Salutări dintr-o eră în care Inteligența Artificială (IA) își revendică locul ca a cincea paradigmă a descoperirii științifice! După observații empirice, modelare teoretică, simulări computerizate și analiza bazată pe Big Data, IA adaugă o dimensiune complet nouă: capacitatea de a descoperi modele, de a genera ipoteze și de a accelera procesul științific într-un mod … Citește mai mult
Poem de ianuarie La Encontrada acum multă vreme pe insula aceea de la mijlocul oceanului am aflat că te pot numi descoperita cea scoasă la iveală nu nu vreau să-mi arog mari merite existai foarte bine și fără să te descopăr dar revelația a schimbat ceva – nu nu pe tine ci în legătura … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 17. M-am văzut cu oameni cu care nu m-am întâlnit de mulți ani, poate peste 20, 30. Am fost împreună, am lucrat împreună într-un loc și-un timp. Numai trecutul există. Am fost în trecut, acum ne-am re-văzut, pe baza trecutului. Nici n-a fost nevoie să vorbim prea multe între … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult
Cenaclul de Luni-40, ediție îngrijită de Ion Bogdan Lefter, Călin Vlasie, editura Cartea Românească, 2017 Cenaclul de Luni este cu siguranță un fenomen care nu (mai) poate fi evitat de nici o monografie sau istorie literară care urmează să apară, nu mai poate fi ignorat pentru că este acel fenomen care a găzduit … Citește mai mult
Zara Zara, pisicuța filosof, doarme bine-ntr-un pantof după ce-a mâncat un nor de lăptic, că i-a fost dor! S-a ascuns într-un ciorap de cățel, boierul Trap, cântărindu-l din mustăți ca marile universități… Școala de filosofie La căsuța cu pisici e soare, veselie. Fără boli și purici, doar filozofie! Este frig sau tună, în sine-nfipți ca … Citește mai mult
s-a rupt coarda la țambal s-a rupt gaura-n caval tinerețea-i în aval siminică sus pe cal plânge sufletu’ banal palmele pe cel dorsal altfel, doar un armăsar ar fi cel mai cel porn star noaptea-i dulce dimineața curge o mână prin păr te doresc de mor dacă ești florăreasă eu te fac mireasă prinsă la … Citește mai mult
Livada de piersici 2. Vara indiană a Simonei și a Munirei / Vechea fabrică de parfumuri Fragonard Umbra i se întindea precum un pod, între ea și noul oraș în care urma să trăiască. Devenea trandafirie cu miros de piersici. Din primăvară până târziu la sfârșitul verii cerul a fost senin deasupra Simonei. Viața … Citește mai mult
Misogynoir „Criticizing Karen Bass isn’t racist. Demanding she be given special treatment is.” Cum era de așteptat, nu putea trece prea mult timp până când cartea rasială să nu fie folosită în apărarea primăriței Los Angelesului. Deși nimeni nu o învinovățește nici de izbucnirea incendiilor, nici de traiectoria vântului care întețește și răspândește focul, ci … Citește mai mult
1.TULPINI, TULIPE, TULIPIERI El lipăie, tu lipăi: grădina, după ploaie,-i lipicioasă… Lipăi, în cerc, în preajma tulipei frez, a ei. Ţi-e teamă să nu te-ncâlceşti, ca o albină,-n freza ei. Vibrezi, ca freza,-n jurul tulipei roz, a ei. La roza cu miez galben, a ei, îţi zboară gândul. „Mi-e gândul ac pe creier” (cum spune … Citește mai mult
(text apărut în vol. Cel mai mult și mai mult, ed. Arthur, 2017) În vremuri vechi, dar nu foarte îndepărtate, trăia un înger pe nume Florel. Nu coborâse de multă vreme în lume și nu era prea încântat de misiunea pe care o primise, căci avea în grijă un zmeu nesuferit. Din acest motiv, nu … Citește mai mult
Blândețea este o virtute adesea subestimată, cu atât mai mult cu cât valorile pe care punem preț la ora actuală fac parte din altă sferă, fiind mult mai concentrați pe competitivitate, forță, perfecționism, afirmare. Totuși, deși ne este uneori greu să o recunoaștem, trăim într-o lume pe care o înțelegem destul de puțin și, … Citește mai mult
,,Nu aș fi putut vreodată să plec din țara mea, din orașul meu. Eu sunt obișnuită să dau bună ziua și copacilor de pe drum…’’ Stați să ne lămurim. E dorul condiționat de distanță? Ne este mai mult dor pentru că am plecat mai departe? Dar dacă locuiam la București, în loc de Târgoviște? … Citește mai mult
Suntem fiecare pe o cale și pe un drum, dar nu venim niciunul dintre noi de nicăieri. Dumnezeu ne-a creat pe fiecare și, de asemenea, ne-a dat un loc aici. Ne-a trimis aici cu un rol, cu ceva de îndeplinit, și de aici reiese că venim cu niște atribute și înzestrări. Ni le manifestăm … Citește mai mult
Max Jacob Preotul constituţional 1793 Pe popi i-nsoară primăria, al nostru-a luat-o pe Maria. Întâinăscutu-i fi-va papă, al doilea, un prinţ de sânge, iar prâslea, crai sau împărat. Preotul merge, pe-nserat, la unchi-su, la dracu-gol, pe stânca roşie,-n Kergildat. Ei au să dănţuie,-mpreună, pe plaja neagră,-n clar de lună. Ia-ţi, dom’ părinte, una cu bani, … Citește mai mult
