Recent, ministrul care ar fi trebuit să se ocupe cu energia, îngrijorat, vezi Doamne, de cum ar putea românii să treacă de noile rigori ale iernii, le dădea acestora un sfat extrem de prețios: să-și schimbe vechile centrale de apartament. Așa cum, dându-se drept exemplu, a făcut-o chiar domnia sa. Vedem bine că ministrul nostru, … Citește mai mult
Și-a aprins o țigară, a mai turnat în paharul înalt un strop de vin. Privea fumul albăstrui cum se strecura spre fereastră. Nucul acela din fața ferestrei era uscat, cîndva fusese mijlocul petrecerilor care se dădeau în curte, purtase lampioane și beteală. Cîndva fusese nemuritor. Sub nuc se dăduse petrecerea de botez, se jucase cu … Citește mai mult
RIP Michael SHAFIR Ne-a părăsit profesorul Michael Shafir, eminent specialist în științe politice și filosofie politică, intelectual de o rară verticalitate și un om cu un nemăsurat simț al prieteniei. A publicat multe zeci de studii și cărți pe teme din domeniul său de elecțiune: antisemitism și holocaust, istoria și fenomenologia comunismului, populism etc. … Citește mai mult
Mă gândesc la Michel Houellebecq, romancier francez contemporan. Dintre cărțile lui, mi-au plăcut Particule elementare și Supunere. Însă tonalitatea romanelor lui este una directă, „brută”, lipsită de tradiția franceză a subtilității și frumuseții stilistice ale unor Rabelais, amuzant și profund, marele Flaubert, labirinticul Proust, Gide, neobositul Sartre, surprinzătorul Butor sau rafinatul Tournier. Pe lângă ei, … Citește mai mult
Câteva argumente… Le alegem din vârful puterii de azi. Logice și elocvente, nu-i așa? „Iată că toate acestea (n.m. – problemele din învățământ) ne duc, cu siguranţă, la ideea nevoii unei reforme, dar reforme s-au tot făcut. Reforme s-au făcut în fiecare an aproape şi problemele au rămas, în mare, aceleaşi. Din acest … Citește mai mult
ceilalți îți faci păcat cu mine doamne de mă vrei orb tocmai cînd ninge mai lasă-mi ochii numai o iarnă apoi vino de-i stinge voi purta un picior de cerb ca toiag un pustiu dispărut – drept set vei găsi atîrnați de ultimul gard brazii mei cu veștede plete și vino doamne … Citește mai mult
Regatele, din lipsă de-arginţi în vistierie, nu mai puteau organiza regate. Fregatele agonizau prin porturi, cu vele nemaifluturânde, ca ale albelor, pe cer, fregate. Canoele, abandonate de vreun secol la cheiurile părăsite, se umflaseră-n asemenea măsură, că puteau rivaliza, acum, tot mai putrede şi mai obeze, cu vasta arcă a lui Taica Noe. Schifurile se … Citește mai mult
Foarte, de Lidia Vianu, Contemporary Literature Press Cuvintele colecționează și păstrează tot ce reușesc să prindă și să păstreze în imediatul lor corp, în fiecare mișcare și disponibilizare a lor pentru a asimila și pentru a-i adăuga continuu stările și momentele creșterii, ale creșterii care îl fac din ce în ce mai vizibil, care îi … Citește mai mult
Poveștile sunt unul dintre factorii fundamentali în dezvoltarea și evoluția noastră, încă din primii ani în care curiozitatea nestăvilită ne face să vrem să cuprindem tainele vieții. Chiar și mai târziu, la vremea maturității, suntem în căutare de povești care să ne ordoneze lumea sau care să ne facă să visăm, deși nu mai credem … Citește mai mult
Cu toții știm că poezia este un „produs de lux”. Deși o dorim, o căutăm, ea este duminica literaturii, este – da, cam pompos spus, dar chiar așa e – produsul unei minți explodate, extazul dintre emoție și improvizație, dintre dorință și putină. De ce mi-a venit să spun asta? Pentru că toți avem vise … Citește mai mult
