Cultura

Era cu două zile înainte de Hanuca și domnul Feldman se învârtea ca un leu în cușcă, de colo până colo: – De unde să iau bani, ca sa cumpăr cadouri pentru sărbătoarea asta sfânta? se întreba el amărât, gândindu-se la nevasta-sa si la copii. Ieșind în oraș, trecu pe lângă o biserica pe ușa … Citește mai mult

M-am întrebat de multe ori, ce înseamnă un jurnal, iar în cazul meu ce înseamnă jurnalul din gazeta în care scriu săptămânal, căci este fără îndoială un jurnal. Inițial aș fi tentat să caracterizez jurnalul ca un registru de gânduri, idei, opinii, analize, reflectii, elucubrații, perorații, obsesii, ironii, un monolog sau o cronică destul de … Citește mai mult

El n-a vrut doar să mă identific eu cu personajul central. Nu era curios dacă. El știa sigur! A vrut să cred asta despre mine, să înțeleg mai bine cine sunt, dar știi ce cred că și-a dorit mai mult? Și-a dorit să înțeleg că așa mă vede el pe mine. Atunci, cu mintea de … Citește mai mult

De când am fost la granița cu Ukraina, mintea și sufletul meu se mișcă într-o realitate dublă. E dimineață. Cu bucurie îmi recunosc încăperea. Lumina se aprinde când apăs comutatorul. Apa, la robinet, merge și în moliciunea căldurii ei îmi ating palmele. Ridic ochii în oglindă, dar acolo nu mai sunt eu. O femeie mă … Citește mai mult

Două cuvinte, că se face deja luna de război în Ucraina: Mai faci, mă? De câte ori văd ruinele unor case, de câte ori văd oameni îngroziți, școli, spitale sau magazine la pământ, mă gândesc că unul din motivele invaziei și-ale atacurilor asupra civililor este mutilarea (și a) mentalului colectiv. „Nici nu bănuiți până unde … Citește mai mult

Început de regim comunist… Tineretul oraşului era plecat pe şantierele naţionale. La 15 iulie 1948 Brigada a III-a Dâmboviţa, aflată pe şantierul naţional „Vasile Luca” de la Salva-Vişeu îl informa pe prefectul judeţului despre faptul că obţinuse, pentru a treia oară consecutiv, titlul de brigadă fruntaşă, devenind astfel „brigadă-pionier”.   În tot acest timp, pe … Citește mai mult

Scriu de mult… nu știu cât de bine o fac, n-am reușit încă să mulțumesc pe toată lumea. Ce-i drept, nici n-am făcut un scop din asta, dar nu m-aș opri nici dacă nu aș plăcea nimănui. Și în trecut, dar și acum, scrisul îmi servește încă drept refugiu. Când sunt împăcată cu mine și … Citește mai mult

Cine ne poate spune ce vom face mâine? Eu, tu, oricare avem niște propuneri, dorințe și mai multe, dar siguranța îndeplinirii lor nu stă în puterea noastră. Sigur, veți spune, determinarea, voința ar mai aranja lucrurile. Adică putem minimaliza hazardul, iar surpriza să fie cea a bucuriei realizărilor. Și totuși, dimineața facem planul (nu toți, … Citește mai mult

CUMPĂRĂ cărțile scriitorilor în viață! Cei morți nu mai au nevoie de bani iar cei în viață rămân astfel în viață!   TOT CE CONTEAZĂ   Când am plecat la mare, mi-a intrat în mașină o muscă. Pe mine muștele mă enervează foarte tare, mai ales când șofez și mi se pun pe vârful nasului. … Citește mai mult

Poezia la vreme de molimă   * în curtea spitalului plină ochi de bărbați și femei cu spaima furișată dinapoia măștilor de tifon grija morții microbiene e o afacere bună. pînă la serul izbăvitor nici nu contează că o zecime se vor călca în picioare că două treimi vor sfîrși de bătrînețe deja. * între … Citește mai mult

    Probabil că titlul vă aduce aminte de ceva, dar nu știți cu exactitate ce anume… Ar trebui să mergeți în copilărie, la basme. Aceasta este o formulă regăsită adesea în basmele rusești. Țarul cere eroului să „meargă undeva, nu știe unde anume, și să-i aducă ceva, nu se știe ce anume!” Poate că pare … Citește mai mult

O să fie un text scurt… M-am săturat de minciuni. Ale oamenilor, ale melcilor, ale mele. M-am săturat să tac. Despre voi, despre case, despre mine. M-am săturat să cred. În grădini, în limbi străine, în frici. O să fie un text scurt… O mamă își pierde fiul, un fiu își pierde mama, o altă … Citește mai mult

Am mai scris despre habarniștii care ne guvernează. În rândurile de față voi încerca să surprind și latura umană a acestor indivizi, care sunt departe de a realiza că în situații de criză s-ar putea să împărtășească și ei destinul celor pe care îi conduc. Adică, soarta oamenilor de rând. Mai jos, voi încerca să … Citește mai mult

