Cultura de Sambata

Se ia un filosof- fotograf, Pompiliu ALEXANDRU, se amestecă bine cu un actor- poet, Puiu JIPA și iese un pompijipism comentat… Asta e! Sunetul ăsta al ploii care s-a oprit, ca un nod în gîtul seninului… (doar e)   Citeşte şi Roman foileton, NERO, BRAC  GERMAN, episodul 13 … LA BORTA  RECE, cu domnul Radu PĂRPĂUȚĂ, … Citește mai mult

A sosit din cer Ajunul Cu-n toiag şi-o nuieluşă… Vestind lumii-ntregi Crăciunul Şi-a bătut uşor, la uşă…   Ne-a-ntrebat dacă-l primim L-am poftit îndată-n casă Lângă foc să-l găzduim Şi l-am aşezat la masă…   Îngheţat era, moşneagul C-a făcut o cale lungă De-ajutor i-a fost toiagul Pe la noi ca să ajungă…   „- … Citește mai mult

Pe la 1810, cu prilejul  săpăturilor pentru extinderea  felinarelor de noapte în Bucureşti, lopata unuia dintre zilieri se împiedică cu un zgomot dogit în carcasa unei cutiuţe din tablă. În afara împrejurării şi a locului în care o aflase nu se remarca prin nimic. Era o cutiuţă cu capacul boltit, asemănător cuferelor numai că la … Citește mai mult

A fost un an abulic. A fost un an aiuritor, cu vară foarte caldă. N-am înțeles nimic din anul ăsta. Aștept bilanțurile altora, poate voi afla pe ce lume am trăit. A fost un an haotic, cu proteste, cu recolte bogate, cu miniștri la fel de dobitoci ca pe vremea ailaltă, cu bancuri din ce în … Citește mai mult

De dată acesta hârtia ar vrea să rămână albă. Nu sunt multe lucruri de spus, pentru că sărbătoarea Crăciunului spune totul. Asta dacă ştim să ascultăm, dincolo de jingle-uri, reclame, radio, promoţii, cumpărături, petreceri şi chefuri. V-aţi gândit vreodată să ascultaţi colindele de Crăciun? Cu adevărat să le ascultaţi, mesajul lor, spiritul lor vessel, dacă le-am asculta cu atenţie … Citește mai mult

Se apropie sărbătorile. Toată lumea aşteaptă nerăbdătoare tăvălugul zilelor libere, de parcă zilele au intrat în sac, de parcă este prima dată când vine Crăciunul, de parcă este ultimul an nou ce mai poate fi sărbătorit. Toată lumea intră în stază pentru o vreme, oraşul devine pustiu, pe străzi mai aleargă câţiva câini rătăciţi. În 2012, toţi aşteptau … Citește mai mult

Trebuia să scriu un articol de sfârșit de an, dar zău că nu știu ce înseamnă asta. Imaginați-vă că are globulețe și beteală. De ceva vreme mă tot întreb cum aș putea să fac puțină dreptate în chestiunea înțelegerii artei contemporane de către publicul larg. O idee prostească, bineînțeles. Adică nu prostească în sine, ci pentru că m-am … Citește mai mult

Mass-media, bannere, muzică…toate promovează la unison magia Crăciunului. După intensitatea publicităţii, ai zice că se face reclamă la un club de fiţe, un SUV de lux sau un nou cartier de vile! Mi-am închipuit mereu că magia sărbătorilor de iarnă ar trebui să fie un soi de reflectare într-o oază de linişte familială. Societatea se împotriveşte mai încăpăţânată ca … Citește mai mult

Trec anii peste noi și, în lupta noastră cu povara existenței trăim, se pare, prea puține victorii și prea multe deziluzii. Fiecare An Nou e așteptat ca un moment de cotitură și nu este niciodată pe măsura așteptărilor noastre. Anulăm mareu cotitura spre bine cu drumul oblu alstagnării în negativ. Sărbătoarea Crăciunului, NAȘTEREA MÂNTUITORULUI, atât de încărcată de … Citește mai mult

