„eu nu cunosc răbdare” „răbdarea e în toți” – răspuse senseiul „și îți voi dovedi că ai, doar trebuie să o ajuți să crească” „cum ajut răbdarea să crească?” „udând-o” – răspunse senseiul „răbdarea este asemenea unei plante, nu va începe niciodată să crească dacă nu va fi udată” „și cum uzi răbarea?” „tot asemenea … Citește mai mult
O încercare de aplicare a metodei filosofice a recesivității la categoriile economice Să vedem dacă tezele susținute de către Mircea Florian privind recesivitatea filosofică se aplică faptelor, fenomenelor și proceselor economiei de piață. Mai concret, relației dintre cerere, ofertă și preț. Dacă ne întrebăm de ce pornim o afacere ca antreprenori, adică ce … Citește mai mult
Saluti și săptămâna aceasta, dragi cititori! Mă găsiți rătăcind (mă rog, participând activ!) pe la o conferință în Italia. Aerul toscan, recunosc, are darul de a limpezi mintea, dar să nu credeți că am uitat de unde vă scriu de obicei. Chiar dacă peisajul s-a schimbat temporar, „reflecțiile” mele rămân încăpățânat ancorate în Franța, în … Citește mai mult
Vocea Pinguinului Pînă acum vreo două zile, pinguinii din Insulele Heard și McDonald, n-aveau vreo treabă cu America și nu auziseră de Trump. Vestea tarifelor prăvălite peste ei i-a obligat să reacționeze rapid. Adunarea Generală ad hoc a ales un purtător de cuvînt care a dat această declarație lămuritoare presei: „Vă mulțumesc pentru … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 29. Un bătrân bine, îngrijit, cam de 1,55 m înălțime, cu mișcări clare, ferme, în jur de 80 de ani, mergând pe trotuar, cu o pungă de plastic în mână. În pungă, un ghiveci cu o floare roșie. * Dinastia lui „ŞAPTISPREZECE”: mii, ore, luni… Aşa ne învață inşii plimbați pe … Citește mai mult
Nimeni nu ajunge nicăieri singur: nici sus pe slăvi, nici jos în noroi, nici în aer, undeva la mijloc. Suntem și noi, ca orice pe lumea asta, influențabili și instabili, mișcați și schimbați de satul în care ne-am cumpărat apartamentul. Fie că ne place sau nu, am fost formați precum bulgării de zăpadă dați la … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult
Cuvinte înrudite cu tăcerea, de Mircea Drăgănescu, Editura NEUMA Fiecare volum de poezie este o moștenire, este necesara prelungire și extindere a poetului în(spre) lume și în(spre) cât mai multe dintre atingerile și mișcările ei, în(spre) cât mai diversificatele și amplificatele stări în care încap alcătuirile lumii pe care o locuiește, pe care o … Citește mai mult
1.Of cel Căscat Un motan micuț, tigrat, cu privire de pirat, umblă în două culori, încântat de ghicitori… Motan alb, șezând colac, fiul florii de bumbac, simte norul încurcat, mesager – Of cel Căscat! Vine ploaia la căsuță! Și aduce vise lungi, cu oglinda nou-nouță, dulce, moale, nu te plângi! … Citește mai mult
A avut de suferit (în sufrageria sufletului sufocat) A avut de scris (pe scrumbia afumată) A avut de întins rufele (pe rooftop-ul gândurilor răzlețe) A avut de uitat (termenii și condițiile memoriei) A avut sau nu a avut (stafide în cozonacul plin de oase) A avut de încasat (bani și croșee ca george foreman) A … Citește mai mult
O manea, două manele… Desen & Copyright @DION Ni se semnalează că Mircea Eliade est foutu, e terminat ca istoric al religiilor, nu mai dă nimeni două parale pe studiile sale. Primul convorbitor: „Vă surprinde faptul că românii nu sînt la curent cu, sau nu vor să audă, sau nu sînt pregătiți să audă … Citește mai mult
„Iubesc: parcuri, grădini, hârtia milimetrică, pixuri, paste proaspete, Chardin / un pictor din secolul XVIII, jazz, trenuri, busuioc, plimbări în Paris, Anglia, Scoția, lacuri, insule, pisici, salată de roșii cu semințe și coajă, puzzle-uri, cinema american, Klee, Verne, mașini de scris, forma octogonală, apă Vichy, vodcă, furtuni, Cartea Recordurilor Guinness, Steinberg, Antonello de Messine, … Citește mai mult
Ca şi mănuşile, botinele, sutienul, – jartierele implică, de obicei, dualul; cu o excepţie: Ordinul Jartierei, ce e unijambist prin definiţie. Unijambistă este, însă, şi jartiera profesională (şi,-ndeobşte, roşie), ce le slujeşte fetelor venale drept puşculiţă de o noapte, a doua zi urmând s-o spargă şi să ia totul de la capăt. Deosebirea dintre ele … Citește mai mult
Multe dintre tâmpeniile pe care le auzim ni se par incitante, în ciuda faptului că sună aiurea. Au în ele ceva manipulator, ca și jocul donquijotesc. Prin toamnă, i-am rugat pe niște studenți să scrie o recenzie despre o carte străină, citită recent. Cei mai mulți au scris despre un roman de succes. Deja din … Citește mai mult
Și totuși Spală-ți masca lipită de chip, nu-i lăsa decât pe îngeri să-ți vadă lacrimile la final de zi. În ce lume trăim! Obscen e, acum, să-ți dezgolești sufletul, să crezi că cineva mai poartă mânuși sau catifea în voce, să fii convins că două brațe sunt sprijin, nu cătușe. Scandalos e să mai crezi … Citește mai mult
