1.Poezie de martie… O insulă spre crepuscul… dumnezeu este măsura a toate, a celor care sînt cum că sînt, și cele care nu sînt cum că nu sînt, și gîndurilor mele, care sînt, gînduri neobosit rătăcitoare între amintiri și năluciri – și umbra mea curajoasă lîngă cedrul înalt cuprins de flacăra roșie a celui mai … Citește mai mult
Tot lucruri mărunte? Ca de fiecare dată, nu primim răspunsuri, oamenii care ar trebui să o facă sunt mult prea ocupați cu sloganurile electorale (repetabile ca o povară) din acest an. Să vedeți câtă prosperitate și câtă fericire ne vor aduce, din sacii plini cu baloane fleșcăite! Totuși, continuăm,… Noi, aici la Gazetă, … Citește mai mult
Macii albi din biblioteci Mai întâi, ca sã adormi, trebuie sã te transformi în grãuntele mic, negru al macului alb, integru. Coconete Somnul de după-amiază e mai mic decât visează, nu are mustăți, nici dinți, nu-ntâlnește numai prinți, chiar și urși în hibernare! Somnul este vindecare. Încă de la naștere leagăn și … Citește mai mult
Jean Valjean, Conu Jean și Victor Hugo Repet, înțeleg distincția dintre etic și estetic. O respect cu tot ce decurge din ea într-o dezbatere serioasă despre opera și viața unui creator. Totuși, am o întrebare pentru cei care invocă în discuția despre Eugen Barbu numele unor mari scriitori plini de păcate extraliterare: care dintre … Citește mai mult
Orele aurii Orele deveniseră aurii. Se apropia sfârșitul de an în Cafenea. După ce și-au împărțit unii altora cadourile de Crăciun toți au rămas încremeniți în așteptare. Deveniseră de fapt un fel de globuri transparente, din sticlă, în așteptarea Anului Nou. Autoarea îi privește. În curând vor ieși cu toții din globurile lor, în … Citește mai mult
N-am mai scris demult în Ficțiunea și-am să vă povestesc de ce. Au fost niște luni de libertate, de scris, de plimbări. Niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum, după ce-am lăsat deoparte absolut orice treabă care nu avea directă și savuroasă legătură cu mine. După anii de munci, aveam nevoie. Mai ales … Citește mai mult
Anul tigrului de apă, de Ligia Keșișian, Casa de Editură Max Blecher Poezia își caută întotdeauna cuvintele necesare alcătuirii și aducerii în toate apropierile disponibile suprafețele pe care își poate extinde, desfășura și expune cât mai mult din ce o poate explica, câte imagini o pot cuprinde și arăta și fiecare dintre indusele și amplificatele … Citește mai mult
Cineva m-a întrebat, deunăzi, de ce cred eu că frunza, numai una, a unuia din arborii mirifici zugrăviţi de către simpla menajeră, pictoriţă din instinct şi vizionară, anume mistica Séraphine Louis (norocul căreia, ca şi al nostru, avea să fie Wilhelm Uhde, colecţionar de artă şi critic à ses heures, care a ocrotit-o cât a … Citește mai mult
Recenta sărbătoare a Sfinților 40 de Mucenici ne readuce în conștiință unul dintre actele fundamentale despre care se spune că au permis supraviețuirea și dezvoltarea creștinismului în perioada de început a istoriei sale. Într-o lume ghidată de alte valori și principii de viață, cu o dinamică socială cu totul diferită, este cât se poate … Citește mai mult
Mă întâmpină pe aleea școlii: ,,Mrs. Rich!’’ și mă iau în brațe. Se întâmplă și când ies în oraș. Aude tot centrul. De ce spun unii că e rece cultura britanică? Mai fac câțiva pași. În ciuda arșiței recente, respir aroma ierbii de curând cosite, de grădinari ai Primăriei care se distrează grozav, călare pe motocositoare. … Citește mai mult
1. Jurnalul unui nebun sau săritura de pe fix Mi-a fost destul de multă vreme afin. Era student pasionat de profesia de actor și dezamăgit (nu ca acum) de profesorul său Dem Rădulescu. Am fost după el la Botoșani pe un ger năprasnic împreună cu regretatul Radu Anton Roman și ca să-l putem vedea, … Citește mai mult
Sfioasa înțelegere sau răspuns la întrebările lumii Cred că există un moment, poate cel al „vârstei sublime” când ființa în cauză trebuie să poată privi lumea cu ochii minții, cu detașare și, de ce nu, cu înțelegere. Marea minune a lumii este că noi suntem diferiți, reacționăm diferit, iar sentimentele noastre sunt unice, chiar … Citește mai mult
Cum știm să ne trăim mereu viața pe care o avem înainte? Într-o lume în care totul nu e durabil, în care ne mișcăm și accelerăm către scop, cu foarte mare rapiditate, și cu o încredințare pe care o dăm și o presupunem că ne este de cuviință, ne implicăm în realizarea unor sarcini, … Citește mai mult
straniu straniu și îndelung este țiuitul tăcerii care plasa își lasă să se întindă cât se poate de mult deasupra acestui spațiu dat și lăsat așa desfăcut pentru așezările ei straniu de scris și descris intervalul acesta tăcut oarecum conturat de sunetul pe care spațiul ce l-a încăput îl completează cu acest corp care poate … Citește mai mult
În buzunarul timpului de la piept îmi port cu demnitate trăirea, cuvântul și iubirea. Pe coapsa gândului se odihnește privirea de foc a dorului, El nu știe cât de mult doare clipa de așteptare, cât este de mare distanța dintre sărut și îmbrățișare. Ce să faci, Sfântă așteptare? Spune-mi parola de la intrare, … Citește mai mult