Nu am de gînd să țin o cronică a războiului început, constat că presa, chiar și cea băștinașă, informează destul de corect, adesea și rapid, evoluția de pe fronturi. Voi nota aici mai degrabă gînduri mai generale provocate de evenimente și voi semnala unele detalii semnificative. Da, a început a patra săptămînă de război… Scriu … Citește mai mult

Informații credibile, provenite din mai multe surse (Consiliul Local din localitate, rude ale deportaților) dezvăluie că un număr de locuitori din Mariupol (se vorbește chiar de câteva mii) ar fi fost deportați pe teritoriul Rusiei. Reamintesc, între altele, prevederile din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale: „Art. 7: Crime împotriva umanității: 1. În … Citește mai mult

Pe scurt, pamfletul este un fel de atac la persoană, mai îngrijit așa. Și-l poate face cam oricine are suficientă pizmă pe cineva, știe alfabetul și poate scrie măcar o scrisoare. Și-acum: oare de ce el e așa de mult gustat de intelectualii români și publicul aferent? Descrierea austeră, din afară, a lumii, parcă doar … Citește mai mult

Nu-l mai văzusem de mult, de obicei îl ocoleam cu grijă, reușeam de fiecare dată, mai ales în ultimii ani, ascuns după masca anonimă și colorată. Toate au, însă, o limită, nu-i așa? M-a prins… Mă așezasem, ca un proaspăt pensionar, pe o bancă dintr-un parc nou al orașului nostru. M-a văzut, m-a strigat, m-a … Citește mai mult

S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu … Citește mai mult

1. copilul de mine am fost astă-noapte acasă tu erai plecată mamă să cumperi pânză albă pentru rochia mea de târziu am trecut prin fața casei și nu am intrat știam că nu ești acolo acuma îți scriu ca să-ți spun că nu m-am schimbat încă număr trenurile fug după ele și fac semne cu … Citește mai mult

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult

Nu îmi aduceam aminte niciodată din prima, numele ei. Mă gândeam la ea ca la o Cristina sau parcă Mihaela sau poate o Ioana. Știam că era o scriitoare de prin București. Poetă parcă. Habar n-aveam. Nu citisem nimic scris de ea dar știam că e scriitoare. O întâlneam întâmplător pe la tot felul de … Citește mai mult

Excepția, de Andrei Cornea, Editura Humanitas Modelul poate întotdeauna să fie și să rămână reperul după care se poate continua orice călătorie, oricare stare a ei, și poate fi continuu mutat, condus în acele zone care se mișcă și care se înnoiesc permanent, care își schimbă nuanțele și cadrele între care i-au fost așezate azimuturile … Citește mai mult

Pornind de la bine cunoscutul proverb, în sens metaforic, este cu siguranță o idee înțeleaptă să nu judecăm și să nu punem etichete după o primă impresie, cântărind interiorul în funcție de exterior. Cu toate acestea, dacă analizăm lucrurile în sens literal, am putea avea parte de o surpriză, mai ales într-o lume în care … Citește mai mult

O detașare, una care permite apropierea de fiecare profunzime și de fiecare vibrație ascunsă în corpul și în structura fragilă a unei povești este atitudinea pe care ne-o propune Gabriela Laslău atunci când scrie despre ce citește, atunci când spune scriind despre aceste tainice simțuri și empatii, și arătând mai departe micile sau marile locuri … Citește mai mult

Altfel procedez!      Pe perete erau patru fotografii alb-negru, înrămate: Marx, Engels, Lenin, Stalin. De la dreapta la stânga, ordinea era inversă şi, cum pe vremea aceea, se privea mai ales de la dreapta la stânga, primul era întotdeauna tovarăşul Stalin, care zâmbea cu multe subînţelesuri pe sub mustaţă. Subînţelesurile nu le comenta nimeni, … Citește mai mult

   În copilărie, cam la vremea asta, bunica și apoi mama se duceau în grădină și culegeau o buruiană mică, cu frunze verzi pe deasupra și roșii pe dedesubt pentru a face un piure dulceag, excepțional la gust, care înlocuia cu succes spanacul. Era vorba de știr (*) (Amaranthus), sau buruiana-minune care se folosește ca … Citește mai mult

De când fabric amintiri, ideea de înnoire mi s-a părut mereu mai interesantă decât cea de revenire, am fost mai curios în legătură cu viitorul și mai puțin sensibil la nostalgie, mi-a păsat mai mult de amintiri viitoare decât de rememorarea trecutului. S-ar putea ca acest lucru să reprezinte, mai degrabă, o fugă de trecut … Citește mai mult

Cum ştim ce e drept şi ce e nedrept, ce e bine şi ce e rău, şi cum acţionăm în consecinţă, în situaţii concrete de tip social, când este vorba de a aplica nişte criterii universale, unor situaţii de tip particular?  Putem afirma cu certitudine  că nu  avem nicio idee înnăscută despre ce e drept … Citește mai mult