Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… O amintire… E mai mult decât amintire: face parte din viața noastră, a mea … Citește mai mult
Unii au binecuvântarea de a fi făcuți oameni mari atât de subtil încât abia bagă de seamă, însă alții sunt smulși din brațele calde ale copilăriei și azvârliți în lume cu un șut în fund pentru avânt. Unii nu cresc niciodată, alții n-apucă să fie copii. Să fii om mic are un rol esențial în … Citește mai mult
Vlad Țepeș a fost un geniu militar. (Trebuia să încep cu el!) Decebal era „dibaci în a întinde curse, era un bun luptător și se pricepea să folosească izbânda, dar și să iasă cu bine dintr-o înfrângere.” Hannibal a trecut munții cu elefanții și a zguduit Roma din temelii. Mahomed Cuceritorul a lichidat vechea … Citește mai mult
Începând cu luna aprilie, toate activitățile economice desfășurate de întreprinderile subordonate Comitetului Provizoriu al orașului erau preluate de Întreprinderile Economice ale orașului, director fiind numit Ion Mureșanu, care era și șeful secției Gospodărie Locală; volumul mare de muncă pe care îl presupunea funcția ducea la hotărârea numirii unui nou director, în persoana lui Ion Bănulescu, … Citește mai mult
Pentru că am constatat că sunt în „fază” cu discursul domnului profesor Ionuț Cristache, cel dedicat clasei politice, m-am hotărât să ocup rolul corului din tragedia greacă în acest articol. Așa că savurați versurile și jelania! Asistăm la cele mai crunte alegeri din istoria României contemporane. De ce acest lucru? Pentru că „democrația” nu poate … Citește mai mult
Da, cu timpul începi să pricepi, mareele din tine, anatomia singurătăţii; apoi, că şi învăţul are dezvăţ. Începi să te obişnuieşti cu autodafeul, cu trasul pe roată, cu pielea în băţ, cu întregul abandonat jumătăţii. Nu mai eşti omul cu o mare, -oho, la 2505m înălţime!- Nu mai eşti zeul, de măreţia sinelui împovărat … Citește mai mult
despre ploaie nimic prea răbdătoare ea cum sapă-n diamante spirale mici și aripi tîrîtoare (i-udă) în timpul vieții mele nu s-a-ntîmplat mimic cireșele-au fost dulci grîul a dat în spic la teatre au fost oameni au cumpărat bilet pe jar s-au pus pastrame și s-a iubit încet în timpul vieții mele și cît o … Citește mai mult
…au fost odată ca niciodată și mai trăiesc și astăzi. Uneori, pot trăi liniștiți, până la adânci bătrâneți. Demult, se citea mult, de plăcere sau pentru profesia din fiecare. Cărți de cumpărat, pentru aerul aristocratic al librăriilor. Cărți de luat pe fișă, cu aer de zenit, de la secțiile bibliotecilor naționale, universitare sau … Citește mai mult
În mod normal, omul de rând ar trebui să iubească democrația. Ceea ce, în anumite situații, nu se întâmplă. Altfel spus, respinge, uneori, un aranjament social care îi atribuie un loc la masa puterii. Chiar dacă, spre deosebire de democrația din orașele-stat ale vechii Elade, unde cetățenii își exprimau, în mod nemijlocit poziția față de … Citește mai mult
Atingerea lumii „Cititorule, mi se pare cinstit să-ți spun ce te așteaptă. Pregătește-te să te confrunți cu o lume de frânturi. Încearcă să-ți închipui că am fost cândva scafandru și că am descoperit Atlantida într-un fund de mare de unde m-am întors uitând ce am văzut. Tot ce pot să-ți arăt este noroiul de … Citește mai mult
Buclele aurii îi cădeau în valuri grele pe umeri, pe piept, până la talia subțire, încinsă cu o curea de piele. Stătea pe o bancă din grădina interioară, de unde vedea soarele doar pe acoperiș; și nu stătea dreaptă, ca o femeie, stătea trântită, ca un bărbat obosit după o zi istovitoare de arat … Citește mai mult
„ieși afară, ieși afară…” își spuse iepurele adânc ascuns în culcușul său din pământ „ieși să vezi soarele, să alergi liber prin păduri, să simți mirosul florilor ce își deschid petalele de martie, să pășești pe frunzele arămii de octombrie, să te pierzi prin cazematele de zăpadă de ianuarie, să admiri dansul fluturilor de iunie” … Citește mai mult
1.Poezie de octombrie A apărut „Nu există un loc unde să fugi” Tocmai a plecat la tipar cel mai recent volum al meu de poezii – Nu există un loc unde să fugi (Editura Junimea, Iași, 2024). Mă însoțesc cu recomandările lor doi tineri poeți și critici literari mai tineri, la care țin … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 13. . * Am spus că fac un lucru anume azi. Am spus. Mai întâi, fac primul pas: mă gândesc să fac. Apoi, îmi voi crea motivația necesară înfăptuirii. În fine, voi ieși și voi merge, fizic. Iată ce complexă e o acțiune. * „Io sunt șofer vechi, am păr alb, … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Nepereche Perechea de noi botine și perechea de sandale, încolțind două patine, râd, sărind pavaj cu dale… Încântate – al lor fel nu provoacă hazul, ca dovlecel și caramel, râd până îngheață iazul… O poveste veche despre legăminte spune că e nepereche mersul înainte. Lanț de munți te sprijină. Din tine … Citește mai mult
