Există în romanele turcoaicei Elif Shafak, pe care am căutat să le înţeleg în ultima lună de zile, două feluri de naratori, foarte greu de sesizat. Primul povesteşte întâmplări, situaţii în care se află personajele, istorii exotice, aşa cum se întâlnesc în mai toate romanele. Este un narator primar, aşezat în unghiul de vedere … Citește mai mult
O introducere amară… Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult
Marius Turda despre modernitate și eugenism… În anul 2010, Marius Turda, istoric britanic de origine română, profesor de istoria biomedicinei la universitatea Oxford Brooks, publica la editura Palgrave Macmillan volumul Modernism and Eugenics. La inițiativa lui Adrian Șerban, director editorial la Editura Polirom, cartea lui Marius Turda a apărut și în limba română, în … Citește mai mult
Maestrul și Makarenko, de Liliana Corobca, Editura Ratio et Revelatio Facerea lumii are loc continuu, dar la fel și desfacerea, dezintegrarea ei, a fiecărei alcătuiri păstrată de ea în straturile care se adaugă și îi tot compun mai ales istoria și poveștile care îi asigură continuitatea, vizibilitatea și cuvintele împreună cu viețile lor. Poveștile își … Citește mai mult
Jucat-am nu puţine roluri de-a lungul îndelungii mele cariere de actor dramatic. Unele, fără importanţă: uşier la Curtea de Justiţie; pedel cu şapcă, eghileţi, lampasuri roşii, plus fireturi, în pragul uşilor turnante ale mai multor cazinouri (în comedii bulevardiere); ca şi, nu mai puţin, valet, purtând pe tavă corespondenţa baronesei. Celor ce au să retorcheze … Citește mai mult
Un copil râde cu poftă. Un cățel maroniu și pufos, fără lesă, stă lângă stăpânii lui, așezați pe trepte, și latră la o trecătoare agitată, care-și leagănă sacoșele pline în fața lui. E după-amiază, aproape seară, iar soarele pare că așteaptă ceva, neîndrăznind încă să apună. Cățelul latră iar. E la vârsta la care e … Citește mai mult
Înainte de mi historia de amor con Andalucía, la o Școală rezidențială de spaniolă în Manchester, cunoscusem o comunitate de sefardies, urmașii evreilor care plecaseră forțat din Spania în perioada Reconquistei, vorbind spaniola din secolul al XV-lea. Evreilor li se dăduse oportunitatea să se convertească la catolicism, iar ei, desigur, refuzaseră. Le-am mulțumit profesorilor … Citește mai mult
Cuțitul Treceam deunăzi pe lângă Dealul Filaret şi am trecut pe lângă staţia Cuţitul de Argint, dar şi pe lângă Biserica Cuţitul de Argint, cunoscută sub numele de Bărbătescu Nou şi m-am întrebat care o fi legătura între un lăcaş de cult ortodox şi cea mai veche unealtă din istoria omenirii? Nu am căutat … Citește mai mult
Întâi, filosofia este o cale de a ajunge la înțelepciunea vieții, fiind, ea însăși, iubirea de înțelepciune. Un filosof cunoscut a mai afirmat și că noi „iubim viața nu pentru că suntem obișnuiți sa trăim, ci pentru că suntem obișnuiți să iubim.” (Nietzsche) Si atunci, dacă filosofia este „iubire de înțelepciune”, ce poate ea … Citește mai mult
(în)scrierea siguranța neuitării înseamnă și spune un vis, unul mereu fecund care își așază continuu imaginile în fiecare traversare a nopții, în fiecare apropiere de tăcerile ei niciodată uitate de fire, niciodată lăsate departe de clipele lungi și nesigure ale singurătății, de formele reci îngăduite de frigul din încăperile ei acolo am rămas. acolo au … Citește mai mult