Taxa pe pălării Dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului, cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a inventat … Citește mai mult
Jumătate tu Un început presupune uneori o întâlnire, una subjugată imediat de o privire, de una intensă, așezată, distinctă. Acea privire rămâne fixată în normele acelei întâlniri, ale imaginii pe care a rămas lipită definitiv ca o amprentă, ca un semn ce nu se mai poate da la o parte de pe epiderma ce … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Candela dragostei luminează fila sufletului pe care scrie sinele destinului Pășesc atent pe iarba vieții, firul firav e precum ziua în care m-am născut, o parte din fecunditatea maternă, un solfegiu al celui care sunt, o pajiște verde, un licăr dinspre răsărit, acolo, undeva înspre … Citește mai mult
Oriunde s-ar afla, își amintesc întotdeauna că trecutul a fost o minciună, că amintirea nu mai are nici o întoarcere, că fiecare primăvară trecută nu poate fi recuperată și că cea mai sălbatică și mai tenace iubire a fost un adevăr efemer în cele din urmă. – Gabriel Garcia Marquez Obișnuiesc să îmi scriu, … Citește mai mult
Pentru că numai faptele bune se pedepsesc, în cele din urmă, ignoranța mi-a fost răsplătită! Cunoscătorii și iubitorii gameing-ului m-au primit alături de ei, curioși de perspectiva cuiva care nu jucase până atunci. Auzeam colegii care se ocupau cu testarea jocului și identificarea bug-urilor, ba îi și vedeam, ușa era transparentă, stând grămadă, apocaliptici, … Citește mai mult
Cred că ar trebui să fim recunoscători și, târziu în viață, ajungem la acest gând. O vreme ni se pare că parcursul vieții îl influențăm noi, unii chiar suntem convinși că este așa, însă la vârsta rememorărilor începem să așezăm cumva părerile noastre și să le considerăm din perspectiva oamenilor care se află dincolo … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Dorin Spineanu As-noapte am visat ușa lui Dorin Spineanu de la apartamentul … Citește mai mult
Nu știu cum se face, dar orășelul acesta mic și îmbătrânit, undeva la poalele munților, are mereu un spectacol superb al norilor și al razelor de soare. În comparație cu orașul meu de pe coasta Atlanticului, acest orășel cu nume de fum otrăvitor are parte de niște apusuri rupte din Claude Monet, Caspar Friedrich … Citește mai mult
De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu știu cum” ș-un „nu știu ce”. M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deși nu e decât femeie, E totuși altfel, „nu știu cum”. De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar … Citește mai mult
La 1 aprilie, Sfatul Popular al orașului decidea scutirea de impozitul pe clădiri, a bisericilor declarate monumente istorice și reducerea cu 0,01% a celui pe biserici care nu erau monumente istorice. Bugetul pentru acest an, în privința veniturilor poate fi considerat unul nerealist, diferența între ce s-a propus și realizări fiind una importantă; … Citește mai mult
Periodic citesc pe undeva că s-a mai descoperit un extra-longeviv al planetei. 110 ani, 118, 123, 130, 146, 168, 210, 268 și, în fine, 600 de ani. Toți aceștia sunt contemporani cu mine, dar vin de undeva de departe din timp și probabil că unii dintre ei or să meargă mai departe și după … Citește mai mult
O femeie în cabană Undeva deasupra, o ciocănitoare începu să bată ritmic în scoarța fagului, iar Irina se agăță de sunetul făcut de ciocul acesteia în contact cu lemnul. Cioc-cioc! Cioc-cioc! Pădurea începu să se schimbe încet, copacii stând acum înfipți drept în pământul acoperit de frunze. Cioc-cioc! Cioc-Cioc! Din silueta întunecată, cu pelerină … Citește mai mult
Războaiele moderne au fost câștigate de partea care a reușit mai bine să-și mobilizeze resursele umane și materiale. Războiul ruso-ucrainean nu putea face excepție. Dacă în primii doi ani de război ucrainenii au reușit o relativă paritate în oameni și mijloace de luptă, în al treilea an de la începerea invaziei balanța s-a înclinat … Citește mai mult
să nu te miri – nu e loc de mirare. cu vremea, peste tine o să treacă o șosea, o centură ocolitoare, o autostradă cu șase benzi, autostrada,să zicem, A4, Întocmai colii de hârtie care nu te-a mai încăput, de-a trebuit să-ți odihnești ĝîndurile într-un câmp cu mohor, cu verdeață, cu verde ață, adică. … Citește mai mult
lăsasem umbra ta pe un perete să-mi țină și de foame și de sete cum numai umbrele știu să o facă de pîinea ar fi pîine și apa ar fi apă lăsat-am umbra stînd în întuneric și m-am căit fiindcă n-am fost vrednic să-i spun în față simplu te iubesc mă iartă dragă umbră acuma … Citește mai mult