Din fericire, orașul e ceva mai bine iluminat decât zona de campare din Tromsø, iar parcul de distracții se vede de la distanță, după roata uriașă și colorată. O să fie aglomerație, lucru care nu mă încântă foarte tare, dar îi dau înainte. În fond, eu am vrut asta, nu? Găsesc cu greu un … Citește mai mult
Răspunsul Rusiei la invazia ucraineană a venit sub forma a trei acțiuni majore: trimiterea de trupe din toate zonele țării (inclusiv din enclava Kaliningrad) pentru a opri extinderea teritoriului controlat de ucraineni; bombardarea masivă a zonelor de concentrare ce asigurau logistic armata ucraineană pătrunsă pe teritoriul rusesc; continuarea efortului ofensiv în Donbas. În cazul … Citește mai mult
Un text vechi, reluat în siajul unei răni nevindecate nici după 10 ani… Îţi scriu în timp ce trag cu ochiul la ceaunul în care se pritoceşte mămăliga, ştii tu, mâncarea despre care încă continui să crezi că explodează doar în cerul gurii, la români. Despre clişeul ăsta şi relativitatea temeiniciei lui, sunt multe … Citește mai mult
Prietenii noștri de la revista FICȚIUNEA (partener media cu Gazeta Dâmboviței) organizează încă un eveniment de excepție… Doamna Doina RUȘTI ne-a scris: Miercuri, pe 28, ne vedem la Cesianu în grădină: cititorii și prozatorii citesc, iar noi vorbim despre lectura auctorială versus lectura cititorului împătimit. Desigur, fiind august, grădina se va umple de aripioare, … Citește mai mult
fereastra se lăsa privită lumini dinlăuntru veneau obloanele aripi de sticlă încet încet mi te-ascundeau fereastră pe-o stradă pustie în care nimeni nu mai locuiește fereastră ca o colivie care te ține în clește farîme-aș vrea să fii îndată lumina doar să îți ramînă pe stradă însă nici o piatră ramîi trecut fereastra mea păgînă … Citește mai mult
Da. Sau Nu. Dar, de oriunde ai fi, cred că îți place la mine, căci mă cred un oraș frumos și, așa cum spun mulți, european de modern mi-s. Nu am fost mereu așa, cititorule. În rândurile pe care le vei citi despre mine vreau să afli, de la târgovișteanca de le scrie și … Citește mai mult
Cred că puțini dintre semenii mei mai tineri își mai amintesc versurile lui Eminescu din „Glossă” și pe care, iertat să-mi fie, le-am pus drept titlul pentru editorialul de azi. Dar nu despre poet va fi vorba în cele ce urmează. Ci despre ceva extrem de preocupant pentru cei care, în genere, lumea actuală … Citește mai mult
A plecat dintre noi, din mișcările lumii de aici, domnul Ion Vianu, domnul care a știut să fie psihiatrul și scriitorul care a adus în lume felul său atât de personal de a nu se identifica, de a nu se impune ca o prezență, ca un cunoscător al ei, ci ca un purtător al siguranței … Citește mai mult
E August. Cerurile s-au lăsat mai jos și, de câteva zile, soarele arde mai portocaliu. Am văzut și primele frunze căzute dintr-un stejar și mă mirară, că săreau în ochi așa în tot întinsul verde. Mi-am făcut obiceiul de a mă plimba dimineața prin cartier – un cartier înverzit, tipic englezesc, cu grădini frumoase și … Citește mai mult
Continuându-mi drumul prin grădina casei am dat peste-al meu leagăn, cu sforile-i încă strâns prinse de mesteacăn, în care, de-a lungul vremii, între pământ si cer mă tot plimbasem. Atât în lung, cât și în lat, cu privirea-mi orizontul am tot cutreierat, înălțându-mă cât de sus puteam inconștient de frica de a nu cădea … Citește mai mult
În loc de Poeme de august… Silviu Gongonea despre poezia lui Liviu Antonesei În numărul 7, iulie 2024, al revistei Ramuri, poetul și interpretul de poezie Silviu Gongonea a publicat un foarte interesant articol despre poezia mea, mai precis o cronică la cea mai recentă carte – Întotdeauna și încă o zi. Poeme 2021-2022 (Ed. … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 3. Toxicitatea. Despre ea este vorba. Toxicitatea nu vine din afară decât foarte puțin: din plasticul aruncat în apă, din resturile arse, din fumul înălțat în văzduh și altele de acest gen. Toxicitatea majoritară vine din oameni, din noi, din lăuntrul nostru. Și nu există remediu care s-o elimine, doar … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Coroana vorbelor De ce scarpini dinții? Observă pisica, întruchipând intenții de a comunica. Pentru ca zahărul să nu-i scoată din minți! Iată neastâmpărul spălatului pe dinți. După ceas, îmi scarpin dinții, respectând straja credinței… Mi i-au dăruit părinții, frumoși, mai mărunței. Au crescut puternici, ca iubirea lor. Rădăcini din străbunici… Coroana … Citește mai mult
Perfecțiunii îi e frică de noi, de Iarina Copuzaru, Editura CARTEX Privirea, înțelegerea și arătarea fragmentelor surprinse de lumi prin senzații, prin pulsiuni ale firii, prin rătăcirea intenționată a privirii sunt capacități mereu amplificate de poezie, de persoana care se retrage în interioarele lumii cu ajutorul ei și lasă mai departe să evadeze mici fragmente … Citește mai mult