Cum putem să fim noi înșine, autentici? Are viața un sens sau nu e totul decât o „mascaradă”, menită să ascundă lipsa oricărui sens? Cum poate un om să ajungă la celălalt și să comunice autentic cu el? Cum poate un om să descopere adevărul vieții sale? Ce este adevărul vieții noastre? Care sunt problemele … Citește mai mult
Impozitul pe viaţă Dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a … Citește mai mult
Gând(uri) În anul 2018 am fost redactorul unui proiect: BĂILE PUCIOASA- Case de Poveste, proiect sprijinit, desfășurat și finalizat cu sprijinul unor instituții care nu au lăsat nimic ne dus la capăt din această frumoasă aventură culturală, istorică, arhitecturală, imagistică și literară pe alocuri. Au fost întotdeauna alături și la un loc: Ordinul Arhitecților, … Citește mai mult
SAS – Eroi și ticăloși este un roman istoric de război, scris de Ben MacIntyre; a fost tradus de Editura Publisol și este povestea nașterii SAS. Este prima istorie autorizată a SAS, la 70 de ani de la război când s-au desecretizat documentele, dar trebuie să o citiți pentru că nu se poate povesti. Este … Citește mai mult
Ziua unui om începe ca o poveste imprevizibilă. Nu avem cum să știm ce va fi, multora însă ne este clar cum ne-am dori să fie. Cei apăsați de dureri de tot felul sau de griji uită de ele și trezirea este pentru ei o reîntâlnire cu ceea ce au vrut să uite sau să … Citește mai mult
Pe niște traficanți de etnobotanice din Iași îi cheamă: Los Angeles Balan, Ionuţ Hoţoi, Mc Donald’s Balan. Caragiale ar fi invidios pe asemenea nume. Am fost acum la magazin. Băieți la „una mică”, căruțași de soi. Vorbeau, văzând un cal, care tropotea spre casă, trecând podul „la Baran”: Uite-l ăsta. Ieri l-a dat (n-am … Citește mai mult
Era odată o ființă superioară nouă. Un absolut în toate. Și noi, fărâmele, am trăit o vreme aspirând să devenim parte din absolut. Până într-o zi când, în nemernicia noastră, ne-am răzvrătit. N-am avut răbdarea și nici puterea să atingem absolutul. Așa că, în loc să ne recunoaștem limitarea și să aspirăm mai cu strădanie, … Citește mai mult
Sistemul medical romanesc? Unii îl laudă, alții îl blamează. Există spitale care concurează occidentul, altele parcă rămase în Evul mediu. Analiști de toate felurile se întreabă ce se întâmplă, de ce nu reușim să aducem la un nivel apropiat serviciile medicale și se dau explicații prin lipsurile materiale…ca și când medicina ar fi o creație … Citește mai mult
Odată cu venirea la conducerea statului român a mareşalului Ion Antonescu, la 6 septembrie 1940 aveau acces la guvernare şi membri ai mişcării legionare. În oraşul nostru era numit la conducerea Poliţiei avocatul Ioan Vătăşescu, iar ca secretar, tot un avocat, Cornel Trancă, ambii membri marcanţi ai mişcării. După înfrângerea rebeliunii legionare … Citește mai mult
În prima zi a invaziei, înaintarea cea mai amplă a fost realizată de Armata 58 Arme Combinate, cu baza în Crimeea. Forțele acesteia au înaintat 60 km, respingând Brigada 59 Infanterie Motorizată ucraineană și ocupând Canalul Nord Crimeean (la est de Herson) și Podul Antonovsky. Importantul punct de trecere a fost recapturat de ucraineni, … Citește mai mult