Iubesc primăvara cu mirosul ei de verde, cu explozia de culori, cu lumina densă ca mierea, aproape palpabilă. Chiar şi ploile cam reci îmi plac, căci îmi dau ocazia să scot la plimbare umbrelele colorate şi trenciul cu aer british, să intru prin toate bălţile şi să stropesc în jur, amintindu-mi de mine cum eram altădată şi cum … Citește mai mult

Avem de-a face cu o criză într-ale cititului? E un fenomen previzibil în contextul boom-ului tehnologic? Oricum ar fi, se zăresc adesea diferiți inși care deplâng soarta cărților astăzi. Și lamentări cum că poporul n-ar mai citi. Dați-mi voie să vă contrazic. Lumea citește. Dimineața, seara, în metrou. Oriunde. Hipsteri, femei, domni la costum, bunici, de toate pentu … Citește mai mult

 Acum 30 de ani, filmul Trădare apărea pe marile ecrane. Regizorul David Jones adaptase piesa lui Harold Pinter  cu acelaşi nume – cu ajutorul lui Pinter, şi toata lumea, critici şi audienţe păreau fericite. Isteţimea lui Pinter a fost in prezentarea poveștii de trădare în cronologie inversă. Începe cu o scenă într-un pub londonez unde … Citește mai mult

M-am tot întrebat, pe parcursul ultimelor luni, de ce scriu la Gazeta Dâmboviţei. De fapt, m-am întrebat, înainte de toate, de ce scriu, abia apoi de ce la Gazetă, pentru că, dacă mi-aş deschide un blog, îmi imaginez că numărul cititorilor pe care i-aş avea nu s-ar schimba în mod semnificativ. Firească întrebare, complicat răspuns… … Citește mai mult

În ţara aceea balcanică, meridional – temperată, acolo unde mâncarea naţională a locuitorilor ei, mămăliga, se spunea că nu poate exploda decât în cerul gurii, venise ceea ce puţini şi-ar fi închipuit: vremea mişcărilor de stradă, a demonstraţiilor asurzitoare, în sfârşit, a protestelor violente. Venise, carevasăzică, vremea schimbării. Revoluţia sau ceea ce Malaparte numise drept tehnici insurecţionale de … Citește mai mult

Momentul de pauză, de câteva săptămâni în care nu am reușit să mai scriu/scriem nimic, vine pe fondul unei lehamite de a reanima cuvântul care cândva avea o anumită putere. În toate teoriile comunicării se vorbește despre puterea cuvintelor, despre cât de mult poți acționa prin cuvânt etc. Ori astăzi nu mai vedem nimic din toate acestea. Cuvântul … Citește mai mult

Jucându-mă cu telecomanda televizorului într-una din serile trecute dau întâmplător peste un canal care difuza filmul american numit „Vlad”. Desigur curiozitatea mi-a fost repede satisfăcută: aşa cum am presupus iniţial era vorba despre Vlad Ţepeş al nostru. Nervos la culme pe producţiile americane când abordează atât de aproximativ un subiect, un gen de istorie ştiinţifico-fantastică, nu am rezistat … Citește mai mult

Îşi aranja tacticos faldurile rochiei de seară din muselină fină, garnisită cu o dantelă ce se ivea ca o boare, alunecând cu graţie, la fiecare pas pe care-l făcea, pe botina neagră, cu toc înalt care-i accentua frumuseţea siluetei. Graba cu care parcurgea aleile parcului părea nefirească celor care, la ceas de seară respirau aerul parfumat de mireasma … Citește mai mult

A venit într-un sfârşit şi această mult aşteptată sărbătoare şi odată cu ea, un grozav cadou: reîntoarcerea gazetei noastre. Va daţi seama că bucuria mea a fost egală cutristeţea avută atunci când s-a anunţat încetarea ei (dacă nu chiar mai mare). Bine, zic eu că a început acum sezonul crăciunului, dar pe meleagurile anglo-saxone,sărbătoarea a fost inaugurată acum … Citește mai mult

