Livada de cireși amari – 3. Frantisek își adusese tranzistorul străvechi și căuta muzică. Nevastă-sa Jitka îl studia cu atenție pe Alain. Un puști slab și fără vlagă. Ăștia slabi însă se spune că sunt buni la pat. Deși era de acum răscoaptă deja, Jitka încă mai avea obiceiul să își înșele bărbatul … Citește mai mult
Cel învestit să te suprime pe tine, care vei sfârşi-o în patul tău, de bătrâneţe, porneşte într-o bună zi, când ambii sunteţi încă tineri, de la, stricto sensu, antipozi. Distanţa (care nefiind inmensurabilă, desigur, e con-vertibilă cu greu într-o aceeaşi unitate, recunoscută, de măsură); incongruenţa unor astfel de relative unităţi (un li, de pildă, … Citește mai mult
4 iulie 2024 Totul merge spre rău, nu spre bine. Din America visată de Lincoln și Whitman rămân din ce în ce mai puține. Nu am niciun motiv să schimb un cuvânt din cele publicate în urmă cu doi ani – „speranța pâlpâie din ce în ce mai plăpând, dar pâlpâie…” 4 iulie 2022 Este … Citește mai mult
Răspunsul nu e niciodată mulțumitor. De ce ai plecat? De ce ai protestat? De ce l-ai votat? Sunt de ce-uri care scot la suprafață potențialul epic al unui om. Păi, eu n-am vrut să mă implic, dar… Sau: s-a nimerit ca în ziua aia să trec pe-acolo și m-am indignat că… Sau: a fost … Citește mai mult
Cruzimea, fie ea îndreptată împotriva oamenilor sau a animalelor, asupra celor mai slabi, rămâne o problemă profund tulburătoare, șocantă de fiecare dată. De ce aleg unii oameni să fie cruzi, renunțând cu totul la rațiune și empatie? Ce îi împinge să provoace suferință și durere unor ființe vulnerabile? Aceste întrebări rămân fără răspunsuri clare, … Citește mai mult
Un alt aspect e cel al schimbării, cu privire la timpul care leagă „povestea”, acum, de restul, de data trecută, în funcție de cum vor continua lucrurile, de la acel moment, până ce prind contur, înspre final. Pentru că unghiurile din care avem acces să privim sunt în timpul în care se schimbă și … Citește mai mult
Cred că am început să înțeleg de ce îmi place să merg la Sinaia, de ce sunt așa de legată de acest frumos oraș de munte. Nici măcar nu sunt alpinistă, cum era tata. Îmi place doar să merg pe jos, în aer liber. Am scris înainte despre simpozioanele internaționale la care am … Citește mai mult
Mărul şi… femeia! Un proverb anglo-saxon ne învaţă că un măr pe zi ne scuteşte de medic. Credeţi că este o pură întâmplare sau vreo recomandare subtilă să renunţaţi la cine ştie ce bunătăţi? Nu, doamnelor şi domnilor. Vreau să vă mărturisesc acum că jumătate din mine se teme de deliciile bucătăriei, iar … Citește mai mult
P s e u d o – M a l l a r m é, DÉSIXIFICATION Ses 2 paumes très haut dédiant leur O’Neill*, L’Angoisse, ce minuit, soutient, bibliophore Maint rêve vespéral brûlé par le phényle** Que ne recueille aucune urne papyriovore. Sur les crédences, au salon vide : nul ptil***, Aboli bibelot … Citește mai mult
duet. doi simțurile cotrobăie întrebările lumii care se vede urmările stau așezate la un orizont presimțit alchimia păstrase cuvinte pentru aceste momente vrăjile sunt aici și nu mai au starea de cuvânt. doar a fost închipuit mersul pe ape este starea de fapt ce înconjură lumea desenul se arată subit sublimat în plăceri mâna caligrafiază … Citește mai mult
În dimineți despletite împletesc speranța cu destinul scris de Bunul Dumnezeu. E vremea magnoliei, o pictez în cuvinte, în nuanțe o scriu pe o pagină dintr-un album al primăverii albastre. Misterioasă-i metafora, rebelă-i culoarea verde! Pe șevaletul anotimpului-floare așez pânza sufletului fragil, o fixez cu fața spre raza de soare, este o superbă sărbătoare. … Citește mai mult
Tot cu silă, tot cu lehamite și cu resemnare? Spuneam că, de multe ori ni se pare că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă ne vom îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred că e așa… Și mai afirmam că lumea noastră e … Citește mai mult
Căutând o carte am găsit un film, mai exact o mini serie cu și despre Căpitanul Nemo și submarinul său Nautilius, un serial foarte bine realizat, cu efecte speciale de ultimă generație. De remarcat că scenariștii au adunat toate informațiile despre Căpitanul Nemo și au reușit să creeze un fir epic coerent, iar acolo unde … Citește mai mult
Nu a plouat demult. În așteptarea ploii, am trăit alte intensități, fără a rămâne asupra uneia dintre ele. Cum plouă apăsat, toate par departe. Departe am fost și eu. În inima orașului. Inima orașului are oameni singuratici și răniți, dar plini de har. Un artist, foarte preocupat de atenția propriei persoane și de … Citește mai mult
Umbra unui copac ar putea fi considerată o variantă a acestuia, în dialogul cu lumina și îmi spun că n-aș putea s-o definesc, deși simt că-i înțeleg rostul, locul și că o consider o parte a celor ce ni se înfățișează zi de zi. Nu poate fi anulată, ea fiind însoțitorul de fiecare clipă al … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Umanitate docilă – Georges Bernanos spunea că după ultimul război mondial se fabrică … Citește mai mult
