Îţi scriu în timp ce trag cu ochiul la ceaunul în care se pritoceşte mămăliga, ştii tu, mâncarea despre care încă continui să crezi că explodează doar în cerul gurii, la români. Despre clişeul ăsta şi relativitatea temeiniciei lui, sunt multe de spus ca şi despre aplombul şi îndârjirea cu care, tu însăţi, îţi renegi … Citește mai mult
Se aude o căruță în noapte. De fapt, se aude pasul unui cal. Practic nu se aude nimic. Dar pot să îmi imaginez orice, nu-i așa? Pot să-mi închipui că văd un film care nu s-a turnat încă, pot să fiu în orice loc de pe pămînt sau din univers. Dar știu eu oare ce … Citește mai mult
Ceea ce îndeobște se numește „rațiune de stat” pare să nu fie doar o simplă idee ori un concept politic oarecare, ci un mod cu totul special de a gândi puterea și rostul acesteia într-o societate umană. Expresia, preluată din franțuzescul „raison d’etat” sugerează că n-ar fi vorba despre cine știe ce mod banal de … Citește mai mult
PEN România la 100 de ani PEN International a fost înființat la Londra, în 1921, de un grup de scriitori din întreaga lume, solidarizați în jurul libertății de expresie și al drepturilor omului, devenind în scurtă vreme o rețea globală și foarte activă. Un an mai tîrziu, a luat ființă PEN România, astfel luna … Citește mai mult
Este vremea lui Pozzo și Lucky, eroii beckettieni din „Așteptându-l pe Godot”: „Pozzo ((trage de funie, Lucky îl privește): Gândește, porcule! Lucky: Pe de altă parte, în ceea ce privește… Pozzo: Oprește-te! (Lucky tace.) Înapoi! (Lucky se dă înapoi.) Acolo!” (Lucky se oprește.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public.) Gândește! Lucky: (glas monoton): Dată … Citește mai mult
Mă întorc la teme mai vechi. Așa, ca într-o vacanță pusă sub semnul îndoielilor, al tristeților din viața noastră de azi. Cred mai departe că „atunci când acceptăm viața așa cum este, trupul devine un arbore însuflețit, cu ramuri groase și înconjurate de frunze strălucitoare. Dacă trecutul este mort, iar viitorul abia se naște … Citește mai mult
Tinereţea este naivă, sau cel puțin a mea era. Nu văzusem lumea, nu știam nimic despre ea. Prima mea călătorie ,,sola solita’’ cu trenul, a fost la Ploiești, la o testare la fizică cu un fost profesor al unei verișoare (acum doctoriță), un an înainte de examenele de admitere la facultate. Nu pentru că nu … Citește mai mult
Uri Geller vs. Burkina Faso Uri Geller – iluzionist și autodeclarat posesor de puteri paranormale – a devenit celebru prin anii ’70 îndoind linguri și oprind mersul ceasurilor doar uitându-se la ele. Tot în acei ani, Jean-François Revel lipea pe fruntea Uniunii Sovietice o etichetă devenită și ea celebră – „O Burkina Faso cu arme … Citește mai mult
Ale noastre dintru ale noastre, de Moni Stănilă, Casa de Editură Max Blecher Dragostea propune și presupune dialoguri de lungă durată, impune și expune cuvintele care ies din cele mai puțin vizibile încăperi ale inimii, din cele mai calde și luminoase stări pe care aceste stări și extensii ale lor în fiecare fire le … Citește mai mult
Adesea adepți ai uneia sau alteia dintre filosofii, adepți ai unor moduri de viață promovate de personalități de acum sau de altcândva, uităm de una dintre cele mai mari resurse de înțelepciune de care dispunem, și anume înțelepciunea omului de rând, care, timp de secole, și-a sintetizat experiențele în zicale scurte, dar pline de sens. … Citește mai mult
