Cultura

Trăim niște vremuri în care „a-ți cunoaște interesul” a devenit aproape o mantră, o lege după care este indicat să-ți trăiești existența pentru a avea o viață împlinită după criteriile omului contemporan. În plus, în spațiul românesc, cu evidente reminiscențe din alte epoci, se consideră o adevărată abilitate și un motiv de mândrie, să știi … Citește mai mult

Și azi, ca din ce în ce mai des, mă desprind destul de greu din căldura patului, tot mai obosită, deși „petrecusem” destule ore, cu mai puțin somn, dar cu ochii în tavan, bâjbâind printre gânduri, printre vise tot mai de neînțeles.    Și tu, Doamne ești mereu acolo. Ne întâlnim privirile, eu cu recunoștința … Citește mai mult

Dorel Vişan: «Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei»   Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, promoţia 1965, actor al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca din anul 1965, directorul acestei instituţii între 1993 – 2000, Doctor în arte (2004). A jucat peste 40 de roluri în teatru şi peste … Citește mai mult

   În oricare sistem sau corp de cunoștințe, din toate domeniile științei, o preocupare principală a noastră a fost, dintotdeauna, aceea să descriem și să explicăm pentru noi, cât mai clar, materia care ne înconjoară. Cercetând lucrurile acestea, am vrut să cunoaștem cât mai multe despre elementele ce compun materia și obiectele din jur, în … Citește mai mult

babacu` părea că așteaptă tot timpul, că timpul așteaptă zâmbetul lui. corpul lui un pic aplecat. în soare, în lumina lui. ascuns uneori de umbră. zâmbitor cu ochii lui luminoși împărțiți în imagini sonore. gesturi simple îl compuneau de fiecare dată îl aduceau la vedere. în fața mea. adormitor uneori, uneori obosit. întoarcerea spre mine … Citește mai mult

   În Întrebări către o stea, Lucian Blaga scrie: „Aperi un mare mormânt sau vreo apă vindecătoare? / Păzește un norod, o cetate sau numai o floare?” De mulți ani mă gândesc la aceste versuri care îmi par că rezumă definirea unui destin (loc, ființă, fenomen), toate în complexitatea celor cunoscute sau necunoscute de sub … Citește mai mult

   Solaris este un roman filosofic de ficțiune din 1961, al scriitorului polonez Stanisław Lem. Cartea se axează pe temele naturii memoriei umane, experienței și inadvertenței comunicării între speciile umane și non-umane. Romanul a fost transpus cinematografic de trei ori: în 1968, regizat de Boris Nirenburg, respectând îndeaproape cartea și menținând accentul pe planetă, mai … Citește mai mult

Cînd ești fericit, orice lucru te face și mai fericit: ploaia cea mai scîrboasă de toamnă, frigul… Iar cînd viscolește cumplit, ți se pare că se împrăștie confetti.   Ora 6, mă scol. De fapt, m-am trezit pe la 5, dar am stat în pat, lăfăindu-mă cu amintirile din copilărie: fotbalul pe care-l „trăgeam” la … Citește mai mult

Am început să-mi scriu prima carte. Uneori am impresia că n-o voi duce la capăt, alteori mă entuziasmez atât de tare încât n-am putere să scriu deeodată tot ce-mi vine în minte. Uneori mă pierd în detalii, alteori parcă nu mai știu suficiente cuvinte. E o poveste despre viață cu rădăcini adânci, dar ușor de … Citește mai mult

Shakespeare spunea demult că lumea e o scenă. o piesă de teatru, iar oamenii actori. Un scenariu mult prea optimism. Actorii? Suntem, mai degrabă, spectatorii. Spectatori apatici, căscăm, râgâim bere la Hamlet, hâhâim ronțăind cipusuri și semințe la Antigona. Stăm relativi și relativiști pe tușă, ne uităm la decolteul generos al primadonei, șușotim privind la … Citește mai mult

  Pe câtă frumusețe, pe atâta urât… Și ce izvor de bucurie ar fi planeta, dacă am cunoaște față de ea doar respectul și recunoștința. Au trecut patru ani de la… textul de mai jos.. Între timp, marii afaceriști ai planetei au prosperat, în modul cel mai cinic posibil, prin comerțul cu pandemia, armele, moartea. … Citește mai mult

Încep prezentarea unei serii de figuri de dascăli dâmboviţeni, cu cea a doamnei Maria I. Dumitrescu, născută la Constanţa în 1913, care a obţinut diploma de capacitate pentru învăţător la Şcoala Normală de Învăţători „Principesa Elena” din Predeal, cu media 8,04, în anul 1931. După numirea cu titlu provizoriu la şcoala din comuna dâmboviţeană Postârnac, … Citește mai mult

    În teologie întâlnim una dintre cele mai cumplite probleme. Este vorba despre o întrebare care sună așa: Oare logosul lumesc are capacitatea de a primi în sine logosul divin? Poate omul să „găzduiască” esența divină în desăvârșirea sa? Dumnezeu este prezent în toate, de la piatră până la cine știe ce ființă complexă a … Citește mai mult

   În ultimele săptămâni Rusia a abordat o nouă strategie centrată pe două axe: păstrarea teritoriilor ocupate și distrugerea infrastructurii civile ucrainene pentru a face de nesuportat viața locuitorilor.    Prima axă are în vedere păstrarea terenului ocupat, indiferent de importanța sa strategică și de costul uman. Pentru aceasta au fost aruncate în luptă tot armamentul din  … Citește mai mult

