Se dedică lui Liviu Antonesei, povestitor dedicat Ușa se deschide. Ușa se închide. Tovarășul intră. Trage scaunul. Se așează. Apoi: – „În gară la Rădăuți / Ți-am permis ca să mă fuți.” Tare, tare de tot… Tiberiu Ionașcu este trezit din reverie. Deschide ochii. Nedumeriți, lipsiți de privire. Par să caute un reper în … Citește mai mult
Posibilitățile și capacitatea literaturii de a spune mai departe, de a spune despre ce urmează și despre cât mai multe dintre stările vii ale viitorului nu s-au oprit niciodată, nu și-a lăsat niciodată cuvintele să lâncezească, să se așeze sau să își oprească posibilitățile de interpretare. Se naște astfel și se impune cititorului un fel … Citește mai mult
Am mai scris câte ceva despre tehnologie și ceea ce aduce ea în viața noastră. Ce m-a determinat să revin este o imagine care mi-a atras atenția în tren: în compartimentul în care am stat toți cei pe care îi aveam în câmpul vizual erau cu ochii în telefon. Într-o lume mai populată, mai dinamică, … Citește mai mult
M-am reîntâlnit cu locuri, timpuri şi amintiri care mi-au dau o stare de nostalgie. Pentru că niciodată nu va mai fi ceva care s-a încheiat. Dar nostalgia e fiindcă a depins de alegerea mea ca acel ceva s-a sfârşit… Acum, chiar acum, pentru unii începe un nou capitol de viaţă şi se încheie … Citește mai mult
George Bacovia, 4/16 septembrie 1881, Bacău–22 mai 1957, București… „Socotit în timp, Bacovia rezumă anticipat epoca noastră, prin influenţa unor mijloace artistice secundare; iar universul său poetic rămâne, tipologic, ca un obsedant şi neliniştitor document moral.” – Vladimir Streinu. „Legenda bacoviană a şi creat contrastul necesar caracterizării psihologice a lui Bacovia, marele, esenţialul, neegalatul … Citește mai mult
1.Ionuț CRISTACHE, prozatorul a două culturi… Obișnuit de mai multă vreme cu cititul selectiv, ar fi, poate, de neînțeles de ce o carte precum „NERO brac german”, mi-a captat atenția și admirația, producîndu-mi o mare și plăcută surpriză. Cartea poartă semnătura unui autor, Ionuț Cristache, înzestrat cu virtuți de mare prozator, în care … Citește mai mult
balans firești nefirești aplecări în jocul balansului permanent și neobosit între viață și vis tună, iar vuietul acesta îndepărtat vorbește despre ploi care sunt, despre ploi ce au fost și despre răsădirile toate ce sunt necesare de după ascuțișul întins al acantei fără miros din grădina năpădită de iarbă simțul întins peste fire de aceste … Citește mai mult
COMUNICAT DE PRESĂ Noaptea Muzeelor la Sate sau Nocturna Rurală 2023 Rețeaua Națională a Muzeelor din România (RNMR) anunță în premieră organizarea unei nocturne rurale adresată muzeelor, caselor memoriale și altor entități culturale și religioase din spațiul rural românesc. Prima ediție a Nopții a Muzeelor la Sate va avea loc în anul 2023, cel mai … Citește mai mult
George Ivanovich Gurdjieff a fost un filosof, mistic, profesor și compozitor rus de origine armeană și greacă. Gurdjieff a relansat ideea că majoritatea oamenilor nu posedă o conștiință unificată și astfel își trăiesc viața într-o stare de „somn de veghe” hipnotic, dar că este posibil să se trezească la o stare superioară de conștiință și … Citește mai mult
Am avut elevi speciali, îmi amintesc de ei, îi urmăresc, plecați prin lumea largă, mă bucur să aflu că au ajuns acolo unde bănuiam în urmă cu ceva ani, atunci când toți eram mult mai tineri și mai fericiți. Din arhiva mea de profesor de… filosofie, logică, economie și sociologie v-am propus gândurile lor despre … Citește mai mult
