ce naiv din partea ta să crezi că există o singură versiune a ta în tot acest univers vast ce egoist să crezi că există un singur tu când nici măcar acest univers nu este unic cine crezi că te îndrumă spre locuri spre oameni? cine crezi că îți plantează în minte … Citește mai mult
1.Poezie de octombrie Toska, toska, toska… nu doar către moarte avem viteze diferite în trecerea noastră prin văgăunile timpului, în competiții, în splendida lene se întîmplă la fel, în dragoste de pildă, tu ai ars etapele, iar eu am rămas statornic, încăpățînat pe cale… nu e doar melancolia, depresia sau angoasa, sînt toate laolaltă … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 10. Plin de afectare, mărturiseşte: – Soţia mea câştigă bine, 2000-3000 de euro lunar. – Şi? Ce-i cu asta? – Am timp să citesc, să-mi văd de ale mele, să mă perfecţionez citind. (privire „importantă” către mine). Mă întreține, nu mi-e rușine. Muncește-n Londra. – Remarcabil… Dar poţi să … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Ursul din oraș Ursul nu mai are casă, a plecat greu prin oraș ca ființă maiestuoasă, nu-l lua de drăgălaș! Nu-l lua artist din fire, mersu-i fin, de dansator, e celesta mistuire, darul său de vânător. Poate-l iei trofeu, în casă… Iei două vieți în pielea lui? Ca să vezi ce fioroasă e micimea omului. … Citește mai mult
Identitatea melancolică la Søren Kirkegaard, de Flaviu Câmpean, Editura ȘCOALA ARDELEANĂ&Editura EIKON Imaginea se propune adâncimilor disponibilizate de privire pentru a-i scoate spre și în lume aspecte ale rădăcinilor ei, ale acelor ramificații vii puțin văzute dar care împrumută părților vizibile din ea tot acel tremur necesar și obligatoriu al mișcării, necesar acelor mișcări … Citește mai mult
Surprinzătoare în film mi se pare insistența funestă a lui Miyazaki, închistarea într-un univers oceanic opac, ce rezonează cu senzația de eternitate a sentimentului oceanic descris de Romain Rolland într-o scrisoare către Freud în 5 decembrie 1927. La Miyazaki este vorba despre un univers oceanic aproape lipsit de luminozitate sau grație, precipitat pe măsura apariției … Citește mai mult
Livada de cireși amari – 2. Totuși cam prea mult romantism, s-a gândit Alain privind cu atenție culoarea pietrelor cubice de pe caldarâm. Avea să se răzgândească însă odată ajuns la apartamentul părinților Katerinei. Parcă ar fi intrat în povestea altuia. Povestea unui exponat de muzeu. Părinții și toate rudele fetei l-au îngropat … Citește mai mult
Noaptea trecută l-am visat pe Gassendi! Desigur vă întrebați cine e tipul? Un fizician, filozof, de prin secolul al XVII-lea, fost rival al lui Descartes. Dar nu l-am visat de-asta, ci pentru că Freud povestește despre el. Pe când nu ajunsese celebru, viitorul psihanalist freca menta printr-o cafenea. Era doctorand, în sesiune. Vară. Dimineață. Tineri trăncănind … Citește mai mult
1.Trei gânduri… Aflate la ananghie, multe națiuni și-au găsit un colac de salvare. România – un ciolac… Aseară la Teatro Real, Madrid, Manon Lasconi; Regie – Mihai Gadea… „Help me make it through the night…” Din păcate, a sosit singura noapte pe care Kris Kristofferson o va înfrunta de unul singur… … Citește mai mult
„Tel, inutile et si claustral n’est pas le lin!” – (Mallarmé, Hérodiade) „… vêtu de probité et de lin blanc…” – (Hugo, Booz endormi) Ineficace (ca noi toţi – e cazul să o recunoaştem, – fie că practicăm, fie că nu, religia Turnului de Fildeş) şi, ca atare, inactual; inacceptabil, dragi colegi, de … Citește mai mult
Mânați de propriile noastre dorințe și aspirații, ajungem să fim atât de prinși în planurile noastre de viitor, pe care ni le facem în mod obsesiv, încât uităm să mai fim în clipa de acum. Nu de puține ori, fie avem tendința să ne pierdem în mrejele nostalgiei sau regretelor trecutului, idealizându-l sau supraanalizându-l, … Citește mai mult
Toamna se coc roadele pământului. O prietenă îmi povestește că a fost cu familia la cules de prune. Prune grase, prune de tuleu, prune din luncă, prune de la vale… Și a făcut magiun. Când vine toamna, îmi aduc aminte și mai mult de mama, care a murit pe 8 Noiembrie, la 59 de ani. Nu a apucat să ne vadă cu adevărat … Citește mai mult
Deseori poate ne gândim că timpul nostru aici se va termina, iar nici noi nu o să mai fim. Și atunci, cum mai putem să privim cu sens tot ce este? Lumea va fi și după ce noi vom înceta să mai fim. Timpul va curge, lăsându-ne uitării. De fapt, cine am fost? Nu … Citește mai mult
Filosofia şi friptura Sunteţi de acord, doamnelor şi domnilor, că de cele mai multe ori unda de iubire trece şi prin stomac? Ce să facem dacă suntem oameni şi tot ceea ce este omenesc ne este aproape! După atâtea feluri de mâncare, eu cred că din când în când vine un moment în … Citește mai mult
