totul a început undeva în perioada patruzecistă, când un al zecelea copil deschidea ochii într-o lume care aproape nu mai există. înconjurată de alți douăzeci de ochi curioși, mama și frații, adică, uitându-se sfioși la ghemotocul ce-un nume de sfânt/județ avea să poarte, și într-un paradis uitat avea să crească și să învețe carte; credința, … Citește mai mult
Prin evanescenta ceață a dimineții trec două siluete. Încă nu îți dai seama dacă se apropie sau se îndepărtează. Înconjurată de ape, insula celor două personaje începe să prindă contur. Un cerc de aur împrejmuiește cele două siluete și le luminează. Par doi oameni singuri. Aceiași oameni mereu. Indiferent din ce punct al lumii … Citește mai mult
Obama (1) Clara și Andrei intră încărcați de pachete și pungi. Clara: Puteam să luăm și noi un taxi. Andrei: Ți-am mai spus: fără taxi. Mișcarea face bine. Clara: Da? Atunci mișcă și pune-le în frigider. Clar, Clara? Andrei: Care frigider? Clara: Care mișcare? Andrei: Hai mă, că n-a fost greu. Zi și tu … Citește mai mult
Nopțile copilăriei Joacă-n baltă, lângă lună, un pisoi – dantele face – broderia e în ace, habar n-are de furtună! Care vine-ntunecată, ca o noapte fără astru, în oglinda fermecată nu încape un dezastru. Se retrag caii furtunii, pregătiți de țesălare – nechezau stingând cărbunii oștilor de nori călare… Miró … Citește mai mult
forma tăcerii, de Cristian Fulaș, Editura LITERA Sfârșitul unei vieți descrie o plecare, un fel de ieșire din teritoriile ei odată cu mișcările până atunci obișnuite ale fiecărei zile de aici, se spune, iar mai departe are loc recapitularea oricărui moment știut sau intuit de cei care însoțesc și supraveghează această definitivă trecere. Poveștile … Citește mai mult
Gânduri de vară… Un apel cere românilor să nu mai fie „idioti utili”. Inutili am fi mai breji? Nicolae Filimon – Ediție și titlu definitive: „Ciocoii vechi. Și noi?” În România nici minciuna nu mai e adevărată. 26 iunie… IQ-ul… 1994… Alegeri generale în Italia… Îl întreb pe prietenul meu florentin, BT, cum se explică … Citește mai mult
Poeme de august… Alt vis, altă noapte, altă vară… un vis este o simplă întîmplare venită din hăurile memoriei dar un vis care se repetă în următoarea noapte în toate amănuntele te pune pe gînduri, trebuie păstrat cu atenție, poate trebuie scris… un birou atelier cu rafturi mese de lucru un computer scule … Citește mai mult
Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi, ne scrie domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii scriitori … Citește mai mult
3 iulie… Un timp bun pentru a începe un roman, o poveste. Pentru a începe de fapt… 7 iulie… Oricât ai vrea, nu poți să faci abstracție de autor, nu rămâi doar cu fapta, ci pe parcursul poveștii, crește inevitabil fața lui. Am intrat în incinta asta, iar pe perete era o oglindă. Nu mai … Citește mai mult
Suntem permanent încurajați să producem, să creăm, să ducem la bun sfârșit, să nu ne oprim niciodată din a arăta ceva, fie că este vorba despre o idee, o imagine, un text, o părere, un moment. Atunci când producția continuă e confundată cu valoarea, uităm de forța tăcerii. De pauză. De gol. Ne temem … Citește mai mult
Cum putem să ne aflăm în empatie cu ceilalți? Între roluri pe care le avem în plan social și relațiile individuale cu celelalte persoane, ce înseamnă empatia? Ar trebui, cuiva, să îi pese cum a făcut pe cineva să se simtă? Sau ar trebui să îi pese cum se simte cealaltă persoană, atunci când relaționează? … Citește mai mult
