„Hai, spune cum e cu iertarea. Ai iertat, crezi că ai fost iertat?” „Ei, nu știu, a fost o zi grea. Hanzi, a fost, cum să-ți spun, pare neverosimil, absurd. Azi mi-am întâlnit într-un fel trecutul. Istoria… Aș fi preferat să nu fie așa. Am mers cu domnul Miron la o cunoștință de-a … Citește mai mult
Ploua tare în ziua aceea. Era octombrie târziu și nu mai văzusem soarele de multă vreme. Totul era rece, iar oamenii zâmbeau tot mai puțin pe stradă. Unii se ghemuiau câte doi sub o umbrelă mică încercând să pretindă că n-au nevoie de mai mult pentru a fi în siguranță, alții mergeau liniștiți cu … Citește mai mult
Evident, țineam socoteala timpului scurs printre degetele mele, un timp fluid ca apa de la robinetul pe care nu îl poți opri pentru că îi lipsește o garnitură, uneori cu un exces de calcar, alteori de clor, dar pe care îl priveam însetată de aventură, de excitație intelectuală, voiam să citesc toate cărțile aduse … Citește mai mult
În acest an, populația orașului număra 19.535 de locuitori, iar suprafața locuibilă era de 97.685 mp, asta însemnând că fiecare târgoviștean se putea bucura de o medie de 5 mp. Școala Profesională de Fete devenea Școala Pedagogică de Învățătoare, care o avea director pe M. Niculescu Ghimpu. Ca urmare a deciziei Ministerului Învățământului … Citește mai mult
… „și s-aude pic, pic, pic!” zice cântecul. Cam așa se aude destinul României în ceas de toamnă-iarnă. Câtă distanță între secolul al XIX-lea, în Germania lui Beethoven, cel care spunea că „așa bate destinul la ușă”, motivând începutul Simfoniei a 5-a, și România secolului al XXI-lea, căreia îi „bate ploaia-n zalozele”. Cam așa văd … Citește mai mult
Ceața se lăsase densă și rece peste parc, înghițind fiecare contur, fiecare margine a lumii. Jane pălea încet, simțindu-se ca și când ar fi fost singura ființă vie în universul acesta tăcut, în care sunetele erau înăbușite și lumina răzbătea cu greu printre umbrele copacilor și ale clădirilor vechi. Fiecare pas părea să o ducă … Citește mai mult
Primele două săptămâni ale lunii octombrie au adus schimbări dramatice pe sectorul de front de la Kursk. Deși presau apărătorii ucraineni în mai multe sectoare ale frontului, rușii au reușit o concentrare deosebită de forțe și mijloace de luptă în zona Kursk, recuperând o parte considerabilă din teritoriul pierdut. În acest interval devenise clar … Citește mai mult
Ni s-a spus că este doar o sală de așteptare de unde vom pleca nu se știe-ncotro. Femeia, viscolul, carnea, difuzoarele și-n ele Boby Solo, rochia de fluturi a serii, durerea ascunsă, calul maro, cu toții stam încremeniți pe reversul medaliei acolo. Se deslușea un geamăt viu din pieptul lui Isus, închis și el … Citește mai mult
tu să taci mai departe auzi tu știi să taci atît de departe auzi dacă mi-ai atinge degetele tăcerea ta ar curge prin mine cu toate literele cu toate cuvintele pe care nu le-ai rostit nu mi le-ai rostit (tăcerere în căsătorie) aș fi vrut să nu se termine ziua să mai trag de ea … Citește mai mult
În ultima vreme, poate mai mult ca niciodată, trăiesc sentimentul că am fi înghesuiți să lămurim chestiuni, în aparență simple – potrivit datelor istorice știute – însă care se dovedesc extrem de complicate, acum, când este vorba de ceea se întâmplă în ultima vreme. În acest sens, ar fi de lămurit, cât de cât, … Citește mai mult
Rămășițele fiecărei zile „Pentru ca să găsesc acum limpezimea complicată a suprafețelor vibrante ascunzând alte suprafețe vibrante trebuie să-mi scot ochelarii. Miopia, paradoxal, mă ajută să văd ca atunci, să simt ca atunci lumea din jurul meu: transparențe, pâlpâiri de culori, ambiguități, întrepătrunderi, oscilații, sunet multiplu, difuz, dezordine bogată, învălmășire de forme și materii, … Citește mai mult
Eu nu m-am plictisit niciodată în frumusețea asta de viață – e un obicei luat de la maică-mea: ea are obiceiul de a nu se plictisi; de a nu căsca letargic în așteptarea divertismentului. Să fiu dreaptă, am și fost unșpe copii, deci timpul de odihnă era puțin, însă chiar și în după-amiezile toride de … Citește mai mult
pentru Alma ce privilegiu să pot privi apusul de pe același cer ca tine ce privilegiu să am amintiri care îmi colorează din trecut în roz ce privilegiu să am parte de momente care mă fac să aștept nerăbdător viitoarele apusuri roz. Sabin RUSU este proaspăt absolvent de ASE, a … Citește mai mult
1.Poezie de octombrie Rascachucha niciunui colonel de poliție nu are cine să-i scrie, nici nu are trebuință ocupat cum este cu scărmănatul mai abitir decît cu toate misiunile profesionale… n-am fost așa în viața, asta am așteptat semnele tale, nu mi-am pierdut vreme scărmănînd în toate părțile dar nu m-aș fi oprit … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 11. Cum, din bucătărie se aud clar zgomote de linguri și furculițe lovite de farfuriile pline cu de toate? Cum, ei s-au adunat să mănânce, în vreme ce eu stau cuminte aici, în chiuveta din baie? M-au uitat? Trădătorii! Și, din câteva salturi, Ivan apare vijelios în fața ușii deschise … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Ce fel de animal vrei să fii? Să fii crocodil nu poți scoate limba! Să-ți placă tot, e dificil – fructe, pietre, graba… Să te sui și în copaci – gâfâind te răcorești! Sângele ți-e leac și vraci, printre zei te potrivești… Regalul unui pinguin Din cerul mat, al … Citește mai mult
