Vorbe din cotidianitatea medie 24. Azi-noapte (luni spre marți) am avut un vis ciudat. Să fi fost sub efectul realității de zi cu zi? Se făcea că sunt în Chicago. Și nu-mi plăcea deloc, nu era cum auzisem eu, că de văzut, nici atât. Terenuri sterpe, nimic, nimic, nici măcar blocuri, urât rău. Erau românași … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult
Motanul și papagalul Între teci, un zeu sultan: Motan Gri, Lord de Bostan! Fermecat de papagal, suie-n cer un madrigal… La fereastră, înșirate, vorbe lungi, mult prea alese! Papagalul, ca un frate, miaună săltând din trese… Luminos, un zâmbet Pisica e sălbatică! Panică în frază. Cu soarele-n burtică, mai … Citește mai mult
Kerouac blues, de Gabriel Chiriac, Editura Junimea Poezia și lecturile ei ne propune și ne pune la dispoziție întotdeauna stările necesare pentru o călătorie interioară cât mai extinsă, pentru o călătorie amplificată și diversificată mai departe de tot ce se adună odată cu lectura și nu se risipește, cu fiecare apropiere și acuplare a celui … Citește mai mult
În psihoterapia existențială, există tendința de a recomanda unei persoane atinse de angoasa de moarte sau uneia care tocmai a pierdut pe cineva drag să se reculeagă în fața unui mormânt[i]. Meditația alături de corpurile neînsuflețite golește doliul de încărcătura nocivă sau plină de groază și scoate în evidență privirea constructivă spre viitor. În … Citește mai mult
Când omul a voit să imite mersul, a creat roata care nu seamănă deloc cu un picior. El a făcut astfel suprarealism fără să știe. – Guillaume Apollinaire, Sânii lui Tiresias Anul era 1880 când o nobilă poloneză a dat naștere la Roma unui copil. Tatăl necunoscut. Cinci zile mai târziu – în ultima … Citește mai mult
Un gând… Alo, duduia „Marș”? Albinoni nu este o mașină de spălat bani pentru „Președintele ales”. O întâlnire care nu trebuia să aibă loc Trimisul special al președintelui Donald Trump, generalul Keith Kellogg, se află în Ucraina. Trei zile de discuții lungi și dificile la capătul cărora președintele președintele Volodimir Zelenski se declară de acord … Citește mai mult
REGRET Vine Grete,-n galben emulsiv, de aspectul unei vinegrete. Vin egretele: se desprimăvărează. Vinegretele au câte două roţi (şi tracţiune, ca şi rikşele, umană). Se-aud pe sus, dar nu apar, egrete. Ce abătută pare Grete,-n galben stins! „În parc, regretele plâng iar…” Plâng oare, Grete, streşinile noastre? Un timp de igrasie şi de lacrimi: oţet … Citește mai mult
Într-o toamnă, cred că în anul marelui cutremur sau în următorul, pregăteam o lucrare pentru un seminar, iar Noemi Bomher (pe atunci, asistenta lui Ciopraga), mi-a dat bibliografia, în care figura Homo ludens de Huizinga, precizând că e obligatoriu să citesc și prefața. Nu citeam prefețele, considerându-le manipulative, dar de data asta, din respect … Citește mai mult
FERENIKE Totul este despre oameni și locuri, într-un joc al povestirii O spun și acum: că nu mi-am plantat ADN-ul mi se pare cea mai demnă faptă a mea, dar în interiorul acestei realizări foșneau pe atunci, cu nemulțumire, și ratările mele: nu puteam să-mi fac un doctorat, nu puteam să public, … Citește mai mult
În relațiile noastre cu ceilalți, cum ar fi unii prieteni, anumiți membri ai familiei, persoane cunoscute la un moment dat, colegi cu care facem parte dintr-o sferă comună de activitate, oare ce imagine despre noi exprimăm și păstrăm, unii despre ceilalți, în mod permanent? Cine suntem și, totodată, rămânem, în mod constant, consistent, atât … Citește mai mult
Creionul (1) Primul tip de creion putem spune că era acel stylus roman: o vergea metalică, de obicei de plumb, utilizată pentru a zgâria papirusul (strămoșul hârtiei). Însă nimeni nu poate şti cu exactitate când a fost inventat primul creion. Din acest motiv, o descoperire făcută în 1564 în Borrowdale, Anglia, este considerată momentul … Citește mai mult
Un evantai pentru Emilian Galaicu-Păun De-aş fi Ion Barbu, mi-aş trimite păunii, unul câte unul, până la ultimul, – păunul cu coadă ce-are să imite un evantai în calm balans de curcubeu septemcolor în semn că la serata lor, a curcubeelor, un dans are să-nceapă întru slava prietenului Emilian, spre finele acestui an, – … Citește mai mult
vrăjile scorburi închid în găoacele acele cuvinte care conving vrăjile să rămână, să se păstreze întotdeauna vii, care împart viața între râsul și plânsul din zgomotul alcătuit de rămășițe de noapte, de fiecare completare amintită de zi deschideri sunt în fiecare răspuns alcătuit de insinuări și impresii păstrate de lumile vii în cuvintele care povestesc … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Din sămânța cuvintelor divine, Dumnezeu mi-a hărăzit eseul iubirii A trecut o noapte, s-a uscat un trandafir și, uite așa, s-a născut o dimineață. Undeva și noi, femeia și bărbatul, Eu și Eul, departe sau aproape lectorii, mereu aproape salutul dragostei, totu-i cuprins în nisipul … Citește mai mult
Odiseea este una dintre cele mai vechi opere literare care au supraviețuit și rămâne populară în rândul publicului modern. Ca și Iliada, Odiseea este împărțită în 24 de cărți. Îl urmărește pe eroul grec și regele din Ithaca, Ulise, și călătoria sa de întoarcere acasă după războiul troian de zece ani. Călătoria sa de … Citește mai mult
O armonie florală japoneză își ridică sufletul deasupra unui gând, în lumină. Melcii duc mai departe, zi cu zi, Țara minunilor. Și, cumva, nu se pierd… Vara, Negruța doarme printre melci și cărăbuși, departe de alte pisici și de oameni. Îngrijirea pisoilor mici, a puilor altor mame plecate să caute hrană este centrul lumii … Citește mai mult
Ce reprezintă distanțele pentru noi? Uneori încercări de răbdare, alteori amânări, spații de siguranță, trufașe izolări, jalonări ale unor etape… Le acceptăm ca pe un dat, ne bucurăm să știm că există, uneori le instituim chiar noi. Atunci când ele se împletesc cu timpul nostru și al altora, ele înseamnă o curgere a vieții … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Tradiție Lui Plumb (tatăl lui Costică, colegul meu de la V-VIII, … Citește mai mult
Trecuse ce-i drept destul de mult timp de când nu mai mâncasem un măr bun și parcă de nicăieri simțeam că doar el mi-ar putea aduce un pic de echilibru în tot haosul din lume, simt că doar el poate să micșoreze viteza cu care întregul pământ alune spre iad sau poate doar lumea mea … Citește mai mult
Mă trezesc din somn, captiv unor lanțuri nevăzute… Nori plumburii acoperă orizontul, mă pregătesc de un război mai mult sau mai puțin nevăzut… Arăt către ceruri… Poetul se trezește devreme în zori, soarele se strecoară pe lângă nori gri, mașinile îl așteaptă în tăcere, uneori geme ca niște pui răniți, uneori pândește … Citește mai mult
La o cafea Oh, prietene, oare cum ai stat tu atât de drept și de neclintit în fața atâtor gânduri de care suntem năpădiți noi, oamenii! Unde mă întorc, unde privesc, gânduri… Viața noastră este un morman de gânduri, peste care așezăm, ordonat sau haotic, alte gânduri. Mi-e dor să beau cu tine o … Citește mai mult
Producătorii de vinuri și rachiuri erau liberi să-și comercializeze surplusul producției, după achitarea cotelor obligatorii, nerespectarea acestui fapt aducând după sine sancțiuni pe care le aplica o comisie alcătuită din secretarul Sfatului Popular-Dumitru Iacob (președinte), comandantul Miliției Raionului Târgoviște (lt. maj. Dumitrașcu) și șeful Întreprinderii Vinalcool Târgoviște (I. Bortaș). În septembrie, era alocată … Citește mai mult
E primăvară și Nina își leagănă picioarele pe scăunel, privind cu jind la pomii înfloriți de afară. Prin fereastră intră razele palide ale soarelui, căzând în dungi oblice pe covorul albastru. E îmbrăcată de plimbare, dar ceva îi umbrește entuziasmul. Se uită lung, către ușa de la dormitorul mamei. Așteaptă să iasă îmbrăcată și să … Citește mai mult
Trump sau despre ușurința cu care se poate intra în istorie Astăzi, în mahalaua politică, acolo unde, cu tupeu și fără să-ți roșească obrazul de rușine poți să-i atragi chiar și pe Washington și pe Lincoln, nici nu e greu să intri în istorie. Ajunge să-ți măsluiești biografia penală șantajînd instituțiile statului. Ajunge … Citește mai mult
În timp ce premierul britanic negocia cu Trump, iar Zelenski zbura pentru a se întâlni cu același președinte american, forțele ucrainene au declanșat puternice operații contraofensive, destinate stopării înaintării constante a rușilor și recuperării unor poziții importante. Prima acțiune de acest fel a vizat mult disputatul centru logistic Toretsk. Începând cu 26 februarie 2025 … Citește mai mult
Dacă vă sperie întinderea acestui text, vă sugerez să mergeți doar spre sfârșitul său, acolo unde dau un citat mai lung din Eminescu. Dacă eu nu vă voi convinge, atunci poate o face Eminescu. În primul rând, nu poți avea nicio speranță de la o națiune care se află pe ultimul loc la a … Citește mai mult
Nu îmi propun să conving pe nimeni, prin comentariile mele cu privire la ultimele evenimente de politică externă. Sunt un exercițiu personal și manifestarea unei pasiuni. Deși mi-am încheiat de foarte mult timp studiile, mă consider tot student și am, de fiecare dată, în fața figurile profesorilor mei. Ei stăpâneau cu adevărat știința istoriei relațiilor … Citește mai mult
mai știi tabloul cela cu frunze prelingîndu-se din toți copacii de ziua ta a fost azi l-am regăsit era în iarnă totul (și frunzele) ne ploaia ultimul loc ocupase cu coapsele tinere ei castane aruncasem mici și le prinsesei nu (cînd visăm ce coșmarul e mai mic) să inventăm vreo două mii de … Citește mai mult
Exasperantele metehne ale unora dintre semenii noștri, perpetuate de la un ciclu electoral la altul – întreținute, fără îndoială, de elitele noastre politice – par să se asemene cu acea modalitate păguboasă de a ne imagina infinitul. Și pe care un filosof german l-a calificat ca fiind infinitul rău. Este vorba, simplificând lucrurile, despre … Citește mai mult
