Departe pentru puțin timp de rostogolul sunetelor și luminilor. Cățelul doarme împăcat într-un ghiveci. Pe o creangă, cioara veghează neclintirea. Luna e mulțumită cu fazele sale, niciuna dintre ele nu vrea locul alteia, fiecare având binefacerile ei, în vreme ce Luna este în tot acest timp întreagă, indiferent cât de mult sau de puțin … Citește mai mult
Mulți dintre noi am trecut prin stări al căror nume ne-a fost greu să-l găsim. Una dintre ele, complicată, ambiguă, desigur incomodă, o vizităm fără a putea să o evităm, ne obosește, ne face anxioși și nesiguri, ne determină să căutăm sprijin, să identificăm speranțe, să ne reevaluăm puterile. Trăirile se înlănțuie pe parcursul multor … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Rămas bun Stăteau în poartă, luna sus pe cer strălucea ca un … Citește mai mult
Am primit și-am înmulțit darul cuvintelor. Mi s-a dăruit un instinct aparte pentru a le așeza în ordine și-am muncit pentru a le învăța sensurile și secretele. Uneori oamenii nu înțeleg că nu toți avem acest dar și se simt jenați când nu le pot mânui cu la fel de multă dexteritate. Alteori chiar și … Citește mai mult
Pentru obsesia mea de neatins într-o rochie albă de mătase… Voi scrie o poezie pentru tine și asta să fie ultima pe care o voi scrie. Este inutil, știu. Am pus în tine o cutie de cristal, te-am ținut închisă, cum își păstrează mama păpușile fără număr. Mă uit la tine în acea cutie … Citește mai mult
La sfârșitul lui ianuarie, preotul paroh al bisericii romano catolice, Petru Brudaru, dona Primăriei, cu încuviințarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice, imobilul din strada 30 Decembrie, nr.41(proprietatea parohiei), pe motiv că nu mai putea plăti impozitele restante încă din 1949. O problemă majoră cu care se confruntau autoritățile comuniste din oraș era aceea a spațiilor de locuit, parțial … Citește mai mult
Clavdia rămase pe marginea stâncii, cu privirea pierdută în depărtare, în timp ce vântul îi răvășea părul. Amon păși alături de ea, așteptând să o audă vorbind. – De ce tocmai lup? Dintre toate animalele…, întrebă fără să se întoarcă. Vocea îi era liniștită, dar tremurul subtil din inflexiuni trăda o curiozitate amestecată … Citește mai mult
Am primit de multe ori această întrebare… Și suntem mulți, peste treizeci, prietenii care scriu săptămânal aici. Nu cred că am un răspuns mai potrivit decât cel mai vechi, al fostului meu elev, Pompiliu Alexandru, dascăl universitar de elită… Elită de Carabella, desigur! (Ionuț Cristache) Răspunsul ar fi simplu la această întrebare: pentru că … Citește mai mult
Anul 2024 s-a dovedit a fi cel mai greu dintre primii trei ani de război. A fost anul în care superioritatea resurselor materiale și umane ale Rusiei și-a spus cuvântul, într-un conflict care debutase cu o ofensivă fulger și se transformase într-un război de uzură. Douăsprezece luni de lupte neîntrerupte pe întreaga lungime a … Citește mai mult
La vremea în care galerii, pînă mai ieri prestigioase, s-au abandonat mercantilismului și prostului gust, făcînd, pe bani grei, apologia nimicului, ( a se vedea marea găselniță a bananei lipită pe zid, trecută drept artă…), mai există creatori care, înnobilînd cu sensibilitate și sinceritate actul artistic, mai cred că frumusețea va salva lumea. Și … Citește mai mult
în jurul tău frunzele limpezi alcătuiau aurore (amintire) îți desenam umbra pe marginea apei din pietre albe și verzi aerul se ducea încet către casă (adăpost) ești toată numai amănunte amănuntele tale amănuntele tale sînt dealuri și creioane (up and ice) să așezi lemnele la locurile lor dovlecii și da fînul ordonează-i … Citește mai mult
Ceea ce ar fi trebuit să se întâmple, iată, s-a întâmplat: cel mai mare histrion american va fi, în curând, la butoanele a încă celei mai mari puteri planetare. În consecință, era cât se poate de firesc să ne fi așteptat ca acesta să pună în act – de anul viitor, desigur – o … Citește mai mult
Nesfârșitele zile Viața însă nu ne este dată ca să fie o povară, ci bucurie, și fiindcă eu așa cred, pot să-mi alung fără efort gândurile ce mă îngrijorează. Pentru că frunzele copacilor erau atât de prăfuite, am pus pe ele furtunul, o adevărată folie să uzi copacii în plină zi, și ce-i cu … Citește mai mult
îmi porți predici despre iubirea ta pentru florile de orhidee și despre cum fiecare are nevoie să fie îngrijită atent însă îmi spui că pentru a crește o orhidee un singur grădinar nu ar fi destul și că doi, deși e cel mai potrivit, dacă nu sunt cum vrei tu, ar fi nepotrivit … Citește mai mult