campania de calificare la campionatul de singurătate s-a concretizat cu prima participare din istoria ființei mele, deși speram ca VAR-ul să întoarcă în favoarea mea eliminarea prin cartonaș roșu a vieții în doi prin multele goluri din stomac cauzate de anxietatea ratărilor, am devenit cel mai bun marcator al emoțiilor maligne având un buget … Citește mai mult
Jean de La Fontaine Greierele și furnica Greierele, într-un cântec, O ţinuse până toamna, Când simţi un hău în pântec, Şi-atunci, hai de grab’, la doamna De alăturea, amica Vechea-a dumnealui, Furnica, – Suflet tot atât de darnic Pe cât era el de harnic… Întâi strigă şi,-apoi, blândă Şi mieroasă voce-şi face: „Dă-mi … Citește mai mult
duet. unu promisiunile întâlnirii nu sunt puține și de obicei rămân vizibile toate armurile se fac din nou auzite în timpul îmbrăcării lor de către zei spadele își dau tăișul la ascuțit iar scînteile fac lumea să spere sub lumina împrăștiată de ele corzile arcurilor se întind, săgețile își arată vîrfurile oțelite, luciul lor înțepător … Citește mai mult
În graba-mi înceată înnoptez în cuvinte pentru a fi prezent la concertul viselor. Ca mod de viață, iubirea mi-a hărăzit fericirea, o sădesc în poezia existenței, Ea este ceea ce sunt, e datoria mea între Pământ și Cer, între ceea ce se vede și mister. Mâinile îmi sunt pline de anotimpuri, cu pana sufletului … Citește mai mult
Tot cu silă, tot cu lehamite și cu resemnare? Spuneam că, de multe ori ni se pare că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă ne vom îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred că e așa… Și mai afirmam că lumea noastră e … Citește mai mult
„Suntem atât de bucuroși să vă vedem, atât de mulți dintre voi oameni drăguți aici în seara asta. Și am dori în mod special să urăm bun venit tuturor reprezentanților comunității de aplicare a legii din Illinois care au ales să ni se alăture aici, în sala de bal Palace Hotel în acest moment.” … Citește mai mult
Ca mulți alții născuți când se mergea mai mult pe jos, cu bicicleta ori căruța, rar cu mașina, nici străbunica mea nu voia să audă de pastile sau de injecții. O îngrijeam cu ceaiuri și fierturi inventate, și cu rugăminți, să se facă bine! Îi povesteam cu bucurie ce am văzut, cum e afară, ce … Citește mai mult
„Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele.” Cerem ajutor să nu grăim fără a gândi. Și încă: „Certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra.” Cuvintele noastre să nu judece ceea ce nu cunoaștem și să nu ne grăbim să acuzăm. Dăm drumul vorbelor mereu, uneori le cântărim, alteori … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Coleașă – Cu o privire stinsă, tot mai stinsă cu fiecare carte nouă pe … Citește mai mult
Mă plimbam singură de ore bune pe aleile din parc. Era o liniște care-mi lipsise atât de mult și-un freamăt care mă inspira. Era tot ce avusesem, ce pierdusem și ce speram să recâștig. Zgomotul tocurilor mele era singura dovadă a existenței imperfecțiunii, iar parfumul meu de vanilie se amesteca în decorul de toamnă … Citește mai mult
Ca autor de cărți, unele ilustrate, am experimentat grafica generată de inteligența artificială. Dacă înveți să o stăpânești, rezultatele sunt fantastice și, mai ales, super rapide. Pentru ca o ilustrație complexă să fie finalizată de un grafician, probabil aș fi așteptat cam o lună. Aparent, același rezultat îl pot obține în 60 de secunde cu … Citește mai mult
La 28 mai, comercianții târgovișteni Eftimie Anahorlis și Nicolae Ivancea donau Primăriei câte un autoturism marca Ford, în stare bună de funcționare, pentru „a contribui la refacerea orașului”; Un incident revoltător (!!!) avea loc în luna iunie, atunci când „omul de serviciu” al instituției – Vasile Bărbulescu – părăsea serviciul de permanență la … Citește mai mult
De-a lungul aleii, doar castanii și toamna care își așterne cu o generozitate desăvârșită o mantie de culori închise, transformând strada într-o pânză vie de nuanțe ruginii. Frunzele cad, vântul le duce ca un murmur șoptit, încercând parcă să comunice secrete ascunse. Să le povestească, dar n-are cui. Vorbește, dar el nu aude. O … Citește mai mult
Puternicele atacuri executate de dronele ucrainene în adâncimea teritoriului rus au readus în atenție retorica nucleară a Kremlinului. În data de 25 septembrie 2024 președintele Putin a anunțat o serie de modificări în strategia nucleară a Rusiei. Într-o ședință televizată cu principalii oficiali în probleme de securitate, liderul rus a detaliat schimbările propuse, adăugând … Citește mai mult
Ca să mergi înainte, e musai să priveşti înapoi. Ăsta ar fi Efectul Coandă doi. Fapt pentru care mă uit lung în urmă. Mai am puţin să ajung de unde am plecat. Mă scufund adânc în strămoşi, (e bine, e cald între straiele, între şeile roase de vreme iar ei, cum să spun, aşa urâţi … Citește mai mult
