Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei” Rescriu pe petalele nostalgiei ceea ce mi-a fost scris de Divinitate Sunt atât de Eu într-un mâine, Eul speranței de Sine, iubesc melancolia toamnei ce mă știe dintr-un azi, dintr-o altă elegie. Trăiesc în miezul fructului din viața argintie, fericirea … Citește mai mult
Și, mai ales, ce este ceea ce dă continuitatea alegerii făcute? De multe ori ne aflăm în situații în care trebuie să decidem ce să facem pentru a urmări un bine și a evita un rău. Ce înseamnă să facem o alegere conștientă? Dacă o alegere este cu adevărat „făcută” abia atunci când o înțelegem, … Citește mai mult
thymos (fragment) intimitate intimitate este acum fiecare apropiere căutată sau necesară ca un gest de salvare, sau de amplificare în gând a fiecărei atingeri suprimate și uitată în această puțină mișcare intimitate este tot ce mai găsim în privirile noastre desprinse de timp sau de lume, a fiecăruia dintre noi înspre noi. celălalt este anulat … Citește mai mult
Din România anilor ’80, cea a îndeplinirii planurilor cincinale în patru ani jumate și a ȋnţepenirii limbii de lemn a dictaturii ceaușiste, când am emigrat, am nimerit direct în societatea de consum din Canada. Cu care, desigur, a trebuit să mă obișnuiesc. Dacă alăturăm sensul lui a te obișnui cu cel de a nu te … Citește mai mult
Grigore Alexandrescu (22 februarie 1810, Târgoviște – 25 noiembrie 1885, București) S-a născut la Târgoviște, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului Mihai Alexandrescu și al Mariei Fusea. În anul 1827 își pierde ambii părinți, rămâne orfan și se mută la părintele Ieremia, unchiul lui din București. În anul 1831, este înscris … Citește mai mult
ISTORIILE UNUI MATROZ ÎNTORS DE PE PLANETA ROZ (7) Se şi zvonise, însă, cum că,-n olatul roz, dublat ar fi tot omul de-o umbră de matroz! Era târziu, de-acuma, să fac economie de mutra mea-nmulţită cu-o sută, cu o mie, cu zece mii, cu-o sută de mii, cu-un milion, — tot una şi aceeaşi … Citește mai mult
În iarbă, un evantai frumos – negru, din mătase, cu motive florale, pictat – mă uit în jur – noiembrie. Privindu-l, un sentiment cald îmi șoptește că iarba și evantaiul se înrudesc… – Ești prea scundă, fă, ia uite ce mare sunt eu! – Și eu sunt mai înaltă și n-am tocuri! … Citește mai mult
Într-o lume nesigură, instituţiile financiare ne asigură…? (2) Sau când socoteala de acasă nu se potriveşte întotdeauna cu cea din România… Continuăm analiza din articolul anterior referitor la o investiție străină concretă în România în domeniul asigurărilor. Compania Aviva îşi planificase să realizeze o mare parte din vânzări printr-un Call Center sofisticat şi experimentat, … Citește mai mult
16 noiembrie… Am încheiat lectura noii Strategii Naționale de Apărare. Câteva impresii: conceptul de „independență în solidaritate” ar fi putut constitui baza unei strategii mature. Îmi place ideea, deși unii de la noi au simplificat, catalogând-o drept concesie făcută taberei suveraniste. Ca de obicei, lipsesc mecanismele concrete care transformă voința politică în capacitate reală: se … Citește mai mult
Cum se adună și cum se arată anumite sentimente pe parcursul existenței fiecăruia dintre noi? Unele se așază în memoria și judecățile noastre ca și cum s-ar corecta, revolta devine acceptare sau o amintire rapid dată de o parte, dacă ea ne-a durut ori ne-a rușinat, ceea ce cândva am judecat și etichetat trece … Citește mai mult
Stăteam cu picioarele desculțe pe cimentul rece și priveam spre omul care se îndepărta acum de mine. Pas cu pas. Era departe de mult sau poate nici nu fusese vreodată aproape, dar credeam cǎ dacǎ ignor senzația asta, o sǎ dispară și o sǎ trăiesc toată viața în bula mea de cristal. El purta paltonul … Citește mai mult
Am promis că voi scrie despre un subiect sensibil. Și recunosc că mi-e greu să mă țin de cuvânt. Emoția din jurul meu este una foarte puternică. Copiii și problemele lor îți accelerează mereu ritmul inimii. Și ai prefera să taci. Emma, nepoțica mea de numai o lună, ar fi putut avea nevoie … Citește mai mult
Sfântul Mucenic Lup din Novae (patru) Soldații înaintară doi pași, cu săbiile scoase, intenționând să-l încercuiască pe Lup, care stătea la fel de calm și de supus. După doi pași, se opriră agitându-se și mormăind ceva. Batista se întoarse și văzu cum cei cinci soldați bântuiau în jurul lui Lup neputând să se apropie … Citește mai mult
Încălzirea în oraș se făcea cu ajutorul sobelor cu gaze naturale, Primăria fixând în acest an, următorul program de funcționare a acestora: între orele 6-10, 13-15, 18-20, pentru spitale și policlinici; între orele 5-9, 12-14 și 16-18, pentru creșe; între 6-10 și 15-18, pentru școli; între 8-10 și 14-19, pentru cinematografe. Magazinele puteau deschide … Citește mai mult
Ați întâlnit adesea formula „nu are cunoștințele elementare”, sau „nu are cunoștințe de bază”. Cu alte cuvinte, nu s-a format în școală, a sărit etape sau chiar a fentat sistemul, ajungând un anume X într-o clasă superioară, fără să „aibă nivelul” pentru a ajunge pertinent și legitim în locul respectiv. În general, omul onest se … Citește mai mult