România este o țară dinamică, poate mult prea dinamică. Din păcate dinamismul rămâne prizonierul luptei politice interne,inspiratădin operele lui Dalí . Traducerea dinamismului intern în plan extern se poate face, uneori, prin banal și scăderea încrederii. Luptele sunt din ce în ce mai dinamice, iar sfera on-line devine deja un câmp cu foarte multe victime și de-o parte … Citește mai mult

Nu mai cred în Moș Crăciun încă de când eram la grădiniță. A venit atunci, odată, purtând pe un deget un inel identic cu cel al unei educatoare și asta mi-a dat de gândit. Apoi, tot pe vremea fragedei copilării, a venit acasă, îmbrăcat cu un palton și purtând o pereche de ochelari de soare de-ai mamei, vorbindu-mi … Citește mai mult

În amintirea prietenilor mei, NERO (brac german) și BLACHI  (maidanez de elită) care au trăit fericiți pe strada LINIȘTEI, la numărul 17…   12.  Se apropie sfârșitul… Sunt ultimele două zile pe insula Hokay și plecăm în grup la plimbarea de după-amiază. Sunt eu, prietenul Rikan, doamna academician și, firește, Nero. E trist, simte ceva, … Citește mai mult

Aseară am fost la teatru cu fata mea cea mare. Am descoperit o carte interesantă acum vreo lună de zile și am împărtașit-o cu ea spre nedumerirea pretenilor mei maturi: „O carte în care o lesbiană retrăieşte copilăria ei cu un tată bisexual arogant şi vinovat, tiranic și neputincios? Nu crezi că e nepotrivit?” Mi … Citește mai mult

La noi în sat oamenii calculează timpul după anul în care s-o făcut poama: „Când te-ai luat cu Nataliţa?” întreabă ţaţa Anica. „La patru ani după anul când s-o făcut poamă.” Sau: „Când ai făcut tu, Ileană, pe Viorel?” „Păi, în primăvara de după ce s-o făcut poama. De aceea s-o tras în partea lui … Citește mai mult

În urmă cu ceva vreme am citit pe site-ul Metrorex o istorioară amuzantă. Se spunea acolo că un angajat ar fi anunțat la stația metroului bucureștean, înainte ’89: “atenție, urmează timpuri grele!” Anii au trecut și, să recunoaștem, e foarte greu de spus dacă stația “Timpuri grele” a fost lăsată în urmă. (La oră la … Citește mai mult

  bretele de duminică îmi pun de sîmbătă doar cearcăne vioaie cravata nu am să o spun prin ea mai cade încă ploaie să nu cerți lipsa de culori așa sînt eu mai uneori (alt unde va)     să facem focul cu-n chibrit zise pitic către pitic dintr-o poveste sau baladă ceva cu fete … Citește mai mult

Xxx   …mi-e nesomn…  ( P.J. )   Xxx   În redacție lumea e ușor bulversată. Veselă, dar bulversată. Discuțiile s-au aprins de la o știre recentă care vorbea despre moda, total nocivă, de a ține dieta cu… vată și suc de portocale. Nu râdeți. Apoi a venit o a doua informație. O tânără din Vaslui (nu … Citește mai mult

              „Dacă eşti om, dovedeşte acest lucru prin purtarea ta.” (Sfântul Ioan Gură de Aur) Aş fi vrut să scriu despre multe lucruri săptămâna aceasta. Aş fi scris despre ciocoii vechi şi noi, cu dedicaţie, prolog şi epilog. Aş fi vorbit despre apucături din vremuri de demult, ce încă nu … Citește mai mult

Dom’ Radu, eu am fost prost la şcoală. Mie mi-o plăcut tare mult caii şi fugeam de la şcoală, ca să mă duc pe deal cu ei. Mă rugam cu lacrimi în ochi de nenea Vasile Butnaru, îl ştii matale, ca să mă lase la cai. Aşa că n-am făcut decât şase clase. Pe urmă … Citește mai mult