În spaniolă ,,hogar’’ înseamnă ,,acasă’’. Mai mult decât ,,mi casa’’, un hogar definește acea calitate a apartenenței, a rădăcinilor într-o țară care te-a adoptat și în care ți-ai creat o nouă matcă. Cum experiența îl învață și îl formează pe om, i-am văzut pe copiii noștri crescând și în Marea Britanie și în Spania. Kati a … Citește mai mult
Femeia şi copacul (II) Răutatea are miros precum coteţele de porumbei, iar oamenii răi te pândesc să-ţi transmită mirosul, să te ameţească, să te molipsească. Nimic nu se ia mai uşor ca răul. Este un miros pe care nu-l mai simţi după ce te contaminezi. Căile şi mijloacele de contaminare sunt diferite, perverse … Citește mai mult
amintiri (a)numite imagini rătăcit în pădure, pripășit pe lângă liniștea care (mi) se făcea cunoscută în forme și feluri rupte de cer și împrăștiate în tremurul lung lăsat să curgă în aer înroșire a cerului urzicat de țipăt de pasăre ce nu se lăsa cunoscută. umbre alungeau urma ființei care despre toate acestea tăcea orizontul … Citește mai mult
„Am fost acolo”. Este vorba de a realiza sau exprima un act de vorbire, să enunț că „am fost acolo”? Căci până la „a fi aici”, pare a fi singura certitudine, deoarece prezența mea nu pot să o confirm printr-un act de vorbire. Suntem, pe rând, cei care promitem, cei care ne luăm un … Citește mai mult
Dinspre azi spre mâine, iubirea-i pentru totdeauna, este darul divin al unei inegalabile femei Sedus de coregrafia destinului, ziua-i precum chipul de femeie, în orice direcție aș merge, alături de Ea, mi-am aflat sensul. Plouă. Prin Sita Cerului dansează picăturile de ploaie, mărgăritare ale sufletelor de pe buzele nespuselor dorințe. Ce mi-aș dori mereu … Citește mai mult
Ne trebuie într-o viață diverse, pentru a ne simți bine. Chiar dacă nu ne gândim special la acestea, trebuie să știm că le avem sau le putem dobândi: siguranța vieții proprii și a celor apropiați (familie, prieteni…), stabilitate, reușită, integrare, apreciere, acceptare, afecțiune. Poate că definirea celor enumerate anterior nu ne este întotdeauna la îndemână, … Citește mai mult
Corespondența scriitorilor (V) Așa cum am mai remarcat, opera epistolară a scriitorilor reprezintă o temă necesară de studiu, având valoarea de document, important pentru cunoașterea omului și a epocii în care a trăit. În demersul de reconstituire a figurii unui autor, folosind acest mijloc auxiliar de cunoaștere, istoricul literar poate afla informații revelatoare despre … Citește mai mult
„O, ce veste minunată!” este denumirea evenimentului pregătit de colara Promusica „Gheorghe Dimancea” Târgoviște, dirijor prof. univ. dr. Florin Emil Nicolae Badea, pentru 20 decembrie. O, ce veste minunată! putem spune și noi la aflarea acestui concert ce va avea loc de la ora 18.00, la sala Teatrului „Tony Bulandra” Târgoviște și la care invitat … Citește mai mult
Consemnarea naturii înconjurătoare în acest jurnal (căci e un fel de jurnal, adun textele – bineînțeles, ce merită din ele – într-un Jurnal de feisbuchist), a stării salciei, vișinilor, a crucii luminate de pe vîrful dealului, a năzbîtiilor cățelului, a graurilor și ciocănitorilor, este expresia unor poziționări sufletești. Elvețianul Amiel a lansat celebra formulă: Un … Citește mai mult
Se tot spune că istoricii din vremea comunismului au mințit și au falsificat istoria. După părerea mea, epoca” numită generic „comunism” ar trebui împărțită în două perioade distincte: ocupația rusă și perioada dintre 1965-1989. Dar acesta este un subiect prea vast pentru a intra în detalii. Ne referim în acest articol doar la … Citește mai mult
Ați pregătit ghetuțele? Ieșind dintr-o claie de lână de oaie, barbă bucălaie, ochii jar văpaie, pe sub blănuri paie, pe sub nouri ploaie în șiruri șiroaie, șipot știrb boroaie, intră prin ogeag, anul este veac, banii stau șirag, fete râd în prag… Cine ești tu oare, umbră-ocrotitoare? Fetele cer zestre, restul e poveste! Eu … Citește mai mult
Când doare, când dragostea e prea puternică și nu vreau să-i permit realității să o strice, când mi-e frică ori când mă sufocă amintirile, mă pun în fața calculatorului și condamn un personaj la a-mi duce pe umeri sentimentele. Îl smulg din necunoscut și-i dau un sens, iar el, nerecunoscător, nu le poate duce … Citește mai mult
Inginerul Paul Teodorescu executa planul cadastral al orașului, recepționat de colonelul Cornel Balenty-șeful Serviciului Tehnic al Institutului Geografic Militar și de Victor Borcea-inspector cadastral în cadrul Direcției Cărților Funciare din Ministerul Justiției; pentru serviciul lor, celor doi li se plătea un onorariu de 10.000 de lei. La 1 aprilie, primarul aproba angajarea pe o perioadă … Citește mai mult
Am să vă prezint astăzi o practică, instituționalizată într-un timp, care s-a pierdut absolut în zilele noastre. Este vorba despre o metodă de temperare, de restabilire a unui echilibru psihic legat de beția puterii. Cei care studiază științele politice știu că puterea – în orice formă am înțelege-o în sfera social-politică – are tendința naturală … Citește mai mult