În caligrafia privirii dorințele se proiectează pe ecranul sufletelor care au același nume, iubire. Pornesc nerăbdător spre orașul de munte, acolo mă așteaptă privirea luminoasă și scânteietoare, blândă și copilăroasă, acolo este femeia care pictează nuanțe în tăcerea cuvintelor ce sunt lăsate să se odihnească pentru o vreme, vremea iubirii. Ce simte scorpionul … Citește mai mult
Ca să fim înțeleși, nu mi-a plăcut vreodată acest personaj istoric cu numele Winston Churchill. Filmul se numește Darkest Hour. Și tocmai pentru aceasta am apreciat că în film este o scenă în care se face rezumatul nenorocirilor provocate de acest individ. Și vă mai spun și eu una: a lăsat Europa de Est la … Citește mai mult
Corespondența scriitorilor în epoca interbelică În lucrarea intitulată „În sensul clasicismului” din 1946, criticul literar G. Călinescu se pronunța în privința dialogului epistolar: „Înțeleg o corespondență care, pornind de la contingențe, se ocupă în fond cu schimbul de idei generale”, situându-se, cel puțin în plan teoretic, de partea dialogului cu valențe cultural-științifice. Cartea … Citește mai mult
„Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut” (Psalmul 50), putem spune la propriul examen de conștiință. Pot fi oameni care nu cred că greșesc și chiar exclud posibilitatea ca alții să-i considere vinovați de ceva ori, mai grav, oameni care nu conștientizează nicidecum gravitatea propriilor fapte chiar atunci când urmările sunt tragice. … Citește mai mult
Scriu ziarele: „Ce simți atunci când mori? Un simulator te ajută să experimentezi momentul propriei morți.” Ptiu, dracu să vă ia! Lua-v-ar ielele! Gyuri Pascu- Doamne, ce umor natural avea! Și era ardelean – oameni care, se zice, sunt o grămadă de bancuri pe seama lor, nu au umor. Aiurea! Socrul meu, ardelean get-beget … Citește mai mult
Duminică, 24 aprilie 1921 avea loc la Târgovişte ceremonia dezvelirii bustului M.S.Regele Ferdinand, ce fusese realizat de sculptorul Ionescu-Varro şi amplasat în faţa Şcolii de Cavalerie din oraş. La ora 11.00, regele şi regina, însoţiţi de principesa Mărioara au sosit la şcoala amintită fiind întâmpinaţi de oficialităţile locale. După desfăşurarea serviciului religios, au fost … Citește mai mult
Spuneam într-un articol anterior că voi scrie despre haos, despre haosul care se pare că ne definește lumea, realitatea exterioară, socială și politică, un haos care aduce un iz de aparentă libertate și de anarhie. E de ajuns să trecem în revistă ultimele orori petrecute în România, corupție, violență, crime, accidente, apatie, infracționalitate și, desigur, … Citește mai mult
Pe 18 septembrie a avut loc o întâlnire aleasă, colocviu ad-hoc la Palatul Șuțu, cu ocazia lansării unui volum de interviuri și cronici de întâmpinare semnate de Liliana Popa, o jurnalistă și poetă bine cunoscută în mediul cultural bucureștean. Cartea aduce laolaltă personalități din lumea teatrului, dar și scriitori, pictori, arhitecți, promisiuni, dar și certitudini … Citește mai mult
Când un politician vede acest titlu – este testată formula în dialoguri pe care le-am avut cu diferiți politicieni – aceștia se rățoiesc imediat și spun că: 1. Nu este adevărat (desigur, sic! și fără adaosuri justificative) 2. Nu este deloc așa, căci asta vede omul simplu, de jos… căci, de fapt, binele făcut de … Citește mai mult
O, ce tristeţe, la balcoane, în rufele pe sârmă, lipsite de mirosuri intime şi proprietari. Arcă nebună timpul, fără matrozi şi cârmă, pe ţărm, ne flutură eternitatea din iole și pulsari. Azi-noapte, în ceţuri moi a dispărut un port. În Lună, o plajă a fugit pe bicicletă. Falezele tăiate ca mari felii de tort … Citește mai mult