toate șanțurile și crestăturile creierului s-au format la începutul lumii când pe patinoarul minții mele nu exista siguranța cu care micul corp blond se unduia prin fața ochilor și gândurilor mele pare că mărimea 34 își lasă amprenta și îmi influențează euforia lăsată de paharul de vin și de tăișul cald al patinelor și … Citește mai mult
Livada de rodii Baba Saskia și rodiile Când bătrâna sârboaică Saskia din Istanbul gătește dulcețuri, melasă, prăjituri și tot felul de siropuri din rodie, e pentru mine un moment aproape sărbătoresc. O privesc fascinată minute în șir. Nu ar lăsa pe nimeni altcineva în bucătăria ei și nu s-ar lăsa pentru nimic în lume … Citește mai mult
„Masa tăcerii” în versiunea Ion Barbu cu un postscript de care m-am învrednicit… postscript ar mai fi fost ceva de spus de strâns nebunii de pe stradă și orbii care-au început să vadă ceva ce nu poate fi spus Promisiuni electoral-prezidențiale și un pronostic… Marcel Ciolacu: „Promit să fac din România cea mai … Citește mai mult
(fragmente) Are şi n-are, totuşi, dreptate Călinescu să asemuie literatura lui Urmuz cu folclorul cvasi-patafizic al liceenilor deştepţi1. „Simple”-le lui „elucubraţii” sunt şi nu sunt „premeditate”, – la fel cum, dacă somnul nostru e, la rigoare, voluntar, visele-i înseşi nu sunt astfel (în cazul, baremi, a imensei majorităţi de adormiţi). Şi tocmai densul fond … Citește mai mult
Dintre noi trei, Zoița se pricepe cel mai bine la aparențe. Dă din ea vorbe, și se îmbracă de mare spectacol, uneori ne întâlnim pe Calea Victoriei și nici nu-mi dau seama că este ea. De pe la 15 ani cântă pe franțuzește, știe canțonete, iar acum o acompaniază pe-o grecoaică, rămasă de la război, … Citește mai mult
15 august, dimineața, o biserică oarecare din București. Oameni cu o seninătate aparte pe chip, femei în haine luminoase și sărbătorești de vară, copii de toate vârstele, bătrâni, o doamnă în costum popular, cu maramă acoperindu-i părul, o coadă de câțiva oameni așteptând să cumpere lumânări și să-i ureze un cald la mulți ani doamnei … Citește mai mult
Cu toții cunoaștem și am auzit exprimări precum că prezentul e tot ceea ce e, tot ce e este acest moment. Sau că totul depinde de alegerea noastră și de percepția noastră. Simțim, poate, uneori că lucrurile ne scapă un pic de sub control, atunci când ce e acum nu seamănă cu ce era conceput … Citește mai mult
Pâine și… soare După atâtea zile de caniculă, de nu ştii unde să te ascunzi, mă gândeam, hei, la ce mă gândeam? Sigur, la o istorie potrivită pentru această perioadă. M-am hotărât să vorbim despre pâine. Chiar şi persoanele care nu o consumă, tot tresar la mirosul pâinii calde. Vă propun să coborâm … Citește mai mult
San Juan de la Cruz S-a născut pe 24 iunie 1542 și a murit pe 14 decembrie 1591, este un scriitor spaniol, un preot călugăr din Ordinul Carmelit și fondator al ramurii carmeliților desculți, venerat ca sfânt în Biserica catolică. Creația sa poetică este influențată de Teresa de Jesús și se caracterizează prin fervoare … Citește mai mult
desprinderi fiecare pas mă aduce aproape de ascunderi dar și de căutări. privirea spre acel negăsit mereu orizont îmi împrumută firesc tremurul lui întins între mine și lume, între mine și lumea care se mută continuu, neobosită, departe totul este așezat între mine și mine fiecare pas al meu urmărește prin apropieri și simțuri induse … Citește mai mult
Te-am divinizat înainte de a te ști, tulburătoare metaforă din verbul a iubi. În pletele cerului ne-am împletit iubirea, dragostea ne-a condus spre logodna dintre prezent și viitor, trăindu-ne tihna din suflet, trup și minte. Oare cum pot să-mi scriu dorințele sfinte? Simplu. Sunt Eul din Eu, fiul norocului sfânt, iubit de … Citește mai mult
Străbătând secolele, ciclul lui Eric-Emmanuel Schmitt proiectat în opt volume, vine cu traducerea celui de-al treilea volum Soare întunecat. Personajul principal și recurent, Noam, după ce a supraviețuit Potopului și a descoperit Babelul și civilizația mesopotamiana se trezește dintr-un somn lung pe malurile fertile ale Nilului, acum mai bine de trei milenii. Noua aventură … Citește mai mult
Cuprinzător cuvânt! Se măsoară, fără a fi vreun etalon, în viața de fiecare zi, completând nevoile de armonie, frumos, echilibru ale oamenilor aflați în cele mai diverse momente ale parcursului propriu. Majoritatea semenilor noștri o identifică și se bucură să o fi descoperit, ca un plus la ceea ce li se întâmplă, unii dorindu-și să … Citește mai mult
Vulnerabilitate Cuvintele răsună, golindu-se de sens, sensul, oricare ar fi el, nu este mai puternic decât sunetul. Atunci, cuvântul, orice cuvânt, poate fi un fir de pământ, un strop de ploaie, umbra unui copac, răscolind iarba, sau un foșnet, burta unui fâlfâit de aripi. Desenul tăcerii învață răbdarea, ordinea lucrurilor, sunt foc, pământ, apă, … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… De tinerețe… Pe cînd lucram ca profesor în satul Burdusaci, aflat la … Citește mai mult