Adesea, când trec pe lângă case pe care le văd părăsite, încep să curgă întrebările în mintea mea: cine le-a construit, cine le-a stăpânit, ce s-a întâmplat cu proprietarii, dacă au avut urmași? Starea caselor îmi mai spune multe alte lucruri care îmi sporesc tristețea. Mintea mea reconstruiește, pe baza presupunerilor, imaginea interioarelor, a curții, … Citește mai mult
Cățelușa noastră are un spațiu unde poate dormi și mânca. Anume îi duc mâncare acolo ca s-o învăț. Acolo îi duc și apă. Dar ea vine și doarme făcută colac la ușă: pe ploaie, pe frig, pe gheață. Trebuie s-o pășesc când ies afară. „Dă-te, mă, mai încolo”. Dar ea mârâie fericită: „Las că știu: … Citește mai mult
Scriu aceste rânduri târzii la 2 noaptea, în liniște aproape totală. Îmi aud doar respirația și țiuitul continuu din urechea stânga. Aș putea să-mi pun căștile și să ascult muzică. Prefer însă liniștea sub orice formă ar fi ea. Puține lucruri sunt atât de eficiente precum lipsa stimulilor auditivi. Majoritatea oamenilor găsesc că e … Citește mai mult
Sunt oameni pe care-i atingem fără să-i simțim și oameni care aproape ne posedă ființa fără să ne fi atins vreodată. Noi doi cred că ne-am simțit în multe vieți, căci acum, uneori, ființele noastre devin un singur bulgăre de simțire. Am crezut că-i doar în mintea mea, dar ne-am apropiat ș-ai simțit și … Citește mai mult
Preocupată de o întâmplare din zilele trecute, cea cu leul scăpat din cușcă, de dimineață m-am trezit cu un gând îndrăzneț: relația dintre cuvântul pronunțat cu obstinație și imaginea care îi urmează în mod paradoxal, aievea, nu este neapărat o coincidență, ci rezultatul unui algoritm universal… Și uite că, în același mod paradoxal, aud la … Citește mai mult
Încă din anul 1909 Târgovişte era alimentată cu apă din izvorul Rătei, printr-o conductă de aducţiune de 50 km, a cărei capacitate de transport era de 2800-3000m³/zi, cu o presiune de 8 atm. şi care asigura fără probleme consumul de apă al oraşului. Problemele aprovizionării cu apă au început atunci când Primăria a … Citește mai mult
După o sută de ani, o ploaie de vară mă ţine strîns de mînă, mă trece strada, mă aduce acasă. „Hei! zice, de-acum te las că încep să mă înseninez. Da, dintr-o dată, ce vrei?, aşa sînt eu programată!” Aud elefanţii lui Hannibal cum tropăie, cum demolează orașul, poartă cu poartă cărămidă cu cărămidă. Aud … Citește mai mult
Fotografia e veche. Alb negru. Cîțiva copii și Doamna Învățătoare. Așa se scria atunci, cu litere mari. Cîțiva dintre copii erau la prima lor poză, aveau ochii mari și ceva rigid în înfățișare, parcă se temeau că nu or să iasă în poză. Alții se strîmbă ușor, vitejește parcă. Copii de 6-7 ani care … Citește mai mult
Dintr-o perspectivă optimistă, ar trebui să tragem nădejde că, de pildă, în chestiunea schimbării constituției, actuala coaliție nu va avea opinii atât de contrare, așa cum se întâmplă, în aceste zile, în domeniul politicii fiscale. Mai ales că – dacă avem în vedere cine va decide cu adevărat în chestiuni constituționale – am putea … Citește mai mult
1.Dan Olaru&Edison: Rockologia 2022 Pe old rockerul Dan Olaru, l-am reascultat prima oară după ce „trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri”, acum exact cinci ani – un concert la Ateneul Tătărași, cu trupa sa de atunci, Vortex. Un concert care mi-a plăcut, dar a plăcut și bătrînilor rockeri din sală, dar și … Citește mai mult