Deși în primul an al invaziei rusești Flota Mării Negre deținea o necontestată supremație în apele Pontului Euxin, un inventiv și original război de gherilă navală dus de ucraineni a provocat o neașteptată răsturnare de situație în toamna lui 2023. Pe parcursul celui de-al doilea an de război, peninsula Crimeea fusese țintită în mai … Citește mai mult
O carte despre viața literaturii: Cenaclul de Luni-40, ediție îngrijită de Ion Bogdan Lefter, Călin Vlasie, editura Cartea Românească, 2017 Cenaclul de Luni este cu siguranță un fenomen care nu (mai) poate fi evitat de nici o monografie sau istorie literară care urmează să apară, nu mai poate fi ignorat pentru că este acel … Citește mai mult
Precizăm că titlul nu trimite la autorul „Viziunea vizuinii„. Ci, pur și simplu, jocul de cuvinte ni s-a părut potrivit temei editorialului de față. Fiind vorba, sintetic spus, despre locul unde, în subteranul spațiului public, ca într-un fel de vizuină, și beneficiind totodată de acordul tacit al unei majorități semnificative dintr-o societate, se pot naște … Citește mai mult
1.Poezii de septembrie… Suprafața unei sfere și erau momentele acelea tot mai rare în care dorința și tandrețea se contopeau, răsucindu-se în jurul unei axe care era și circumferință – și atunci privirile, atingerile, muzica și parfumurile, gusturile, se roteau pînă refăceau sfera miraculoasă de la început – și atunci dispărea întreaga exegeză, … Citește mai mult
Mă voi apuca de parcurgerea romanului „Onoare„. Vreau să văd dacă Shafak evadează din frenezia şi culoarea Istanbulului din cărţile anterioare, citite de mine. Pentru că ştiu că aici „ajunge”-n Londra. Deocamdată îmi sunt clare alcătuirea personajelor ei – oarecum tradiţional, cheia modernă venind dinspre stilul jucăuş – şi nota ironic-bonomă, pe care-am întâlnit-o la … Citește mai mult
O introducere amară… Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult
De la tracomanie la dacopatie până la victoria finală! Incapabili să rezolvăm problemele prezentului și să ne pregătim un viitor mai de Doamne-ajută, deseori – aș spune chiar ciclic – recurgem la aromele unui trecut mitologizat până la absurd. S-ar putea să fie felul nostru de a spune: „Nu mai avem nimic de făcut. Le-am … Citește mai mult
Și la început a fost întunericul, de Raul Popescu, Casa de Pariuri Literare Gestul molatec de ascundere a corpului într-o zonă cuprinsă de întuneric poate fi o rătăcire involuntară, poate să însemne că are loc o retragere intenționată dintr-un exterior care te face vizibil în anumite stări, în acelea în care interiorul, odată cu interiorizarea … Citește mai mult
Persistă, în privinţa mea, o impresie, cvasi-falsă, şi anume că poeziile-mi „nu poartă nici urmă de [element] «biografic»”. (Am transcris din nu mai ştiu ce critic.) Autobiograficul, ce-i drept, nu se prea vede, nu apare, – însă transpare în subtext. Ba, câteodată, chiar la suprafaţă. Ei bine, în secvenţa următoare: „Sicomme la pietra gittata nell’acqua/ … Citește mai mult
În-cerc Neînceputul dans se scurge, amețit, spre nesfârșire, acolo unde stelele ne gâdilă pe tălpi și liniștea dictează ritmul de urmat. E balul nostru, al visătorilor cu măști de spumă, întemeiați pe fundament de șoapte și impresii, stăruitori în fâlfâiri de aripi, pe drumul ce aleargă în spirală. Doar intuiția oarbă ne arată calea și … Citește mai mult