Viața lumii Tare ne zgândără soarta cea luzără: unde mai sântără ăia de fusără? Mult au mâncatără mult au băutără, mulţi le-au cântatără din alăutără. Laur şi iederă pă frunte-şi pusără aiere-şi deteră până apusără. Lidăr sau lidără căşile,- jenără, le-au învelitără-n postăre, benăre,- pe care vântu le rupe sau … Citește mai mult
Din fragedă copilărie m-au fascinat ambalajele. Urmăream cu interes felul în care vânzătoarele ambalau marfa, indiferent de specificul ei. La magazinele de mezeluri mă uitam cu atenţie şi jind la foiţa subţire destinată protejării trecerii grăsimii prin ambalaj, foiţa care – mă gândeam- ar fi fost ideală pentru copierea hărţilor la geografie! Fiecare vânzător … Citește mai mult
FIZIOLOGIA GUSTULUI Raţa născută din ghindă! Bună dimineaţa, dragii mei prieteni! Ce mai faceţi, cum o mai duceţi? Vă plângeţi de vreme sau staţi şi cugetaţi cum o să ajungeţi acasă şi o să daţi iama prin frigider? Remarcaţi domniile voastre că indiferent de vreme eu am chef de glumă. Fiecare cu … Citește mai mult
Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei” A trecut o noapte, s-a născut o dimineață, a înflorit un trandafir… Departe sau aproape sunteți voi, undeva noi, aici este cuvântul din fiecare zi, totu-i cuprins în nisipul clepsidrei care ne tot curge… Azi am înțeles, mai mult ca niciodată, … Citește mai mult
frica frica este un obicei tăcut și ascuns în pliurile vieții deseori rătăcit în urmele pașilor ei prin mișcarea adăugată mereu acestui mers ocolit. colecții de expresii subtilizate mișcării păstrate firesc în aceste necesare grimase. frica rămâne nespusă în cuvintele scrise mereu, în acelea niciodată rostite despre tot ce înțelesul încăput în ce se adună … Citește mai mult
Motto: Pentru omul de rând, obișnuit de veacuri să își construiască interdicții despre care să creadă, mai apoi, că îi asigură Universului acea doză de sacralitate necesară să-l facă locuibil, o asemenea legenda nu face altceva decât să-i întărească credința. – Printre oameni și alte ființe bizare, Bogdan Boeru… Romanul pe care vi-l supun atenției … Citește mai mult
În grădinile lui Iulius este mai bine să umbli înțelept, hidra emoției își cerne sarea… Natura, care nu iubește golul, are mesagerii săi și modul său de a anunța începutul. La trei zile de la dispariția lui Mufi, Gri era, și el, de negăsit. Încă de dinainte veniseră la Căsuță o pisică neagră, de-ai … Citește mai mult
Teoria economică „față-n față” cu manipularea (2) Într-o lucrare colectivă coordonată de către Monica Duduian, „Economie”, 2005, autorii susțin pe bună dreptate că majoritatea ideologiilor moderne se fundamentează pe o anumită concepție asupra economiei; de exemplu, politica liberului schimb are la baza liberalismul clasic al lui A. Smith (autor al „Avuției națiunilor”), în … Citește mai mult
Moartea președintelui Ion Iliescu ar trebui să fie un moment de reflecție despre cum ne raportăm la Istorie. Din păcate, o facem încrâncenat, militant, cu mult zgomot. Apanajul unei societăți periferice… Regretabil este că această atitudine o observăm chiar la unii istorici, la unii intelectuali care ar trebui să aibă o privire sine ira … Citește mai mult
Știu oamenii să asculte tăcerea? Nu se poate da un singur răspuns, pentru că și tăcerea are diferite înfățișări, iar timpul ei ni-l aduce întâmplarea. Este folositor pentru noi să o înțelegem fie că ea a noastră sau a altcuiva, fie că vine din împrejurări simple ori complicate. Tăcerea e spartă câteodată de oamenii … Citește mai mult
