Icoană pentru amândoi, de Constanța Popescu, Editura Bibliotheca Scrisul păstrează și scoate la iveală mereu neștiute și nebănuite resurse ale celor care îl folosesc, ale celor care își mută părți conștiente sau nu ale sinelui în cuvinte și în acest proces (in)conștient al desfacerii lor către lume, (în)spre cât mai multe dintre spațiile ei … Citește mai mult
,,Azi-mâine, se face ora să dăm atac la bastion./ Când mă voi întoarce, dacă mă voi întoarce,/ în contra fricii în loc să descântați cu păr de lup/ zăpada părului meu s-o topiți la chibrit.” – Constant Tonegaru, Plantația de cuie, din volumul cu același nume (1945) În una dintre zilele de la sfârșitul … Citește mai mult
În teza sa de doctorat în medicină din 1932, De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité (Despre psihoza paranoică în raporturile sale cu personalitatea), tânărul psihiatru Jacques Lacan abordează structura paranoică în relație cu personalitatea, în sensul în care paranoia nu se definește numai în raportul subiectului cu propriile idei sau … Citește mai mult
Gândirea mitocană sau o „chestie” numită Teodor Baconschi Amestecându-se în clinciul în care se află încleștate două monumente ale neamului prost – Traian Băsescu și Marcel Ciolacu – finuțul Teodor Baconschi îi reproșează celui de-al doilea că i-a amintit celui dintâi „chestia cu Petrov”, chestie care, vezi bine, nu se face, căci, evident, pentru … Citește mai mult
LILALB „Să ne imaginăm un om care poartă tot timpul în buzunar o foaie de hârtie pe care numele culorilor sunt corelate cu pete de culoare. Am putea spune că nu ar fi plăcut să porţi cu tine un astfel de tabel cu eşantioane şi că mecanismul asocierii este ceea folosim întotdeauna în locul lui…” … Citește mai mult
Aproape scris dintr-o singură frază, ca o tiradă de orator emfatic, Toamna patriarhului povestește despre un dictator, ceea ce, la vremea apariției lui în română, te ducea imediat cu gândul la dictatorul nostru de-atunci, cu un fel de speranță, în roman spunându-se de mai multe ori că domniile tiranilor, în cel mai rău caz, … Citește mai mult
Dintotdeauna, oamenii au simțit o nevoie profundă de ordine și sens, nevoie care le-a ghidat comportamentele și obiceiurile. Această tendință nu este doar o manifestare dictată cultural sau o reacție la haosul lumii, ci o parte fundamentală a naturii umane. Când existența este adesea impredictibilă, când schimbarea este singura constantă, căutarea unui fir care … Citește mai mult
Prima parte Când ne speriem de furia destinului, ne întoarcem în trecut, căutăm răspunsuri. Există o predestinare de care nu putem scăpa. ,,Așa a fost să fie!’’ Este concluzia romanului. ,,Tess of the D’ Ubervilles’’. Așa i-a fost ursit. ,,Destinul se definește mai curând fizic decât metafizic, mai degrabă prin mecanica sa indestructibilă decât prin semiotică…’’, punctează profesorul universitar Codrin Liviu Cuțitaru, în articolul ,,Pe ce … Citește mai mult
Stiloul Stiloul are o istorie cel puţin la fel de fascinantă. Primul sistem stilou-hârtie a apărut în Egiptul antic. Scribii faraonilor şi marii preoţi foloseau trestii cu capetele cioplite sub forma unor filamente capabile să reţină cerneala. Odată cu trecerea timpului, pe măsură ce calitatea pigmenţilor s-a îmbunătăţit, stilourile s-au transformat în … Citește mai mult
LA PLUS HAUTE TOUR „Doamnelor golance, domnilor golani, netrecuţi prin lance, încă, de ulani…” Orişicât de chinui, nu ştii să-l continui: întărită, lava-n crater taciturn, – cântecu-ntru slava celui mai ’nalt turn ţi-a rămas nemai încheiat, din mai. Fi’ndcă o petunie, pe pustii alei (13 iunie e chiar ziua ei), i-a ieşit în cale fluşturimii … Citește mai mult
cuvinte am înțeles cuvinte fără să le știu țesătura, desenul, textura și fără să parcurg suprafețele lor deseori alungite în fragmente liniștite de text și uneori scoase, aduse în delicatul context unde își desăvârșesc și își duc la un capăt alura. le-am păstrat înțelegerea mereu pentru mine ca și impresiile pe care le ordonam în … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Deasupra noastră este Cerul și Bunul Dumnezeu, universul și credința, știința de a fi smerit în propriu-ți Eu Ridic privirea într-atât încât să fiu ceea ce sunt, nimic mai mult, sunt Eu în propriul meu trup, cu sufletul deschis într-o lume închisă în colivia fardată … Citește mai mult
Copil fiind, citeam despre isprăvile pe care le-a făcut Wilhelm Tell. Motiv pentru care prima mea arbaletă a fost făcut dintr-un umeraș „produs” din șifonierul „îndelung scârțâitor” al bunicilor. Am avut o copilărie fericită, așa cum am mai scris, plină de aventuri, iar dedicarea mea pentru armele medievale vine din această perioadă. Wilhelm … Citește mai mult
Ziua nu se mai încrede în soare, cine știe de unde are el lumina și ce fel de lumină este aceea, de se plimbă și se schimbă după vânt și ploaie! Deși stabilitatea este cea mai bună încredere, a te feri de amorțire și confort înseamnă a-ți păstra vie natura perceptivă. Luminarea la … Citește mai mult
