Dorul, acel nod constant în piept, se contopea cu ceața din jur, învăluind-o în amintirile și emoțiile de care nu se putea detașa oricât ar fi încercat. Fiecare copac, fiecare bancă era pătrunsă de prezența lui, de momentele pe care le împărțiseră, de cuvintele spuse și nespuse. Privirea îi căzu pe una dintre băncile … Citește mai mult
Le trebuia o fiinţă senină şi docilă, nici să necheze, nici să cadă-n drum; ceva ce-ntre poveri trezeşte plângerea de milă, a nu ştiu cui, de nu mai ştim nici cum. Le trebuia o fiinţă fără dorinţi şi fără idealuri – un capital bun de-nghiţit în sec, sortit să aibe, doar la poruncă patosul ce … Citește mai mult
Nu îmi propun să conving pe nimeni, prin comentariile mele cu privire la ultimele evenimente de politică externă. Sunt un exercițiu personal și atât. Manifestarea unei pasiuni… Deși mi-am încheiat de foarte mult timp studiile, mă consider tot student și am, de fiecare dată, în fata figurile profesorilor mei. Ei stăpâneau cu adevărat știința istoriei … Citește mai mult
și vom vorbi și mîine despre cum tăceam (o amintire) cuvintele noastre au amintiri deja vor scrie în curînd o carte (iubito) mi-e teamă că n-am să te mai cunosc simt cum te-apucă depărtarea (perspectivă) dansăm pe salamandre azi iubito și ruinăm un cazinou sau două am să te-nvăț mersul pe jos ai să mă-nveți … Citește mai mult
Cu câteva zile în urmă, spațiul public european, dar și cel mioritic, au fost zdravăn scuturate de frisonul pricinuit de oamenii noii administrații americane. Deși tevatura a fost de proporții, de fapt, judecând lucrurile la rece, mare lucru nu s-a întâmplat! Căci, pur și simplu, totul s-a rezumat la faptul că au fost slobozite … Citește mai mult
Poveștile scrise pentru noi ale lumii Odată cu fiecare poveste scrisă și așezată mai departe în tiparele și în spațiile literaturii timpul împreună cu vremurile din alcătuirile lui s-a oprit, a rămas în cuvinte și și-a încetinit mersul, lăsând orele și secundele care urmau să poată înlocui temporal ceea ce fizic a plecat, lăsând … Citește mai mult
„Anii trec repede, uneori zilele trec mai greu”, îmi zice prietena mea cu un aer dulce-nostalgic, trimițându-mă azi, într-o zi cât de cât senină, la porțile filosofiei. Am avut multe zile și puțini ani și nu-mi amintesc, de una singură, de fiecare zi a vieții mele – uneori mă mai ajut de poze și … Citește mai mult
prima zăpadă asemenea celor de cand eram copii după mult timp m-am oprit pentru a filma dansul fulgilor în lumina unui felinar însă acesta se tot stinge și aprinde la loc așa că m-am decis să privesc pur și simplu ninsoarea în căști, chitara melodiei pe care o ascult mă duce cu gândul la tine … Citește mai mult
Cred că, în contextual aprinselor dezbateri de la noi și de aiurea, mai mult sau mai puțin documentate, riguroase, nepartizane despre globalism și suveranism și care au făcut obiectul articolelor mele anterioare, ne-ar face bine o asemenea „respirație”, ca să vorbim în termenii celebrului „poet al necuvintelor”, care el însuși susținea că „în critică trebuie … Citește mai mult
În ultimele săptămâni, am tot discutat despre diversele fațete ale inteligenței artificiale, explorând atât limitele, cât și momentele amuzante care ne fac să ne întrebăm ce este real și ce este doar un produs al algoritmilor. Dar haideți să vedem puțin cum funcționează aceste minuni tehnologice. La bază, modelele de inteligență artificială învață … Citește mai mult
Prima pagină… În revista Observator cultural din această săptămînă, Cristina Manole comentează la rubrica sa de cursă lungă patru cărți de poezie, între care și penultimul meu volum, apărut acum vreun an și jumătate la editura Eikon – Întotdeauna și încă o zi. Poeme 2021-2022. Mai jos, pasajul despre cartea mea. Lectură plăcută! … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 22. Pe această vreme, cu fulguieli mărunte peste mocirluțe formate din loc în loc, am ieșit special să respir gerul iernii, în sfârșit. Oamenii, pe trotuar, mai puțini ca mașinile. Droaie de mașini și de claxoane. strigăte. Inși civilizați, totuși: un șofer dintr-un Mercedes înalt, negru, impresionant, mi-a făcut semn să … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult
În Nota italiană (Note italienne, 1 aprilie 1974), ca de altfel aproape peste tot în învățământul său, Jacques Lacan scrie despre schimbările pe care psihanaliza ar trebui să le producă la nivelul umanității individului și al inconștientului său pentru a ajunge (la finalul analizei) la o iubire „mai demnă” decât abundența bavardajului (fr. « … Citește mai mult
Compas O pisică ține-n somn, când pe pleoapă, când pe nas, Casa în balans solemn, visul ei este compas… Nu gândi să o trezești, țese lumea-n lung și-n lat! Uneori, când te lovești, crezi, pământul este plat? Tu așteaptă doar un semn. Bun venit și bun rămas! Se întinde pe un lemn desenat … Citește mai mult
tic-tac, de dana catona, casa de pariuri literare Zvonuri sunt acele cuvinte care se prind de noi odată cu primul pas făcut în acea mereu nouă călătorie propusă stărilor noastre de tot ce încape într-o lectură, într-o anumită privire, în extincțiile lor (cu)prinse în tot ce rămâne adăugat mai departe alcătuirilor firii astfel întrebată … Citește mai mult