La un pahar de vorbă   În uitarea voastră, prieteni, o să mă ţineţi minte cu secolele.   Opera mea de trei parale, „Nada sforilor”, o să vă tulbure somnul precis.   Pe atunci, cărţile vor fi mai întâi arse, făcute scrum şi-abia mai apoi le va fi citită cenuşa.   Ioan VIȘTEA este poet … Citește mai mult

COMUNICAT DE PRESĂ   „Să vină toamna ca o melodie, Ca un artist ce s-a dezlănțuit Și să simțim această mărturie Într-un pian suprem la asfințit.”  Pe data de 22 octombrie, la ora 17:00, la Muzeul de Istorie din Târgoviște, vă invităm la o seară plină de nostalgie, în care harpa și pianul ne vor … Citește mai mult

Iulică a fost primul copil mai mic decît noi pe care îl ascultam fără să cîrîim. Micuț, brunețel, cu ochelari ar fi fost sigur ciuca glumelor și bobîrnacelor. De la prima întîlnire ne-a pus la respect. În primul rînd, purta pantaloni cu bretele de piele, nu de-alea de gumă. Degeaba încercai să i le întinzi … Citește mai mult

   Nu intenționez să comit vreo aluzie la nuvela lui D. R. Popescu, ori la filmul omonim al lui Tatos, din 1980. Pur și simplu, doar locurile sunt aceleași. Adică, Clisura Dunării. Ca și-n timpul poveștii Anastasiei, și azi barjele pline cu cărbuni alunecă alene pe apele, uneori sclipitoare precum argintul, ale Dunării. Numai că … Citește mai mult

1.Pasajul „Emil Brumaru”    Cu prilejul ediției din acest an a FILIT, va fi inaugurat pasajul care poartă numele celebrului poet ieșean. Acesta conduce din strada Cuza Vodă spre curtea interioară prin care se face intrarea în blocul în care a locuit. Mai multe informații în știrea de la TVR Iași… Iată că mai sosesc … Citește mai mult

Guzel Iahina scrie foarte bine. Iată: „Zuleiha deschide ochii. E întuneric ca-n mormânt. După perdeaua subţire, nişte gâşte suspină somnoroase. Mânzul de-o lună plescăie din buze, căutând ugerul mamei. (…) Zuleiha îşi coboară neauzit pe podea un picior desculţ, apoi pe al doilea, se ridică sprijinindu-se de sobă.” Totuşi, despre fenomenul trezirii din somn, deşi … Citește mai mult

Câteva argumente…    Le alegem din vârful puterii de azi. Logice și elocvente, nu-i așa?    „Iată că toate acestea (n.m. – problemele din învățământ) ne duc, cu siguranţă, la ideea nevoii unei reforme, dar reforme s-au tot făcut. Reforme s-au făcut în fiecare an aproape şi problemele au rămas, în mare, aceleaşi. Din acest … Citește mai mult

Am absolvit prima licență,  în Inginerie Chimică,  la Institutul Politehnic din București,  cu ajutorul unei burse academice (integrală 1). Părinții noștri erau profesori, dar sistemul ne-a permis și mie și fratelui, acum profesor universitar la Universitatea din Edwardsville, să excelăm, dacă aveam ,,what it took’’ (ceea ce trebuia). Meritocrația prin învățare și determinare… Ceea ce … Citește mai mult

Paul vs. Kakistocrația   Mă aflu la Chișinău pentru încă doi ani. Editura ARC îmi propune publicarea unui volum de publicistică. Cer răgaz să mă gândesc: programul meu de lucru este unul cam între douăsprezece și paisprezece ore pe zi. Diferența de fus orar între Washington și Chișinău este una de șapte ore – când … Citește mai mult

La colţul străzii noastre, Gheorghe Doja, era o frizerie anonimă. Vitrina (estică) a ei dădea în piaţa fostă Lahovary (numită, ulterior, Bălcescu), dintr-un cartier central al Timişoarei. Atelierul de coafură masculină avea un aer ponosit; podeaua era veche, desfundată: riscai să te împiedici la tot pasul, făcând, obligatoriu, slalom printre floştomoacele de păr; lumina, cenuşie … Citește mai mult

Iorgu, de Adrian Jicu, Editura Humanitas       Lumea își lasă la vedere anumite suprafețe, anumite locuri în care își poate arăta unele aspecte pe care i le face vizibile oricare gest desăvârșit și descifrat de relief, oricare ridicare spre linia orizontului a privirii care poate cuprinde fiecare dintre aceste înfățișări și expunerea lor în … Citește mai mult

   Discuțiile despre arta facilă, arta comercială sau arta de consum sunt aproape întotdeauna unele aprinse, având o puternică doză de subiectivism din partea fiecărei tabere. Părerile sunt cu atât mai împărțite cu cât ideea de autoritate critică se relativizează din ce în ce mai mult în contemporaneitate, așa încât este mai greu să trasăm … Citește mai mult

   Totul este despre mișcarea tremurată a gândului devenit cuvânt. Sunt pusă de multe ori să „descifrez” destule texte pe care nici autorii nu știu de ce le-au creionat așa și ce-ar fi putut fi dacă erau sudate, dezvoltate astfel, ca narațiunea să curgă firesc în povestea pe care toți o așteptă… Sau doar eu? … Citește mai mult

Irina Eliade: «În familia lui Mircea Eliade am intrat de două ori»   Născută la Ploieşti în 5 februarie 1920, rudă prin alianţă cu Mircea Eliade, pe care l-a cunoscut îndeaproape, Irina Eliade (m. 28 septembrie 1998, Bucureşti) a făcut o strălucită carieră universitară la Bucureşti. Specialistă în limba şi literatura franceză, traducătoare, prozatoare, autoare … Citește mai mult