După doi ani de război și doi ani de sancțiuni din partea „lumii civilizate” a devenit destul de clar că încercarea de a stopa efortul de război al Kremlinului prin prăbușirea economiei rusești a eșuat, în ciuda scenariilor apocaliptice publicate luni la rând în presa occidentală. În primăvara anului 2022 prăbușirea rublei, creșterea prețurilor, dispariția … Citește mai mult
Cu ochii în fundul capului duşi, printre afişele ce oftează când dorm; dintr-o limbă neînţeleasă, anevoie traduşi, ne plimbam prin oraşul cu persistent miros de cloroform. Mă sprijineam la braţ de tăcerile, de-ndoielile tale. Curând, cădea înserarea ca o ghilotină. Printre degete ni se prelingeau catedrale. Din priviri, ca de vitraliu tăios, o lumină. … Citește mai mult
Ion Mărculescu, despre puterea imaginii în text Ion Mărculescu este un artist care îşi foloseşte imaginile pentru a… transmite proze şi textele pentru a ne înfăşura discret şi dens în imagini. Ion Mărculescu foloseşte cu siguranţă şi detaşare cuvântul şi la fel şi pentru a-şi descătuşa, elibera trăirile ce-l vieţuiesc sfâşietor. Ion Mărculescu … Citește mai mult
Referitor la titlul ales pentru editorialul de azi, ar trebui spus din capul locului: am fi putut avea de-a face cu totul altceva dacă, în loc de „vrăjeli”, am fi fost procopsiți cumva cu niscai minuni. Chiar și mititele. Mai altfel spus: un fel de vrăji! La mijloc, într-un limbaj ceva mai adecvat, fiind vorba … Citește mai mult
Nu strică niciodată măcar o pastiluță de Heidegger, mai ales când cumpărăm atâtea și atâtea cărți: – flecăreala este comunicare care nu împărtășește. – este ascultat ce este spus ca atare: lucrurile stau așa pentru că așa se spune că stau. – vorbăria se transmite mai departe într-o deplină lipsă de temei. – în … Citește mai mult
1.Poezie de decembrie… Am publicat data trecută un poem al Nicoletei Dabija, în excelenta traducere a poetului Eugen Popin. Dar Eugen mi-a tradus și mie un poem, extras din recentul meu volum apărut la Eikon și lansat la tîrg… Dichter … für Eugen und den Riesen im Garten Ich glaube, dass … Citește mai mult
O introducere amară… Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult
Cu cea mai recentă producție a sa, Ridley Scott și-a asumat sarcina imposibilă de a aborda în 2 ore și jumătate viața celui mai complex personaj al istoriei moderne: Napoleon. Cum timpul alocat este exact cât ai nevoie în fața unei clase de elevi să tratezi perioada Directoratului și a Primului Imperiu Francez, succint și … Citește mai mult
Cei care cumpără stele, de Anca Mizumschi, Editura TREI Apropierea poate să pară ca fiind un gest din categoria sau din lumea simplității, a firescului și chiar a întâmplării oarecum căutate a firii, a persoanei care umblă prin închipuirile văzute și nevăzute ale lumii, prin cele cunoscute sau necunoscute tot ale ei. Apropierea este acea … Citește mai mult
Bătrâna bucătăreasă Simone Boistiere Ziua de mâine e ziua Speranței. Simone e o bătrână de treabă. Așa spun toți despre ea încă de când avea 45-50 de ani. S-a îngrășat pe la 45 și de atunci trupul i se prăbușește puțin câte puțin în fiecare an. Întâi trupul femeii căpătase acea „embonpoint”/robustețe pe care … Citește mai mult
Pocuția Mare -pentru că a trecut 1 Decembrie- Toată viața i-a spus „Fetițo”, numai când se supăra pe ea îi spunea pe nume. Oricum, toată lumea îi spunea Lința, Țața Lința, fiindcă pe numele adevărat, Alexandra, n-avea nimeni răbdare să-i spună. În seara aceea, după ce și-a făcut rugăciunea, bunicul s-a suit în … Citește mai mult
Zicala la zi: În franco-olteniană, sutienele sunt de două feluri: soutien-gorge & soutien-dolj! Placă puțin defectă: Stropii ce curgeau pe tine erau de la tropice; tropii ce curgeau pe tine erau de la tropice… Ş.a.m.d. Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători … Citește mai mult
Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult
În această perioadă, în preajma sărbătoririi Zilei Naționale, suntem din nou martorii manifestațiilor, paradelor și a celor care fac paradă cu patriotismul lor, uitând tot deîndată ce sărbătoarea trece. Oare aceste forme să fie ingredientele fără de care sentimentul național să nu se poată concretiza, sau acesta își trage seva din altă parte? Desigur, celebrările … Citește mai mult
Radu Tudoran scria în cartea copilăriei noastre, „Toate pânzele sus”: „Avem taine şi le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari – când se dezvăluie îşi pierd o parte, două, trei, şapte, nouă părţi din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar … Citește mai mult
Un vis obsesiv Un vis obsesiv este o cameră albă pe al cărei tavan privirile își pot contempla fiecare umbră și oricare gest al subțierii ei în eventuala lumină. un gest ancorat într-o subtilă mișcare explicată într-o sală de scrimă. Calme mișcări, fotograme tăiate insistent de hașurările obsesive ale minții surprinse de toate aceste mișcări … Citește mai mult