Azi, despre Letiția Vladislav și câteva dintre cărțile ei… „Duc țara în mine, ca pe o a doua inimă”, scrie undeva. Letiția Vladislav Letiția Vladislav spunea într-o poezie (din volumul „Vise în penumbră”): „Acasă mă întorc întotdeauna / cu capul în jos, / de frică să nu strivesc / amintirile”. Letiția locuiește acum … Citește mai mult
liniștea liniștea nu cuprinde în corpul ei doar tăcere, ci rătăcire și necunoașteri de lume eventuale muțenii, orbiri și căderi. așezări și povești despre ele, încercănate, dureroase priviri ascunse de doruri în aceste priviri și în toate ale lor desenate de gânduri uimiri liniștea își cunoaște și își face vizibil fiecare pliu desfăcut de zgomotoasele … Citește mai mult
Gândul la ziua care urmează, la ce va fi, îi neliniștește pe oameni. „Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ție ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion sprijinească-te pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bine plăcută să-I fie. Dea ție Domnul după inima … Citește mai mult
Romanul grafic începe să revină din ce în ce mai mult în aparițiile editorial(e). De curând, am primit cadou o adaptare grafică a romanului Dune și a primei părți din Sapiens. Scurta istorie a omenirii scrisă de Yuval Noah Harari… Recunosc că sunt un mare admirator al acestui autor și am purtat multe discuții pe … Citește mai mult
O boală de care suferă presa românească: expresia „a rupe tăcerea” Peste tot, peste tot. Asta îmi amintește de un banc de pe vremea Împușcatului: Unul întreabă: -Domle, unde-i Securitatea? Răspuns încet, cu privirile în toate părțile: -Peste tot, peste tot. Gata. Merg la udat. Întâi castraveții, roșiile. Dacă o să mai am apă, … Citește mai mult
…pe când steagul și imnul făceau parte din sacralitatea inimii de copil; după masa de seară, era cel mai frumos moment al zilei. Se cânta imnul național și se dădea onor la drapel, înaintea coborârii lui de pe catarg. Toți elevii erau îmbrăcați în alb și negru, iar pionierii aveau cravatele roșii la gât. Era … Citește mai mult
Trebuie să mă obișnuiesc cu ideea că sunt pe cale să devin un element antisocial, un anacronic, un anticitoyen. Mai scurt, sunt un Neo-Bandit în devenire. Sunt atât de refractar la ideile progresivismului globalist și neo-marxist și atât de adânc convins de ideile și valorile vechi creștine și conservatoare, de tradițile frumoase încât sunt un Neo-Bandit. Un … Citește mai mult
În anul 1926 la Şcoala de Meserii din Târgovişte, director era Ioan Nămoloşanu, Ştefan Crăciun era maistru tâmplar şi profesor, Ilie Măgală era maistru fierar şi profesor, iar Anastase Pătârlăgeanu era maistru lăcătuş şi profesor. La Şcoala Superioară de Comerţ catedrele erau ocupate de profesori precum Gheorghe Niculescu, Constantin Abramescu, Eusebiu Frătianu, Al. … Citește mai mult
Un teleimprimator minuscul, de buzunar, -nicicînd n-au putut explica de unde și cum – ți se cuibărise în inimă, implantat acolo, în ventricolul stîng, ca o malformație a naturii, un capriciu al ei, așa l-au numit membrii comisiei, investigînd, cercetînd, comparînd, după care s-au plictisit de tine și te-au expediat în salonul de culoarea varului … Citește mai mult
Trasarea granițelor fostelor republici sovietice pare să fi avut în vedere faptul că, pe lângă grupul etnic majoritar, să existe și cel puțin un grup etnic minoritar, rusofon, rusofil, cu tendințe separatiste. În perioada post-URSS, aceste grupuri minoritare (de multe ori finanțate și chiar înarmate de Moscova) au fost folosite de Kremlin pentru a spori … Citește mai mult