Primul meu corector de tablete este tatăl meu. Are grijă să nu abuzez cu virgulele sau să nu fac fraze prea arborescente. Pentru tableta de astăzi m-a certat că am citat prea mult. Însă nu se putea altfel, aș devenit redundant. Cristian Cocea și Robert au pus în cuvinte deja ceea ce simțeam ori … Citește mai mult
Avem, cred, neputințe felurite și despre unele nici nu dăm seama că sunt în noi, ba chiar ne influențează mersul vieții. Pe cele ale trupului le cunoaștem destul de bine și le ducem cu noi zi de zi: ne doare câte ceva, avem posibilități limitate de mișcare, văzul nu ne mai ajută de la o … Citește mai mult
Foaie verde mărăcine / Hai, frate, să trăim bine / Că acușa moartea vine / Ori la mine, ori la tine… Dintr-un interviu pe care-l acordam revistei studențești Cuzanet: Eu faimos? Hai să fim serioși! Faimos este Becali sau cei care apar seară de seară pe ecrane, plătiți cu jdemii de euro, tratînd subiectele … Citește mai mult
Există o politică a lucrurilor importante, esențiale, dar și alta și a celor insignifiante. În ultimele decenii, politicienii de pretutindeni, clasele politice de pretutindeni, în special cele cu un capital social, politic și financiar mai mare, obișnuite să conducă, să guverneze fără a conduce cu adevărat s-au obișnuit să ne prezinte lucrurile insignifiante că … Citește mai mult
E deja a treia oară când arunc ceaiul pentru că i-am pus prea mult zahăr. Azi nu pot să mă concentrez la nimic. Îmi ignor propriile gânduri și abia dacă sunt dispusă să-mi accept propria existență conștientă. Radioul merge pe fundal, afară e un frig teribil, iar pe cer nu e nicio urmă de soare. … Citește mai mult
1.In memoriam… Să nu lăsăm timpul, suntem trecut prezent și viitor totodată… Au trecut 4 ani, dar spiritul generos al lui George Anca a rămas cu noi, cei care l-am cunoscut, i-am simțit bucuria și emoția din fiecare cuvânt, silabă, incantație. A transformat literele în note muzicale și a compus solfegii cu care ne … Citește mai mult
Profilul candidatului decent, îndreptățit să conducă o țară ca România ar arăta, pe scurt, cam așa: cazier curat ca lacrima, smerenie sinceră, nu mieunată doar când se pornesc camerele de filmat. patriotism concret, autentic, fără vorbe multe, dar bogat în fapte, dovedit pe tot parcursul vieții, mai ales în anii în care respectivul personaj nu se … Citește mai mult
Nu despre alegerile desfășurate în anul 1932 aș vrea să scriu, ci despre participarea la acestea a unei formațiuni politice care a jucat un rol major în viața politică românească, înainte de Primul Război Mondial. Este vorba despre Partidul Conservator, cel care a alternat la guvernare cu Partidul Național Liberal în procesul de aducere … Citește mai mult
Poeme din buzunarul de la piept este, cu siguranță, una dintre cele mai surprinzătoare cărți de poezie citite de mine, pentru că nu mă așteptam la un astfel de conținut. Dacă ești curios să descoperi mesajele din poezia lui Sebastian Drăgan, te așteaptă un întreg tablou de trăiri și sentimente, cu sau fără legătură între … Citește mai mult
Chindia are din nou șanse să prindă un loc în play-off. Campionatul Ligii 2 devine tot mai ciudat pe măsură ce se apropie finalul sezonului regulat. În situaţia în care există 8 echipe care nu au drept de promovare, iar în momentul de faţă printre primele şase clasate se află două dintre acestea, nu … Citește mai mult
În data de 16 februarie 2024, Vladimir Putin a repurtat două mari victorii: una contra ucrainenilor, prin ocuparea orașului Avdiivka și alta contra speranțelor rușilor la democrație, prin uciderea lui Alexei Navalnîi. Opozantul rus, deși închis în cel mai cumplit penitenciar al Siberiei (IK-3 „Lupul polar”), reprezenta un simbol al opoziției contra regimului de la … Citește mai mult
La Mahala, trenul opreşte cinci minute pe zi. Cât să-ţi legi şireturile pe scara vagonului, să schimbi sacoşe din mers, priviri cu textilista roşcată, uneori viaţa. Ziarele vin cu precizie în ediţii de dimineaţă şi seară. Câteodată, poşta mai rătăceşte scrisori din alt veac timbrate cu capete de bour, însă tinerii îşi fac online declaraţii … Citește mai mult
Mie nu mi se pare că anotimpurile s-au dat peste cap. Am găsit printre hîrțoagele mele un „caiet vocabular” de pe vremea cînd aveam vreo 7-8 ani. Scria acolo, pe 28 februarie: Azi au apărut ghioceii. Am cumpărat două buchețele. Unul pentru mama și unul pentru Doamna. Ce frumos este afară! M-am jucat în … Citește mai mult
Nimic nou pe frontul unei societăți imobile în marele său pas spre o comunitate politică a cetățenilor săi,… Ceea ce era inevitabil, iată, s-a petrecut: Navalnîi, opozantul lui Putin, a murit în detenție. În ce condiții, probabil, n-o să aflăm prea curând. Poate, niciodată,… Oricum, rușii de rând, cu unele excepții, par să nu … Citește mai mult
Fereastra cu cărți lui Viorel Dobre Era acolo tot timpul între teii gemeni și deasupra lor, întotdeauna așa cum o știam și cum de fiecare dată o visam. Luminoasă… Erau acolo toate visele mele, absolut toate. Închise între coperțile minunate care se lăsau văzute prin geam. Fiecare întâlnire a noastră era unică și, … Citește mai mult