Trei poeme de ianuarie Clipa fără corp clipa aceea în care ceea ce se întîmplă se suprapune peste ceea ce s-a mai întîmplat clipa aceea este clipa miraculoasă care adaugă noi giuvaieruri într-o tezaur fără început și sfîrșit, sînt lucruri de toată ziua – o răsărită care atinge privirea dar o răsărită nu o … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 15. Azi, ca de multe ori, n-am făcut nimic de arătat. Am citit, am notat, am ascultat. Nimic. Am privit pe fereastră, nu mi-a plăcut prea mult, deși, fiind la căldură, privirea îmi decupa o lume proaspătă, udă, luminată de farurile mașinilor, o fotografie acceptabilă – o lume de contemplat. Nu-mi … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult
Interior cu lumina filtrată, de Mirel Lazăr, Editura NEUMA Orice este trăit și simțit poate să fie mutat, transmis, copiat în cuvinte, în cuvintele pe care poezia le acceptă, pe care le susține de cele mai multe ori imediat, pe care mai departe le ajută să devină stări în care autorul se recunoaște, în … Citește mai mult
Mus Mus, scrib de mărțișoare, umbra densă a unei pume, stă pe coadă și-n picioare, învârtind pe nas o lume! Apă bea culcat, în cot, într-un gest renascentist… Poartă arta sa în bot, nu-i motan mai parolist! Rex Printre cerbi și căprioare, și cățelul nostru, Rex… Fuge pe două picioare, … Citește mai mult
Ieri a fost frig. Erau -10 inimi, iar pe vârful iubirii noastre s-a format un țurțure. Enescu – Simfonia nr.3 – review.. Ceață în munți. Brazii sunt învăluiți, iar acele abia dacă se văd. Pe o stâncă, o capră neagră sare în zigzag spre o tufă cu agrișe. Pe cer, în formă circulară, un … Citește mai mult
IZ (PER AUGMENTATIONEM IN MOTU CONTRARIO) Un iz e, totdeauna, de ceva… Un iz de izmă; sau de izbă, – de izbă cu pământ pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbelişti. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roşia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur … Citește mai mult
Semne de ianuarie… 2025… Un an mai îngăduitor cu noi toți! 2.VESTE EXTRAORDINARĂ PENTRU ADMIRATORII LUI CORNELIU VADIM TUDOR! Tribunul n-a murit. S-a retras într-o clinică de lux unde s-a supus unei reușite operații – schimbare de sex. Schimbarea sexului a fost însoțită de schimbarea numelui, dar creierul a rămas intact. https://www.youtube.com/watch?v=S8al8HmqxTM … Citește mai mult
Livada portugheză 2. Vacanța lui Xavier în Egipt. Întoarcerea acasă. Așteptarea nu înseamnă răbdare… Maică-sa Fatimah i-a spus să fie atent la tot și la toate și să îmbrățișeze rudele din partea lor. Fatimah i-a mai spus și ca, înainte de toate, să învețe în Egipt ce este răbdarea. Ai grijă, Xavier, așteptarea … Citește mai mult
Dintre caracterele literare, cele de tragedie oferă un teren solid pentru studiul viitorului scriitor. Iar dintre cei trei întemeietori ai tragediei, cred că Euripide se potrivește cel mai bine cu timpurile noastre. El a fost supranumit poetul femeilor, pentru că tragediile sale aduc primele personaje-femei puternice, memorabile. Operele lui Euripide (480-406 î. H.) se … Citește mai mult
Plămădeli Întorși, odată cu Sărbătorile, către casele și familiile noastre, vremea și timpurile pot stârni în noi dorința de a ierna, de a ne refugia către căldura interiorului, ajutându-ne să ne conservăm și să ne cultivăm resursele pentru zilele mai însorite ce vor veni, hrănind bucuria unui ritm mai lent și a unor lucruri … Citește mai mult
Când eram copii, locuiam în spatele Primăriei, pe strada Poet Grigore Alexandrescu. Iarna, de la fereastra casei vedeam cum se așezau fulgii de nea în nămeți mari, pufoși, auzeam cum trosnea, sub cizmele trecătorilor grăbiți, oglinda de gheață și abia așteptam să ieșim afară cu sania năzdrăvană, din lemn, pe care mama o scotea din magazia din spatele casei. Adunam țurțuri de gheață de la … Citește mai mult
Paul Verlaine În inimă-mi tot plânge Cum plouă peste-oraş. Tot cerul, peste case,-i calm! Şi,-n neopacul Albastru, peste case,-n calm Balans, – copacul. Un clopot, în azur, auzi, Cu glas de taină. O pasărea,-n frunziş, auzi Cum se tot càină. Ce simplă, Doamne, viaţa e, Când vine-amurgul Şi doar un dulce … Citește mai mult
Taxa pe ureche Aşa cum am mai spus de fiecare, dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului, cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel … Citește mai mult
aceste gânduri aceste gânduri și poveștile întâlnirilor lor în cuvinte cu lumea. despre aceste apropieri, despre curenții cunoscuți, sau necunoscuți, care le prind și care le transportă mai greu, mai ușor în apele adânci, limpezi sau tulburi care le acceptă corpul în undele lor aceste gânduri sunt stări care nu se pot spune sau așeza … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Eu m-am așteptat la ușa iubirii și mi-a deschis însăși Ea… Ce frumoasă-i așteptarea atunci când te aștepți pe tine, aștepți sinele tău să sosească dinspre tine pentru a ajunge acolo, acolo la sine. E frumoasă ziua, bate vântul dar e frumoasă ideea unui ideal, iubirea … Citește mai mult