Dragă Mărioara Î-ți scriu pe fugă că mi se arde mîncarea pe foc, am pus de o ciorbă de fasole de-aia de î-ți place ție cu afumătură și cu oleacă de murătură pe lîngă cu o ceapă albă că nu s-a făcut aia roșie cum zicea Mămuca lu tacto mare că dacă nu e … Citește mai mult
La mijlocul săptămânii trecute, o știre a amintit, cu frisonul aferent, că peste câteva luni va veni totuși iarna. Avându-se în vedere probabilitatea ridicată ca Federația Rusă să nu mai livreze gaze către Occident, aflăm potrivit pomenitei știri că statele membre ale Uniunii Europene, reprezentate de către miniștri energiei, au ajuns la un acord … Citește mai mult
Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, vă invită să vizitați, începând cu data de 2 august 2022, expoziţia de pictură „APARTENENȚE” a tinerei artiste Maria Magdalena ALECU, care va fi deschisă oficial la ora 16:00, la parterul Muzeului de Artă din Târgovişte. Evenimentul face parte din proiectul „TINERI ARTIȘTI DÂMBOVIȚENI”, aflat … Citește mai mult
1.O seară de blues și more… Pe 29 iulie, de la 18 pînă spre 21, am fost spectator, dar activ!, la cel de-al patrulea concert – și ultimul – din ciclul Serile Teiului, desfășurată în serile de joi ale lunii iulie, în spațiul amenajat în vecinătatea Teiului lui Eminescu. Un spectacol foarte bun, chiar … Citește mai mult
O poveste de familie. Africa de Sud. Post-Mandela. Prăbușire și Renaștere. Sau invers. Personajele, membrii familiei: patru capitole, pentru patru inși din familie. Al cincilea membru, o fată-femeie, e peste tot și nicăieri. Familia se stinge. Nici Africa de Sud n-o duce prea bine, după spusele personajelor. Un stil săltăreț, viu, convivial, care se lipește … Citește mai mult
Mă întorc la teme mai vechi. Așa, ca într-o vacanță pusă sub semnul îndoielilor, al tristeților din viața noastră de azi. Cred mai departe că „atunci când acceptăm viața așa cum este, trupul devine un arbore însuflețit, cu ramuri groase și înconjurate de frunze strălucitoare. Dacă trecutul este mort, iar viitorul abia se naște dintr-un … Citește mai mult
Pătulul de lângă casa bătrânească de la Gheboieni are o semnificație aparte pentru mine. Aici ne adăposteam cu mama de ploile de vară în jurul Sărbătoarei Sfintei Marii, aici recitam împreună ,,Șase pui și-o biată mamă’’ și tot aici începeam să înțeleg ce înseamnă cu adevărat ,,carpe diem’’. Trăiește clipa, pentru că nu se mai întoarce… … Citește mai mult
Apropierea sângelui, de Ion Șerban Drincea, Editura Junimea Timpul aduce la un loc și desface fiecare rost și moment al unor vârste, al orelor în care ele se pot face văzute, se pot ascunde sau se pot lăsa auzite, ascultate, spuse. Mai departe sunt cuvintele și așezarea lor, momente și stări care construiesc alcătuirea și … Citește mai mult
Șerban Foarță – de 4 ori 20 În această lună, un mare poet și cărturar desăvârșit a împlinit 80 de ani. Nu știu unde și cum l-a prins numărătoarea pe prietenul meu Șerban. La Petrila, revăzând cu Ionică Barbu o nouă ediție din „69″, loviți de nostalgia escapadelor adolescentine? „Ţi-aduci aminte iarba-n rouă, unde-am … Citește mai mult
Am trăit duminica trecută o scenă care m-a mișcat profund și care m-a făcut să scriu acum aceste rânduri, cu speranța că poate vom reuși să ajungem să vedem. Fiind la biserică, văd că se apropie de icoana de lângă mine o mamă cu fetița ei cu sindrom Down, iar cea mică își face … Citește mai mult