vise sau visuri vise adunate vizibil în încăperile lungi ale nopții care aleargă spre ce mai pot să salveze din această neînțeleasă, pierdută uitare. visuri rămase, uitate prin miezul nopții cel de aici și cel care de acum se înțelege cu ochii deschiși. vise îndeletnicite cu păstrarea unor inexistente atingeri. visuri divulgate divers de vântul … Citește mai mult
Cuvânt înainte „Vă rog […] să ne trimiteți o epistolă în versuri […], pe care noi s-o amplasăm în deschiderea cărții.” – (Ş. A. către Ş. F.) Scria, la noi, cu lucie peniţă de iridiu, un critic, Călinescu cel mare,-adică G., că o femeie tre’ să-l contemple pe Ovidiu (căruia-i e amantă sau nu), în … Citește mai mult
Cum putem și cum știm să stabilim o conexiune cu celălalt? Cum știm că ne aflăm, cu toți ceilalți, în același scenariu? Cum putem să ne conectăm cu ceilalți, la momentul prezent și într-o situație dată? Sunt câteva întrebări pe care ni le putem pune atunci când suntem într-o situație în care vom avea … Citește mai mult
În grădina mea s-au înmulțit toporașii. Un covor de asemenea minuni… Sunt mici și violeți, dar s-au răspândit peste tot, vioi și delicați, ca niște firimituri de cer, cum scria poeta Magda Isanos. Sămânță bună… Așa și cu oamenii. Cei care se țin de treabă aruncă rădăcini mai departe, cei care au setea de a visa, de a vedea lume, sete de cunoaștere … Citește mai mult
Călimara Un alt obiect extrem de important a fost călimara, un recipient mic, de obicei făcut din sticlă, plastic dar și din alte materiale în care se ținea cerneala utilizată pentru scrierea cu pana sau penița. Călimările erau dotate de obicei cu un capac care contribuia la prevenirea evaporării sau vărsării accidentale a cernelii, … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Am ajuns să știu cine sunt, Eu sunt propria-mi gândire, gândul fiindu-mi forța, forța gândirii Scriu, cuvântul m-a înnobilat în spiritul sinelui, înțelepciunea m-a condus pe drumul cunoașterii iar iubirea-mi este conștiință. Sunt creația misterului și femeia iubită este anotimpul universului meu, sunt particula timpului … Citește mai mult
Flăcările urcau. Cuprinseseră scările înguste, din lemn… Privesc în josul lor, la capăt – un leu alb, făcând salturi uriașe – strig – Hector! În urma lui, biserica devenise o claviatură în spirală, deșirându-se între Carul mic și Planeta albastră… A fi bun este un act împotriva timpului! M-a trezit zgomotul metalic al … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Lăutarii urcă în cer Pe vremea lui Ceașcă exista un bloc în … Citește mai mult
Am așteptat multă vreme. Am stat în colțul meu de minte și-am numărat viață după viață, pas după pas și suflare după suflare. N-am scos niciun cuvânt, dar am scris multe. Nu am strigat pe cât de tare mă durea, dar am scris cât să-mi pot anestezia simțurile. M-am uitat cu ochii mari și sclipitori … Citește mai mult
Pe Muntele Sinai, am întâlnit „vlahi” fericiți! Patru familii de beduini, care fac pe Muntele Sinai cărăuşie cu cămilele, sunt descendenți ai meşterilor valahi, trimişi de domnitorii români în secolul 16 la restaurarea Mânăstirii Sfânta Ecaterina, de la poalele muntelui. Se declară mândri de originea lor şi sunt foarte atenți cu pelerinii români. … Citește mai mult
Cooperativele meșteșugărești, aflate în subordinea Sfatului Popular elaborau rapoarte de sinteză privind activitatea desfășurată, din care aflăm, de pildă, despre realizarea planului de producție în proporție de 361% (!!!), de către cooperativa „Încălțămintea”, la confecțiile din piele; nu la fel de bine stăteau lucrurile la sortimentul încălțăminte, motivul constituindu-l lipsa de materii prime. … Citește mai mult
Nu un întuneric de seară, nici cel care se așterne după apus. E altul. Mai greu. Mai dens. Un întuneric care curge în interior, ca o cerneală împrăștiată în apă. Nu face zgomot, nu trântește uși, dar umple tot. Sofia nu mai știa de cât timp îl poartă. Uneori îl simțea ca pe … Citește mai mult
Liniile ucrainene, deși supuse la serioase presiuni, rezistaseră bine până la momentul apariției sutelor de ruși în spatele frontului. Luați total prin surprindere, mulți militari au fugit, fără să mai alerteze superiorii. Întregi subunități ucrainene au început o retragere precipitată către graniță înainte ca ordinele comandamentului să ajungă la ele. Alte unități s-au retras … Citește mai mult
Am plăcerea de a fi coordonat un scurt manual dedicat studenților și elevilor care doresc să știe ce trebuie să facă pentru a nu plagia. Această carte de mici dimensiuni a apărut de curând la Editura Tritonic, din București, editură cunoscută mai ales pentru titlurile numeroase în domeniul științelor comunicării și al romanelor polițiste. Acest … Citește mai mult
la picioarele oceanului plan planetar pești tatuați cu ancore cu năvoade îmi adulmecă rasa reaua alcătuire de om. un port devorat de cetacee albastre zace cu vertebrele caselor frînte calcinate de soare și din aripile bătrînei arheopterix timpul îmi șuieră la urechi anecdote. cine sînteți voi care m-ați debarcat la omaha cu un … Citește mai mult