De ce Hamlet liber? Ne-o spune cu detalii numeroase regizorul, pentru că limba nu mai este un canal explicit, ci devine unul intuitiv, iar Shakespeare însuși ar fi tratat liber subiectul, atunci când el l-a scris a fost un text contemporan. Ceea ce vreau să vă povestesc aici nu este despre o „cronică dramatică” de … Citește mai mult
Am fost întrebat adesea la ce folosește omului modern studiul istoriei. Am răspuns mereu, direct sau prin articolele publicate, subliniind un lucru ce a fost multă vreme evident: istoria ne oferă o cantitate enormă de informații utile pentru relațiile dintre oameni și dintre state. Poate mai important, cunoașterea istoriei naște în noi un sentiment … Citește mai mult
Bătrânul se opri în mijlocul străzii, neștiind pe unde o să apuce, pierdut printre trecători și mașini. Privi către cerul de un albastru profund, privi către norii ce se apropiau de oraș. Aștepta serile, ca de obicei. De acum, serile erau mai răcoroase, își punea un scăunel în fața casei și rămânea acolo pe … Citește mai mult
De ce nu cred că oamenii se întâlnesc întâmplător? Pentru că eu și el venim din lumi atât de diferite încât, dacă n-ar fi trebuit să ne-ntâmplăm, sigur lumile noastre nu s-ar fi intersectat niciodată. De fapt, el vine dintr-o lume pe care o idealizez de când mă știu, iar eu dintr-o lumea-n care … Citește mai mult
În luna ianuarie exista în cadrul acestei instituții, o singură mașină de scris; aceasta deservea secțiile: secretariat, stare civilă, cadre, muncă și prevederi sociale, spațiu locative, comercial, administrativ.; Încă începând cu anul 1947, piatra de construcții, piatra pentru pavarea drumurilor, piatra de var, argila, nisipul și pietrișul exploatate de pe albia râurilor treceau sub … Citește mai mult
Despre cele ce urmează a fi citite aici am mai discutat cu alte ocazii. Problema este extrem de spinoasă. Vine și revine constant în mentalul colectiv deoarece exprimă un dezechilibru undeva, iar pentru acest lucru aducem din nou în discuție problema. Așadar, am să încerc să procedez sistematic. Problema în cauză privește fundamentele dreptului. … Citește mai mult
Maria aștepta cuminte, pe scaunul tapițat de lângă calorifer, cana de ceai de mentă pe care o comandase. Era singură. I-ar fi plăcut să aibă pe cineva cu care să schimbe o vorbă, dar azi nu era cea mai fericită zi a ei. Privi în jur la toți ceilalți, care o priveau la rândul … Citește mai mult
Prima zi a lunii octombrie a adus cea mai importantă victorie din anul 2024 pentru armata rusă: ocuparea orășelului Vuhledar. Izolat în vasta câmpie, orașul minier cu doar 14 000 de locuitori, fusese un spin în coasta dispozitivului rusesc din Donbas timp de doi ani și jumătate, grație poziției sale înalte ce domina șoseaua … Citește mai mult
și odată pierdută cheia cu care întorceam mașinăria trupului impecabila tubulatură a scheletului peisajul o luă la sănătoasa prin pădurile tropicale de la subțioara florăreselor prin strîmtoarea șoselei tăiată de ghețari înverziți. mi-am dus mîna la inimă dar nimic și nimic wilhelmina! o aripă atîrnată în ștreang imita fîlfîitul vietății împăiate și un gînd îmi … Citește mai mult
Mai din urmă… îmi lipsesc niște semne de aer de foc și de lemne despre tine pesemne despre ce-o să însemne cînd pun capul pe pernă că nu ești vai tu eternă lipsindu-ne de-o fraternă iubire tîrzie și ternă (înseminare) să nu mă lași să-ți povestesc vom adormi și nu va fi sfîrșit … Citește mai mult
Da. Nu. Probabil. Dacă ne referim la vrăbiile de câmp, parțial migratoare, probabil. Nu, dacă ne referim la vrăbiile de casă ori la altele, aproximativ treizeci de specii. Sau aproape nu. Da, când ne gândim la vrăbiile din metaforele copilăriei. Urbană de obicei, nu mi-am făcut griji pentru clasificarea micuțelor care comunică bisilabic … Citește mai mult
Și în prezent, ca din totdeauna, mintea umană pune nenorocirile pe seama unor factori considerați ca fiind incontrolabili. Este vorba de o logică sintetizabilă în sintagma: „Așa a fost să fie!”. Ceea ce ar putea însemna și: „Așa ar fi trebuit să se petreacă lucrurile”. Ambele ziceri consemnează, de fapt, neputința minții umane de … Citește mai mult
Ceva se repetă, nu mai știu cum se numește chestiunea sau istorioara aceea care se repetă, fapt e că și eu, după aproape 50 de ani de la jocul cu persoana care vrea să facă… și casa în care am copilărit și în care tata și-a dat sufletul și mama și-a încheiat zilele, repet grija, … Citește mai mult
Iubind, ne întâmplăm cu grijă și ne dăruim fără măsură. Iubind, n-avem preget sau regret și ce era al nostru, nu ne mai aparține. Iubind, dispar dorințele ascunse, căci toate au luat chip de om – chipul tău de om. Iubind m-am făcut mare și tot iubind, și tu te-ai făcut … Citește mai mult