Principală avuție a națiunilor pare să rămână cârtirea. „A cârti” înseamnă a-ți exprima nemulțumirea în mod constant, a critica sau a te plânge constant de tot felul de lucruri. De obicei se face asta în absența destinatarului principal. Adică este vorba despre un fel de lamentare cu obidă. Soldatul cârtește față de deciziile generalului. … Citește mai mult
El ştie tot El ştie tot: ştie cînd este vremea-n brazdă de intrat; ştie despre fecundarea la timp a seminţei şi-a oului; ştie despre reformele lui Mavrocordat; despre discuri şi grapă; despre coarnele boului; despre dialectica dintre sapă şi mapă; ştie cum dospeşte enzima-n făină; despre astmă şi fazele Lunii; despre flora alpină; despre … Citește mai mult
Vernisajul expoziției „Genii ale culturii române” organizat de Institutul Hispano – Român, condus de dâmbovițeanul Manue Păduraru, în parteneriat cu Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” și sprijinit de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a avut loc la sediul Diputación de Castellón (Consiliul Județean). Expozitia conține panouri în care se regăsesc informații despre cinci personalități marcante ale … Citește mai mult
am avut grijă să te ruinez acum că nu mai ai nimic poți mirosi toți brazii neîmpodobiți poți călca pe începuturi de vise dar vei dormi nu ne mai spunem nimic ai o sclipire aurie de păcat mîna ta caută depărtări cum fluturele se preschimbă în zăpadă Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, … Citește mai mult
Dacă am pune cap la cap relatările media despre Portul Constanța, întrebarea și-ar avea un răspuns cât se poate de simplu: statul ar trebui să renunțe fie la situația de a mai fi majoritar în cadrul Companiei Naționale a Porturilor Maritime Constanța; fie să concesioneze cumva managementul acestui important obiectiv economic. Ambele situații, trebuie … Citește mai mult
Galben, galben peste tot… Este primul poem sosit după revenirea acasă. Sper că vor urma și altele… Pe banca mea de pe bulevard, retrăiesc o experiență aproape uitată – privesc halucinat culorile vii, mașini, reclame luminoase și frunzele de un galben strălucitor care evadează naive de pe crengile copacilor… Fără Homer, … Citește mai mult
Uneori mi-e dor de personajele mele, cum ar fi excelenţa sa Pandrea Mihai, fost mândrul căpitan al Curţii Regale, transformat apoi, după detenţia anilor ‘5o, în tehnician veterinar… „Toţi au dreptate! gândea Pandrea limpede, fără emoţii, împingând cazmaua, alături de ceilalţi deţinuţi, în calcarul deşertului dobrogean. E bine! îşi spunea el noaptea, întins în patul … Citește mai mult
Câteva argumente… Le alegem din vârful puterii de azi. Logice și elocvente, nu-i așa? „Iată că toate acestea (n.m. – problemele din învățământ) ne duc, cu siguranţă, la ideea nevoii unei reforme, dar reforme s-au tot făcut. Reforme s-au făcut în fiecare an aproape şi problemele au rămas, în mare, aceleaşi. Din acest … Citește mai mult
Chrissoveloni nu-și mai amintea ce marcă era mașina, dar avea să nu uite niciodată perdeluțele de pânză neagră de la geamuri prin care nu puteai să vezi nimic. Când întorcea capul să se uite prin geamul din spate, Arăpașu îi spunea: „Maestre, capu’nainte, c’acolo e viitorul.” Până și scaunele din față erau separate de bancheta … Citește mai mult
Un exemplar de câine exemplar dădea o multitudine de semne de amiciţie tuturor, – ca omul. Doamnelor le dădea o coadă amicală peste fesele vesele de cunoştinţă şi, la rigoare,-n dar, câte un peşte: un betta splendens sau un guppy, – pescuiţi, aceştia, nu prea lesne, de prin bazine şi acvarii. Domnişoarelor hiperemotive, din motivele … Citește mai mult