Elefantul de hârtie, de Riri Sylvia Manor, Editura Tracus Arte Timpul în ale cărui alcătuiri poți scrie este acela în care știi că ești mereu prezent, că te poți vedea și citi într-o autobiografie continuă, într-o poveste mereu în căutarea completării cu cât mai mult se poate spune și scrie despre tine, despre mișcări ale … Citește mai mult
am pierdut trenul, microbuzul, tramvaiul și am pierdut metroul de nenumărate ori am pierdut câțiva dinți în copilărie am pierdut oameni care s-au dus prea devreme am pierdut concerte memorabile am pierdut multe slujbe de duminică am pierdut finalurile multor filme pentru că adormeam am pierdut ieșiri în oraș, am pierdut examene am pierdut competiții … Citește mai mult
Livada de meri 2. Grădinile romane, bizantine și otomane ale Istanbulului. Întâlnirea. Bătrânul și-a dorit toată viața o livadă de meri. A tot strâns bani din micul lui salariu de la fabrica Bomonti. Oricare altul în locul lui ar fi renunțat la visul acela care părea tot mai greu de realizat, pe măsură … Citește mai mult
De acum șapte ani… Îmi plac multe dintre sculpturile francezului Etienne. În 2012, „Conversația” a fost donată de Vittorio Perrotta orașului Havana și amplasată în Plaza San Francisco de Asís. Sper că se află tot acolo și după vizita uraganului Irma. Nu de alta, dar lumea are o cumplită nevoie de dialog. … Citește mai mult
Pe-o bancă, într-un scuar, odată, în preajma unei domnişoare mai în floarea vârstei decât mine cu aproape douăzeci de ani, – ea, fără niciun preaviz, m-a întrebat cam ce s-ar întâmpla cu noi dacă ne-am aminti, brusc, tot ce ştim. – Cred că am face, i-am răspuns, explozie. Sau, poate, că nu … Citește mai mult
Multe dintre tâmpeniile pe care le auzim ni se par incitante, în ciuda faptului că sună aiurea. Au în ele ceva manipulator, ca și jocul donquijotesc. Prin toamnă, i-am rugat pe niște studenți să scrie o recenzie despre o carte străină, citită recent. Cei mai multi au scris despre un roman de succes. Deja … Citește mai mult
Altar Coboară-mă de pe piedestal, din înaltul cerului sau din amintirea unui ideal și cuprinde-mă, fără margini de piatră sau reci rătăciri. Lasă purpura să cadă, coroana să se frângă și mâinile să se frământe într-o perpetuă căutare. Nu-ți fie teamă de muchiile sinelui, de explozivele ciocniri, de neînduplecata fire care așteaptă … Citește mai mult
Care este modalitatea relaționării eu-ceilalți? Aceasta e întrebarea… Relaționăm cu ceilalți, suntem prin relație cu ceilalți, în chip esențial. Putem „realiza” întâlnirea cu celălalt? Putem să „ratăm” întâlnirea cu el? Am putea să vrem, în mod intenționat, acest lucru? Sau putem să lipsim dintr-un loc, în general, pentru că nu ne-am aflat în acord … Citește mai mult
Introspecții, melancolie și mereu necesarele intensificări ale căutării Unu: Căutarea, apropierea, introspecția sunt gesturile care treptat, treptat se adaugă firii și felului de a fi ale unui invadator, ale persoanei care privește și prospectează pentru a putea să vadă în adâncimile, prin mișcările și activitățile prinse în ele ale lumii iar din această … Citește mai mult
Toți avem secrete. Mai mari sau mai mici, „schelete în dulap”, spune englezul. Când cineva deschide ușa dulapului, îți imaginezi cum scheletele acelea vor aluneca afară, falangă cu falangă. Secretele, uneori, sunt protejate cu ,,white lies’’, adică minciuni care au scopul de a nu îl șoca pe interlocutor. Îl protejăm. ,,Lasă că e mai bine să nu … Citește mai mult
F r a n c i s J a m m e s * * * Ăstora chiar li-s mari, mari într-aievea, faptele : ăl care,-n pajişti, vitele, cam până pe la şapte, le păzeşte, ăl de toarnă-n doniţe albe laptele, ăl de culege,-n mirişti, spicul ţepos al grâului, ăl de-mpleteşte coşuri pe, reavăn, … Citește mai mult
Prima carte de bucate M-am gândit –vai ce lucru complicat – ca atunci când vorbim despre fiziologia gustului să nu mă rezum la o reţetă pe care dvs. să o încercaţi după ce aţi auzit-o la radio, ci la o istorie în mic a desăvârşirii gastronomice de-a lungul secolelor. Acum totul pare o poveste … Citește mai mult
duet. patru în culoarea ochilor tăi am văzut strălucirea aceea discretă irisul lor era ca un smalț întărit și lucios ca un zgomot electric albastru, tăios unul scris în formule și criptat într-un vis apropierea înseamnă un gest aromatic crud și amar, cu iz analgezic precis m-am ascuns și am încercat să înțeleg frângerile nopții … Citește mai mult
Rama tabloului pictat de destin este din zâmbet și din cuvânt divin. E sărbătoare în suflet de scorpion, nesomn și așteptate, visare și trăiri neîntâmplate, totul e scris Acolo Sus, în destinul divin din neuitare. Cursorul vieții se plimbă pe Calea Luminii, nu se odihnește pe banca indeciziei, El aleargă neîncetat pe culoarul care … Citește mai mult