Cum s-ar putea explica transa emoțională, creativă, acaparatoare, în care este prins un scriitor aflat în plină inspirație? De unde vin soluțiile neașteptat găsite, trăirile, rezistența chiar fizică într-un timp destul de îndelungat, ore multe, poate până și-n jur de zece ore de scris continuu. Înseamnă că fericitul chinuit urmărește ceva, cu sufletul la gură, … Citește mai mult
Nimic despre Putin… Acolo e cu greață, silă, scârbă etc. Vă povestesc, în următoarele câteva săptămâni, despre alți despoți ridicoli și despre cele mai ciudate, caraghioase și controversate fapte și gesturi făcute de „liderii autoritari” ai lumii în care trăim. Adică, de azi… S-a făcut un fel de numărătoare, se zice că ar fi peste … Citește mai mult
Cunosc o țară în care, mai întotdeauna, străinul e de vină pentru necazurile ei. O țară care crede că neamțul n-are umor, franțuzul e cam nespălat, americanul – un tolomac, englezul – spion, italianul – un tranca-fleanca, canadianul se dă toată ziua cu târtița pe gheață ș.a.m.d. Totuși, țării de care vorbesc îi merge mai … Citește mai mult
Copia Carbon, de Sebastian Sifft, Editura Humanitas Anumite cuvinte pot desena firesc forme și mișcări despre căderile unor vieți, despre derivele unor corpuri prinse în ele care își arată și își fac cunoscute aceste răspândiri propuse de ele, aceste desfășurări ale lor care se pot impune și așeza mai departe ca fiind completări, ca niște … Citește mai mult
Peisaje felurite se înșiruie amețitor prin fața ochilor, pe fundalul unui sunet ritmic atât de familiar. Există o singură cale, tot înainte, de-a lungul șinelor care știm exact unde ne duc. Dar oare mergem cu adevărat înainte sau ne pierdem în gânduri despre cum era înainte? Cunoaștem destinația, dar oare ne cunoaștem calea? Suntem pasageri, … Citește mai mult
De câte ori am ocazia, revin, doamnelor şi domnilor, la lucrarea ”Bucureştii de altădată” a lui Constantin Bacalbaşa, uneori doar pentru o lectură, alteori pentru a cita, fiindcă opera acestui ziarist*), memorialist, dar și om politic, zugrăvește unul dintre cele mai amănunțite, mai interesante și mai pline de culoare tablouri ale vieții bucureștene. Sursa caricaturii: https://koze.mu/reagir/uncut/julie-clerc-chantecler/ … Citește mai mult
Meseria de romancier, de Haruki Murakami, Editura Polirom- traducere din limba japoneză de Andreea Sion PARTEA I Am știut dintotdeauna că voi scrie. Există în fiecare din noi o altă prezență – o voce, să-i spunem- pe care unii ajung să o asculte, în cele din urmă. Și pentru că acea voce m-a … Citește mai mult
memoria calul sur așezat moale pe iarbă, corpul lui alungit de privire spre cer rămășițe de aer între corp și imaginea lui, și totul pierdut în aceste cuvinte nimic nu mai vine și nu mai urmează după ce toate cele văzute vor fi memorate urmează firească uitarea, desigur mirarea și scrierea ei mirosul de … Citește mai mult
Societatea industrială și viitorul ei încep cu afirmația lui Kaczynski: „ Revoluția industrială și consecințele ei au fost un dezastru pentru rasa umană”. El scrie că tehnologia a avut un efect destabilizator asupra societății, a făcut viața neîmplinită și a provocat suferințe psihologice pe scară largă. Kaczynski susține că majoritatea oamenilor își petrec timpul angajați … Citește mai mult
Mă trezesc la 6. Deschid ușa. Dealul cu privighetori mă inundă. Și am sentimentul acela eminescian: „Şi suntem atât de singuri/Şi atât de fericiţi!” Sau mă gândesc cu vorbele lui moș Nichifor Coțcariul: „Bată-vă pustia, privighetori, să vă bată, că ştiu că vă drăgostiţi bine!” Ora 4. N-am putut să dorm și m-am uitat … Citește mai mult