MIRACOLUL COPILĂRIEI – Marilena VIȘINESCU – De aprilie…
Dantelino Nasul ud lungește zdrențe, blana strânge noduri, moațe – condamnat de aparențe, nimeni, să îl ia în brațe. Spaima câinilor coafați! Printre gâze, împărat. De la norii încurcați, până-ntre urechi, mirat – o fetiță-l mângâie! Îi priește doctoria – se alintă, mârâie fin, ca dantelăria. Dantelino n-are colți – … Citește mai mult