Ora 7. Seară plăcută în Cork. În cartierul în care locuiesc, Victorian Quarter – un nume, desigur, pompos și pretențios – întreaga McCurtain Street e plină de terase. De la Priory Coffee la Restaurantul Thompson, toate terasele, berăriile și restaurantele sunt ocupate. E soare și e vreme plăcută. La puburile Dan Lowrey și Shelbourne, curge … Citește mai mult
Suntem un flux continuu de gânduri și de cuvinte și, în timp ce inima ne aleargă între un început și un sfârșit, fără să știm, conștiința noastră lasă urme pe cer. Și pentru că nu suntem decât un joc de oglinzi în mișcare, cerul pe care îl proiectăm se întoarce cu prisosință în mintea … Citește mai mult
Existǎ o modǎ tristă a absurdizarii ideii de „traumǎ”. Toată lumea e vindecător, toată lumea are ceva de vindecat și tot ce ni se întâmplă in afara firescului ne traumatizează. Fiindcă m-am oprit adesea să-mi trag sufletul pe Talpa Iadului, îndrăznesc azi sǎ vorbesc despre cât de puternic arde focul, despre cum se pot umple … Citește mai mult
Mănăstirea Dealu Mănăstirea Dealu își scoate de sub broboada timpului firele albe, povești cu miros de neam mândru, de veghe pe metereze de hotar. Cărămizile, jurnale de piatră, presează în țâțâni de tencuială umbrele lui Mircea cel Bătrân Radu cel Mare Neagoe Basarab. Tiparnița de la Govora desparte în silabe începuturi de limbă nouă … Citește mai mult
Societatea „Automobil Club Regal Român” organiza la 15 iunie 1922 o „mare cursă de regularitate” pe circuitul Bucureşti-Piteşti-Câmpulung-Braşov-Făgăraş-Sibiu-Sebeş-Deva-Lugoj-Timişoara-Arad-Oradea-Cluj-Turda-Tg.Mureş-Sighişoara-Odorhei-Braşov-Sinaia-Târgovişte-Bucureşti, ocazie cu care locuitorii oraşului s-au înghesuit pe Calea Domnească, pentru a-i urmări pe participanţi. În acelaşi an, 1922, era interzisă difuzarea filmului „Carol de Habsburg”, din motive „de-la-sine-înţelese” (e vorba de ultimul împărat al … Citește mai mult
Spre deosebire de cei trei ani anteriori, vara anului 2025 a prezentat un spectacol radical diferit pe frontul ruso-ucrainean. Cu sprijinul militar american sensibil redus și confruntată cu permanente atacuri rusești, armata ucraineană a fost nevoită să adopte o postură pur defensivă. Față de anul anterior, nu au mai fost încercate incursiuni în teritoriul … Citește mai mult
Pitiți în apartamentul nostru, după perdelele albe pline de secrete, în spatele vazelor cu flori uscate și proaspete, cărora le-am schimbat apa ieri, în spatele mirosului de pepene roșu și al unui pleoscăit satisfăcut, stăm noi, doi anonimi pe lumea asta, copiii tuturor stelelor și mirații tuturor viselor. Ne curge zeama dulce pe bărbii … Citește mai mult
Mă cam doare mâna și azi. Încerc să scriu cu ambele mâini și nu prea-mi iese. Of, de ce o fi fost nevoie să trec prin această nevoință? Mă tot gândesc de ce, ce am greșit. Acum faptul e consumat. Suport pentru că e pentru o perioadă, nu pentru totdeauna. De la începutul anului … Citește mai mult
Chimia dragostei „Am să te aștept până te întorci la mine”, îi spune maiorul chinez, iubitei sale, în genunchi, închizându-i catarama pantofului delicat. O atingere suavă și roșeața ei din obraji, pentru că l-a recunoscut, deși pretinsese că își pierduse memoria într-un incendiu provocat și își asumase o nouă identitate. Aerul din jur era … Citește mai mult