În anul 1900 se va încheia tranzacția cu o firmă reprezentantă a unei societăți germane, aceea a „Fraților Kepich”, care producea lămpile numite Washington. Pentru început s-au instalat 4 lămpi în Grădina Publică. Apare însă și concurența. Un mecanic târgoviștean pe nume M. Tuttman creează un nou tip de lampă, net superioară celei … Citește mai mult
HERE WE GO AGAIN… Scriu pe măsuța din avion; un avion aparținând companiei Malta Air, încorporat de Ryanair în flota lor. Părăsim Bucureștiul după ceva timp petrecut, așteptând să se afișeze noul orar de plecare, pentru că era clar că va întârzia. Cu atâtea zboruri to and fro, către și din București, o să devin un … Citește mai mult
mi-am amintit tu ești a altcuiva așa cum apa doarme în păcatul setei (călătoria umbrei) * acum cuvintele se duc la culcare nu mai au rost nu mai înseamnă nimic sunete întîmplătoare cînd am impresia că dorm strîng în palmă un oftat nu mai știu al cui și nu mă doare poate că indiferența … Citește mai mult
Empatismul(V) – Căldura lecturii Lectura păstrează în poveștile ei anumite avantaje ale relatării, acele momente care se pot spune și pune imediat în lumină prin expunerea suplă, prin așezarea în cuvinte și în claritățile care surprind și așază în fața cititorului privitor tot acest corp și fiecare dintre membrele lui, fiecare mișcare a lor … Citește mai mult
Deși tânăra noastră alcătuire democratică nu are decât trei decenii, s-ar părea că o serie de automatisme mentale sunt funcționale în cadrul diferitelor feluri de a acționa ale semenilor noștri. Mai exact, este vorba despre modul în care aceștia se raportează, orientează și acționează cu referire la ceea ce numim spațiul public. Relativ stabile, … Citește mai mult
Salutări din Provence, unde toamna târzie pictează peisajul în nuanțe melancolice de ocru și arămiu, iar vântul Mistral, mai domol acum, pare că șoptește secrete printre frunzele uscate. Este o vreme care te îndeamnă la reflecție, la o cafea fierbinte și, inevitabil, la planuri. Și cum planurile mele includ mereu cursuri și prezentări, mă … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 52. Lumina strălucitoare a unei toamne târzii. Răcoarea destul de energică, dar bine suportabilă pentru un tomnatic. Frunze pe jumătate îngălbenite, întârziind încă să se predea în covorul de surate ce îngrașă pământul. Oameni liniștiți, derobați de isteriile verii, de orice fel ar fi ele. Un inter-regn. O pregătire. * Cum … Citește mai mult
Niciodată aroganța nu a fost semnul inimilor mari. Orgoliul te poate face mai puternic, dar nu mai fericit, este cel dintâi dintre tiranii memoriei falsificate de ceilalți, lingușitorii din jur. Un scriitor important zicea că orice singurătate are momentele ei de orgoliu, iar în renunțările noastre există multă suferință. Altfel, orgoliul nu reușește niciodată mai … Citește mai mult
te-am strigat în acea noapte cea mai lungă și rece noapte pe care am îndurat-o te-am strigat implorându-te să apari să mă salvezi de singurătate te-am chemat în solitudinea mea fără de sfârșit te-am strigat până când corzile vocale au început să-mi sângereze sperând să mă auzi și mi-ai răspuns … Citește mai mult
Mica poveste a lui Acum Când ești mic, timpul e fiară, Acum fuge, Acum doarme – nu ascultă – mai și zboară! ca mereu să se transforme… Până într-o zi – când fiara seamănă leit cu tine – dar nemaiputând zbura se transformă într-un mâine… Lumina cuvintelor Nasul este fiu de … Citește mai mult
Vocile poeziei pot fi uneori auzite dacă sunt citite cu atenție acele anumite expuneri ale lor pe partituri special scrise ca să poată fi ascultate, urmărite și apropiate de cititorul/ascultător al lor, de cine se apropie de ajuns pentru ca ele, poemele, să se poată lăsa ascultate și păstrate în memoria cititorului cât mai mult … Citește mai mult
Prin evanescenta ceață a dimineții trec două siluete. Încă nu îți dai seama dacă se apropie sau se îndepărtează. Înconjurată de ape, insula celor două personaje începe să prindă contur. Un cerc de aur împrejmuiește cele două siluete și le luminează. Par doi oameni singuri. Aceiași oameni mereu. Indiferent din ce punct al lumii … Citește mai mult
Care sunt „adevărurile grele” pe care Mike Leigh le aduce la suprafață sau, dimpotrivă, preferă să le mențină ascunse chiar și după încheierea filmului în ultima sa producție din 2024, Hard Truths? Cunoșteam deja din filmele anterioare stilul regizorului britanic supus improvizației, în care personajele se construiesc conform trăirilor actorilor după luni întregi de … Citește mai mult
Alianțe, natură și natura alianțelor Am fost foarte atent la recenta vizită făcută la Washington de Felipe Calderón Hinojosa, președintele Mexicului. Deși parte a Americii de Nord, Mexicul este simțit, de mulți, drept locul de unde încep să se manifeste foarte intens diferențele între nordul și sudul unei lumi numite cândva Americas. De-a lungul … Citește mai mult
Reamintiri… 18 noiembrie, 2018… Lansare „5 balade rock”… După cele șapte ore și încă vreo 25 de minute întîrziere parcurse într-un vagon neîncălzit, entuziasmul meu pentru drumul la București scăzuse spre zero. Noroc că în hotel era cald și după decongelare, am purces spre Romexpo – nu cu „la buliivar, birjar”, cu un … Citește mai mult