Paul Cézanne și Émile Zola. Copilăria și adolescența lor deloc romanțată În 1956, la Librairie Hachette din Paris, lui Henri Perruchot îi apare cartea Viața lui Cézanne. Încă de la primele pagini, din „Cuvântul autorului”, Perruchot ține să ne asigure că nu este vorba despre o biografie romanțată. Fapt care mă încântă și încep … Citește mai mult
Un gând… Oamenilor talentați ar trebui să li se interzică accesul la prostie, dar asta ar fi o încălcare a libertății de exprimare, nu? Ce scriu scriitorii? Cărți. Și ce altceva? Sfârșit de septembrie 2024… Îl întâlnesc pentru prima oară pe Vasile Gribincea, poet foarte talentat, doctorand căruia îi datorez o antologie apărută la Editura … Citește mai mult
„Să ne imaginăm un om care poartă tot timpul în buzunar o foaie de hârtie pe care numele culorilor sunt corelate cu pete de culoare. Am putea spune că nu ar fi plăcut să porţi cu tine un astfel de tabel cu eşantioane şi că mecanismul asocierii este ceea folosim întotdeauna în locul lui…” – … Citește mai mult
Vorbind despre femei deghizate, primul lucru care îmi vine în minte este o pălărie. Poate că ascunde cel mai bine identitatea reală a unui om, însă eu m-am ales cu ea după ce-am văzut Albert Nobbs, un film făcut de Rodrigo Garcia, după toate regulile filmului de epocă (cred că în 2011). Personajul titular … Citește mai mult
Adevărul este adesea considerat un concept absolut, un ideal fundamental, un far menit să lumineze calea înțelegerii corecte. Totuși, în practică, natura adevărului este mai complexă decât ceea ce putem cuprinde într-o simplă definiție. Considerat a fi concordanța între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, adevărul poate fi perceput uneori ca ambiguu tocmai pentru că ne … Citește mai mult
Pe la 16-17 ani o însoțeam pe mama la mare, în stațiunea Eforie Nord. Reușea să ia bilete prin Sindicat, pentru că suferea cumplit cu gonartroză cronică. Deși cu har pentru litere și istorie, mamei, fată de ,,chiabur’’ (citiți: preot) omorât la Canal, i se permisese, în cele din urmă, de către staliniști, să studieze și să predea Educația fizică. Începuse, ca … Citește mai mult
În comunicarea dintre noi, în încercarea de a da și a avea o interpretare totalizatoare cu privire la lume, la diferite lucruri pe care le întâmpinăm, mai există moduri simple de expresie? Mai este spontaneitate, mai e autenticitate? Mai există lucruri simple, ce nu au drept cauză alte lucruri și nu sunt în înlănțuire … Citește mai mult
Trei cântece de Maurice Maeterlinck (nobelizat acum un secol și ceva: 1923) I. Şapte fete,-n Orlamonde (Zâna lor e moartă), Şapte fete,-n Orlamonde, Cată lung spre poartă. Şapte lămpi aprind în turle Sumbre cum e mina, Săli descuie, patru sute, – Nu găsesc lumina. Peste peşteri preasonore Dau, într-un coclaur; Cheia porţii încuiate E turnată-n … Citește mai mult
Istoria hârtiei (2) Continuăm şi astăzi să depănăm firul poveştii unuia dintre cele mai utile lucruri din lume: hârtia. Vă puteţi imagina câte sute, mii, milioane, miliarde de pagini s-au scris de-a lungul vremii? Hârtia simplă, colorată, parfumată etc. este păstrătoarea istoriei lumii, căci dacă n-ar fi fost inventată am fi scris, poate, … Citește mai mult
întâia lună fără zâmbete, fără voci, fără vreun zgomot care să încurajeze chemarea. doar amintiri care scai se țin de umbrele vremurilor amestecate de timp fără mișcări știute, îngăduite, prelungi, alcătuite de somn, de treziri încăpute în sunete înfășurate în foșnetul ce îmbrăca acel corp ocrotit, îmblânzit fără priviri încercate, încurcate de vis. ascultări ale … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Pentru nesosita revedere scrie-mi cu penița pe frunza verde din netăcere Cu buzele arse de focul dorului rostesc o chemare, e ruga sufletului pentru roua dimineților nenăscute în așteptare. – De ce nu reușesc să-i fiu gândului alinare? – Pentru că forța minții nu poate … Citește mai mult
Ni se pare, cred, destul de ușor să descriem înțelesurile cuvântului pace, mai ales celor ce au exersat îndelung scrisul și vorbitul. Trăind și nemurind (vorba lui Creangă) aflăm fie ce e, fie ce nu e pacea, depinde de timpul istoric în care ne aflăm noi sau alții. Din păcate, unii nu mai sunt … Citește mai mult
Am avut mereu o pasiune pentru caligrafie, pentru că eu scriu destul de urât. Am fost pedepsit să copiez pe caiet special „ Piticul Cinabru”. Și l-am copiat. Astăzi vă scriu despre o carte pe care nu am citit-o în întregime și ce am citit din ea este lipsit de cronologie. Am citit cam … Citește mai mult
Cum fleacurile dăruiesc omului o aură de viteaz și de învingător, pentru ca acesta să aibă curajul și încrederea de a purta, nu luptele, ci dialogurile care contează, mă încredințez prezentului care, tânăr ca viitorul și schimbător ca trecutul, mă îndeamnă să întreb – ce faci azi? Improvizezi? Creezi? Trăiești la minut? Ai planuri? … Citește mai mult