Poezii pentru începători, de Florin Partene, Editura CHARMIDES Poezia își bruiază uneori intenționat imaginile și stările realității identificate de cuvintele ei ca fiind pregătite pentru traversarea acestor momente ale fiecărei zile, ale vieții și astfel pentru mutarea lor în aceste mișcări care le conduc în amestecul anume pregătit de lectură și de fiecare dintre … Citește mai mult
ascultam Ligeti într-un muzeu real un muzeu în care, în timp ce audiam această muzică, așteptam cu înfrigurare ca dezastre și calamități dintre cele mai frumoase și emoționale să își facă apariția tablourile își ciuleau urechile, așteptând cu onestitate o mână rece care să le sfâșie oamenii reci îmbrăcați în culori calde se întrebau cum … Citește mai mult
Livada de cireși amari – 3. Frantisek își adusese tranzistorul străvechi și căuta muzică. Nevastă-sa Jitka îl studia cu atenție pe Alain. Un puști slab și fără vlagă. Ăștia slabi însă se spune că sunt buni la pat. Deși era de acum răscoaptă deja, Jitka încă mai avea obiceiul să își înșele bărbatul … Citește mai mult
Cel învestit să te suprime pe tine, care vei sfârşi-o în patul tău, de bătrâneţe, porneşte într-o bună zi, când ambii sunteţi încă tineri, de la, stricto sensu, antipozi. Distanţa (care nefiind inmensurabilă, desigur, e con-vertibilă cu greu într-o aceeaşi unitate, recunoscută, de măsură); incongruenţa unor astfel de relative unităţi (un li, de pildă, … Citește mai mult
4 iulie 2024 Totul merge spre rău, nu spre bine. Din America visată de Lincoln și Whitman rămân din ce în ce mai puține. Nu am niciun motiv să schimb un cuvânt din cele publicate în urmă cu doi ani – „speranța pâlpâie din ce în ce mai plăpând, dar pâlpâie…” 4 iulie 2022 Este … Citește mai mult
Răspunsul nu e niciodată mulțumitor. De ce ai plecat? De ce ai protestat? De ce l-ai votat? Sunt de ce-uri care scot la suprafață potențialul epic al unui om. Păi, eu n-am vrut să mă implic, dar… Sau: s-a nimerit ca în ziua aia să trec pe-acolo și m-am indignat că… Sau: a fost … Citește mai mult
Cruzimea, fie ea îndreptată împotriva oamenilor sau a animalelor, asupra celor mai slabi, rămâne o problemă profund tulburătoare, șocantă de fiecare dată. De ce aleg unii oameni să fie cruzi, renunțând cu totul la rațiune și empatie? Ce îi împinge să provoace suferință și durere unor ființe vulnerabile? Aceste întrebări rămân fără răspunsuri clare, … Citește mai mult
Un alt aspect e cel al schimbării, cu privire la timpul care leagă „povestea”, acum, de restul, de data trecută, în funcție de cum vor continua lucrurile, de la acel moment, până ce prind contur, înspre final. Pentru că unghiurile din care avem acces să privim sunt în timpul în care se schimbă și … Citește mai mult
Cred că am început să înțeleg de ce îmi place să merg la Sinaia, de ce sunt așa de legată de acest frumos oraș de munte. Nici măcar nu sunt alpinistă, cum era tata. Îmi place doar să merg pe jos, în aer liber. Am scris înainte despre simpozioanele internaționale la care am … Citește mai mult
Mărul şi… femeia! Un proverb anglo-saxon ne învaţă că un măr pe zi ne scuteşte de medic. Credeţi că este o pură întâmplare sau vreo recomandare subtilă să renunţaţi la cine ştie ce bunătăţi? Nu, doamnelor şi domnilor. Vreau să vă mărturisesc acum că jumătate din mine se teme de deliciile bucătăriei, iar … Citește mai mult
P s e u d o – M a l l a r m é, DÉSIXIFICATION Ses 2 paumes très haut dédiant leur O’Neill*, L’Angoisse, ce minuit, soutient, bibliophore Maint rêve vespéral brûlé par le phényle** Que ne recueille aucune urne papyriovore. Sur les crédences, au salon vide : nul ptil***, Aboli bibelot … Citește mai mult
duet. doi simțurile cotrobăie întrebările lumii care se vede urmările stau așezate la un orizont presimțit alchimia păstrase cuvinte pentru aceste momente vrăjile sunt aici și nu mai au starea de cuvânt. doar a fost închipuit mersul pe ape este starea de fapt ce înconjură lumea desenul se arată subit sublimat în plăceri mâna caligrafiază … Citește mai mult
În dimineți despletite împletesc speranța cu destinul scris de Bunul Dumnezeu. E vremea magnoliei, o pictez în cuvinte, în nuanțe o scriu pe o pagină dintr-un album al primăverii albastre. Misterioasă-i metafora, rebelă-i culoarea verde! Pe șevaletul anotimpului-floare așez pânza sufletului fragil, o fixez cu fața spre raza de soare, este o superbă sărbătoare. … Citește mai mult