Punem în cuvintele noastre semnele legate de stările proprii ori ale altora, arătăm sau ascundem intenții, sentimente, decizii și se poate spune că avem o colecție de expresii de care ne folosim, uneori chiar în exces. Sigur, normalul este să ne spunem între noi ce dorim să comunicăm dar, parcă, ajungem să constatăm că … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… La stropit via (1) Când te uiți în sus „pe coastă”, vezi … Citește mai mult
Crizele memoriei… O zi frumoasă, o zi mișto de vară… De început de vară, nu din aceea toridă, nu caniculă, o vară plăcută, patriarhală, îmbietoare și îmbătătoare… Iunie 2006, într-o zi de vineri, proaspăt absolvent și angajat la stat, relaxat pe scaunul pufos, cu Dunhill-ul într-o mână și mouse-ul în cealaltă, verificând ultimele noutăți … Citește mai mult
Proiectele orașului, care nu depășeau suma de 50 000 de lei erau avizate de Sfatul Popular, o comisie creată în acest scop la 31 ianuarie avându-i în componență pe inginerul Nicolae Cociu (șeful secției de Gospodărire Comunală) – președinte, Viorel Toader (șeful secției de Arhitectură și Sistematizare) – secretar, inginerul-șef IGOT – Gheorghe Constantinescu, … Citește mai mult
din punctul în care mi s-a cățărat sufletul, se vede viața ca-n palmă. recunosc cît se poate de clar cucuiele de la zece porunci – sînt coline înverzite. recunosc văile plîngerii scăldînd așteptări în zadar, victorioase eșecuri. sînt la locul lor vînătăile, cicatricele arse de soare, care au făcut din mine un învingător… cum știți, … Citește mai mult
am avut grijă să te ruinez acum că nu mai ai nimic poți mirosi toți brazii neîmpodobiți poți călca pe începuturi de vise dar vei dormi (întîiul solilocviu) nu vezi ce șleampătă ți-e linia vieții îndreapt-o cu ceva sau mai bine vino din partea cealaltă (al doilea solilocviu) să-mi spui tot ce nu … Citește mai mult
Fără îndoială, memoria colectivă, cât și imaginarul aferent acesteia, par să fie mai bogate decât acea formă sistematizată pe criterii științifice, ideologice, pedagogice etc., cunoscută ca fiind ISTORIA. Ceea ce, în paranteză fie spus, vechii grecii își imaginau că ar fi depozitara memoriei unei colectivități umane. Și, mai mult, aceasta s-ar afla sub auspiciile … Citește mai mult
Poveștile și povestirea aparențelor „Am văzut cu coada ochiului cum pana de gâscă iese din călimară și continuă să scrie…”- Radu Țuculescu Firescul aventurilor care întrețin aparențe în povestea unei cărți este o probă pentru fiecare autor, este acel prag al menținerii unor imagini în prim plan, dar și a poveștilor care le conțin … Citește mai mult
Vă invităm la o nouă întâlnire de primăvară cu o revistă de cultură de mare valoare – REVISTA FICȚIUNEA – și suntem bucuroși de parteneriatul nostru cu ea… A apărut numărul 115, de aprilie, al revistei tipărite, care se poate cumpăra de la Librăria Cărturești… Revista Ficțiunea este editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune… … Citește mai mult
„eu nu cunosc răbdare” „răbdarea e în toți” – răspuse senseiul „și îți voi dovedi că ai, doar trebuie să o ajuți să crească” „cum ajut răbdarea să crească?” „udând-o” – răspunse senseiul „răbdarea este asemenea unei plante, nu va începe niciodată să crească dacă nu va fi udată” „și cum uzi răbarea?” „tot asemenea … Citește mai mult
O încercare de aplicare a metodei filosofice a recesivității la categoriile economice Să vedem dacă tezele susținute de către Mircea Florian privind recesivitatea filosofică se aplică faptelor, fenomenelor și proceselor economiei de piață. Mai concret, relației dintre cerere, ofertă și preț. Dacă ne întrebăm de ce pornim o afacere ca antreprenori, adică ce … Citește mai mult
Saluti și săptămâna aceasta, dragi cititori! Mă găsiți rătăcind (mă rog, participând activ!) pe la o conferință în Italia. Aerul toscan, recunosc, are darul de a limpezi mintea, dar să nu credeți că am uitat de unde vă scriu de obicei. Chiar dacă peisajul s-a schimbat temporar, „reflecțiile” mele rămân încăpățânat ancorate în Franța, în … Citește mai mult
Vocea Pinguinului Pînă acum vreo două zile, pinguinii din Insulele Heard și McDonald, n-aveau vreo treabă cu America și nu auziseră de Trump. Vestea tarifelor prăvălite peste ei i-a obligat să reacționeze rapid. Adunarea Generală ad hoc a ales un purtător de cuvînt care a dat această declarație lămuritoare presei: „Vă mulțumesc pentru … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 29. Un bătrân bine, îngrijit, cam de 1,55 m înălțime, cu mișcări clare, ferme, în jur de 80 de ani, mergând pe trotuar, cu o pungă de plastic în mână. În pungă, un ghiveci cu o floare roșie. * Dinastia lui „ŞAPTISPREZECE”: mii, ore, luni… Aşa ne învață inşii plimbați pe … Citește mai mult
Nimeni nu ajunge nicăieri singur: nici sus pe slăvi, nici jos în noroi, nici în aer, undeva la mijloc. Suntem și noi, ca orice pe lumea asta, influențabili și instabili, mișcați și schimbați de satul în care ne-am cumpărat apartamentul. Fie că ne place sau nu, am fost formați precum bulgării de zăpadă dați la … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult