Alături de Frontul Plugarilor, PSD reprezenta partidul cu care PCR încerca să se legitimeze, în anii de după război, în încercarea sa de a schimba ordinea social şi politică din România. În iulie 1947, existau în judeţ un număr de 8591 de membri cotizanţi, cei mai mulţi din Târgovişte, urmată nu de celelalte … Citește mai mult
Există două atitudini pe care le adoptăm în fața suferinței. Prima este aceea de a o respinge. Nu-și are locul în lume, sau, dacă în lume poate exista, departe, atunci nu are ce căuta în viața fiecăruia. Suferința personală este inegalabilă – este purul criteriu de certificare a individualității. Nimic nu mă face să mă … Citește mai mult
Peronul era gol, așa cum era mereu la ora 3:33 dimineața. Nu venea niciun tren. Nu pleca niciunul. Și totuși, în fiecare noapte, la aceeași oră, el era acolo. Bărbatul cu pălărie învechită, îmbrăcat într-un palton gri, stând nemișcat lângă semnul de avertizare, cu privirea fixată în tunelul întunecat. Nu cerea nimic. Nu spunea nimic. … Citește mai mult
Nimeni nu ajunge nicăieri singur: nici sus pe slăvi, nici jos în noroi, nici în aer, undeva la mijloc. Suntem și noi, ca orice pe lumea asta, influențabili și instabili, mișcați și schimbați de satul în care ne-am cumpărat apartamentul. Fie că ne place sau nu, am fost formați precum bulgării de zăpadă dați … Citește mai mult
(lui Damian Spiridon) Nu cred că sîntem cei mai tragici comici, prieteni la cataramă cu acuzativul numai după caz, dar am chemat la miezul nopții pompieri atomici- ardea pe noi, în case, hazul de necaz. Adevărat, am amăgit spînzurătorile cu sfoară. Tăcerii, ca răspuns, am fost supușii, dar dinamite am ascuns în călimară, ori … Citește mai mult
Câteva necesare cuvinte pentru Doina Jela „M-ai întrebat care e lumea în care mă simt cel mai bine. Niciuna, dacă ar fi să-i fiu prizonieră. Dar nimic nu m-ar nenoroci definitiv decât să fiu nevoită să trăiesc pentru totdeauna în altă parte decât în această norocos/nenorocită parte a lumii în care m-am născut…” – Doina … Citește mai mult
cineva mă așteaptă cine va aștepta cineva mă uită cine va uita cineva există cine va rezista (exercițiu de răzbunare) o să adorm mai tîrziu decît somnul răgaz absolut spre o zi de poimîine dacă vom ști a tăcea o să rămînem o pîine rotundă (aproape azi) cînd dormi timpul se-ntoarce cu fața … Citește mai mult
„Cel mai cel” dintre președinții Americii, excepționalul, chiar mirobolantul Trump, obține succes după succes. Este cel care, printre altele, ar fi în continuare singurul care ar putea opri un război fratricid, singurul care ar putea soluționa ce alți prezidenți americani n-au fost în stare s-o facă! În fine, singurul care pare să le priceapă pe … Citește mai mult
să știi că nu voi pleca niciodată cu adevărat nu atâta timp cât tu continui să trăiești mă vei putea întâlni în fiecare dimineață desenându-ți forme în spuma din cafea mă vei putea găsi în fiecare briză caldă care îți mângâie pe malul mării-obrajii în fiecare loc nou pe care îl vizitezi dansând în … Citește mai mult
O încercare de aplicare a metodei filosofice a recesivității la categoriile economice Care este locul și rolul prețurilor în dualismul recesiv cerere și ofertă? Adică al unui posibil și necesar al treilea termen în triada cerere-ofertă-preț? Mircea Florian crede că în general al treilea termen are rolul de mijlocitor, dar însăși mijlocirea are mai … Citește mai mult
Salutări, din nou, din Marsilia! După o scurtă, dar revitalizantă, escapadă italiană, unde ecourile istoriei se împletesc cu aromele de cappuccino, m-am întors pe malurile Mediteranei, gata să explorăm o altă fațetă fascinantă a lumii digitale. Săptămâna aceasta, ne aventurăm în teritoriul adesea înțeles greșit al hackingului. Când auzim cuvântul „hacker”, mulți ne imaginăm … Citește mai mult
Două poezii de aprilie… Finis eram un puștan neghiob nici barbă nu-mi crescuse și vocea mi-a șoptit că voi fi mort într-o zi cu asta am trăit în suflet an după an în fiecare noapte și nicicînd un gînd mai bun… știu ce este moartea chiar dacă n-am cuvinte palpită viu în mine … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 30. Bună dimineața, lume. Pentru că m-am trezit de dimineață, la 8,00, nu știu de ce, mi-am pus inevitabilele întrebări civice, către care cei mai mulți compatrioți se îndreaptă cu maximă speranță: oare ce-or mai face și spune politicienii globali și locali? oare mergem înainte sau înapoi? oare progresul este liniar … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult
Binele și Răul Binele și Răul s-au făcut mai mari, ei trasează cercul, înăuntru sari, dacă îl desfaci, se transformă-n fir, haina ce-o îmbraci când ești musafir… Mulțumirea Râd mustățile în bot, nu-i ce faci, e mulțumirea! Greu găsești un antidot, dacă ai pierdut uimirea. Hai să … Citește mai mult
Icoană pentru amândoi, de Constanța Popescu, Editura Bibliotheca Scrisul păstrează și scoate la iveală mereu neștiute și nebănuite resurse ale celor care îl folosesc, ale celor care își mută părți conștiente sau nu ale sinelui în cuvinte și în acest proces (in)conștient al desfacerii lor către lume, (în)spre cât mai multe dintre spațiile ei … Citește mai mult
,,Azi-mâine, se face ora să dăm atac la bastion./ Când mă voi întoarce, dacă mă voi întoarce,/ în contra fricii în loc să descântați cu păr de lup/ zăpada părului meu s-o topiți la chibrit.” – Constant Tonegaru, Plantația de cuie, din volumul cu același nume (1945) În una dintre zilele de la sfârșitul … Citește mai mult
În teza sa de doctorat în medicină din 1932, De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité (Despre psihoza paranoică în raporturile sale cu personalitatea), tânărul psihiatru Jacques Lacan abordează structura paranoică în relație cu personalitatea, în sensul în care paranoia nu se definește numai în raportul subiectului cu propriile idei sau … Citește mai mult
Gândirea mitocană sau o „chestie” numită Teodor Baconschi Amestecându-se în clinciul în care se află încleștate două monumente ale neamului prost – Traian Băsescu și Marcel Ciolacu – finuțul Teodor Baconschi îi reproșează celui de-al doilea că i-a amintit celui dintâi „chestia cu Petrov”, chestie care, vezi bine, nu se face, căci, evident, pentru … Citește mai mult
LILALB „Să ne imaginăm un om care poartă tot timpul în buzunar o foaie de hârtie pe care numele culorilor sunt corelate cu pete de culoare. Am putea spune că nu ar fi plăcut să porţi cu tine un astfel de tabel cu eşantioane şi că mecanismul asocierii este ceea folosim întotdeauna în locul lui…” … Citește mai mult
Aproape scris dintr-o singură frază, ca o tiradă de orator emfatic, Toamna patriarhului povestește despre un dictator, ceea ce, la vremea apariției lui în română, te ducea imediat cu gândul la dictatorul nostru de-atunci, cu un fel de speranță, în roman spunându-se de mai multe ori că domniile tiranilor, în cel mai rău caz, … Citește mai mult
Dintotdeauna, oamenii au simțit o nevoie profundă de ordine și sens, nevoie care le-a ghidat comportamentele și obiceiurile. Această tendință nu este doar o manifestare dictată cultural sau o reacție la haosul lumii, ci o parte fundamentală a naturii umane. Când existența este adesea impredictibilă, când schimbarea este singura constantă, căutarea unui fir care … Citește mai mult
Prima parte Când ne speriem de furia destinului, ne întoarcem în trecut, căutăm răspunsuri. Există o predestinare de care nu putem scăpa. ,,Așa a fost să fie!’’ Este concluzia romanului. ,,Tess of the D’ Ubervilles’’. Așa i-a fost ursit. ,,Destinul se definește mai curând fizic decât metafizic, mai degrabă prin mecanica sa indestructibilă decât prin semiotică…’’, punctează profesorul universitar Codrin Liviu Cuțitaru, în articolul ,,Pe ce … Citește mai mult
Stiloul Stiloul are o istorie cel puţin la fel de fascinantă. Primul sistem stilou-hârtie a apărut în Egiptul antic. Scribii faraonilor şi marii preoţi foloseau trestii cu capetele cioplite sub forma unor filamente capabile să reţină cerneala. Odată cu trecerea timpului, pe măsură ce calitatea pigmenţilor s-a îmbunătăţit, stilourile s-au transformat în … Citește mai mult
LA PLUS HAUTE TOUR „Doamnelor golance, domnilor golani, netrecuţi prin lance, încă, de ulani…” Orişicât de chinui, nu ştii să-l continui: întărită, lava-n crater taciturn, – cântecu-ntru slava celui mai ’nalt turn ţi-a rămas nemai încheiat, din mai. Fi’ndcă o petunie, pe pustii alei (13 iunie e chiar ziua ei), i-a ieşit în cale fluşturimii … Citește mai mult
cuvinte am înțeles cuvinte fără să le știu țesătura, desenul, textura și fără să parcurg suprafețele lor deseori alungite în fragmente liniștite de text și uneori scoase, aduse în delicatul context unde își desăvârșesc și își duc la un capăt alura. le-am păstrat înțelegerea mereu pentru mine ca și impresiile pe care le ordonam în … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Deasupra noastră este Cerul și Bunul Dumnezeu, universul și credința, știința de a fi smerit în propriu-ți Eu Ridic privirea într-atât încât să fiu ceea ce sunt, nimic mai mult, sunt Eu în propriul meu trup, cu sufletul deschis într-o lume închisă în colivia fardată … Citește mai mult
Copil fiind, citeam despre isprăvile pe care le-a făcut Wilhelm Tell. Motiv pentru care prima mea arbaletă a fost făcut dintr-un umeraș „produs” din șifonierul „îndelung scârțâitor” al bunicilor. Am avut o copilărie fericită, așa cum am mai scris, plină de aventuri, iar dedicarea mea pentru armele medievale vine din această perioadă. Wilhelm … Citește mai mult
Ziua nu se mai încrede în soare, cine știe de unde are el lumina și ce fel de lumină este aceea, de se plimbă și se schimbă după vânt și ploaie! Deși stabilitatea este cea mai bună încredere, a te feri de amorțire și confort înseamnă a-ți păstra vie natura perceptivă. Luminarea la … Citește mai mult
Punem în cuvintele noastre semnele legate de stările proprii ori ale altora, arătăm sau ascundem intenții, sentimente, decizii și se poate spune că avem o colecție de expresii de care ne folosim, uneori chiar în exces. Sigur, normalul este să ne spunem între noi ce dorim să comunicăm dar, parcă, ajungem să constatăm că … Citește mai mult
