Vorbe din cotidianitatea medie 45. La mese, cu cafele și sucuri în față, oameni vorbind pe ton jos, pentru a nu deranja. La o singură masă, un ins peste 55 ani, apreciez, își strigă opinia și râde strident. Cunoștința lui mai mult tace. Caută o cale de ieșire. Insul euforic râde tot mai puternic: e … Citește mai mult

Despre pustiul care vine am mai scris; tot așa aș zice și azi, miroase a pustiu, a jale, a singurătate apăsătoare, a lume părăsită și stingheră. Și mai credeam că se prea poate să fiu eu depășit de epoca modernă, pe care o căutăm și pentru România democratică. Azi, nu mai cred…    Recitesc și … Citește mai mult

Din foișor…   Recomandare de lectură: Giuliano da Empoli, Vremea prădătorilor Dacă aș crede în lecturile obligatorii, aș spune că această carte ar trebui să figureze pe listă, dar nu cred, așa că mă limitez s-o recomand. Cum procedez și cu cartea anterioară a autorului – Magul de la Kremlin –, aceea scrisă ca un docu-roman … Citește mai mult

aș putea să povestesc în maniera tinerilor și oricum asta este pentru viitorul nostru și nu m-am gândit niciodată că voi conduce mai mult de 5000 km în 6 săptămâni și viața poate fi atât de intensă și sufletul meu a suferit o operație foarte complexă și pentru prima dată în viața mea nu am … Citește mai mult

A & B  (scena trei)   …stăteam doar şi… şi vii tu să-mi buleşti existenţa cu… cu… tâmpeniile astea, cu… bărbatul cu care… Ce te interesează pe tine, ce vrei de la mine?Nu înţeleg. A: Eu te înţeleg. B: Înţelegi pe dracu’! Nici nu te cunosc.(pauză) Mai dă-mi un foc, m-am enervat. A: Te înţeleg. … Citește mai mult

Zboruri   Tobele, bătând în vene, calcă clapele pe umbre, nici chitara n-are pene, game-i cresc între vertebre, muzica, hop, hop, un hohot între oameni, între lucruri, mai întâi, a fost un zgomot, spațiul fin, mărunt, din zboruri…     Somn ușor, ușor, ușor…   Somnul, dacă vrei să-l prinzi – doar un pic să … Citește mai mult

SERAFIM, de Nicole Sere, Editura NEUMA Fiecare călătorie, orice fel de căutare prin încăperile lumii și ale vieții își adaugă, își apropie și își pune la îndemână necesarul însoțitor, acea călăuză care poate și știe să își apropie căutătorul/căutătoarea de acele teritorii și stări în care își recunoaște, în care își poate simți și în … Citește mai mult

   În Valoare sentimentală (Affeksjonsverdi, 2025, câștigător al trofeului de la Cannes), film în regia și scenariul norvegianului Joachim Trier, două surori, Nora și Agnes, organizează masa de priveghere a mamei moarte, Sissel, psihoterapeută. Narațiunea este relatată din perspectiva celei mai în vârstă, Nora (Renate Reinsve), care în film întruchipează o actriță extrem de lăudată … Citește mai mult

   Prin evanescenta ceață a dimineții trec două siluete. Încă nu îți dai seama dacă se apropie sau se îndepărtează. Înconjurată de ape, insula celor două personaje începe să prindă contur. Un cerc de aur împrejmuiește cele două siluete și le luminează. Par doi oameni singuri. Aceiași oameni mereu. Indiferent din ce punct al lumii … Citește mai mult

1.Independența morală    Examinându-și trecutul politic (anii ’40-’50), Revel mărturisește că rămâne pentru el o enigmă cum de a putut să stabilească o etanșeitate atât de eficace între inclinațiile sale de stânga și „presiunea comunistă atât de puternică pe atunci”. Când se hotărăște să scrie despre misterul cu pricina este convins că a atins nivelul … Citește mai mult

Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii scriitori … Citește mai mult

25 septembrie…  „Jaful secolului” – Premiera… Am fost la premiera filmului Jaful secolului, un eveniment strălucit, cu lume multă și proiecții în mai multe săli, la Cinema City din Afi Cotroceni. M⁠-⁠am salutat cu Cristian Mungiu, m⁠-⁠am văzut puțin cu Laura Vasiliu,     amintindu⁠-⁠mi imediat debutul lor marcant, care a deschis drumul noului val de cineaști … Citește mai mult

     Sunt momente în care, privind în urmă la deciziile luate și la drumurile parcurse, ne dăm seama că, pas cu pas, am lăsat părți din noi în diferite locuri și situații, ca și cum viața ar avea un preț pe care îl plătim cu fragmente din propria identitate pentru a merge mai departe. … Citește mai mult

Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”   A mai trecut o zi în sinea Ei, Eu scriu o elegie, Ea rămâne o iubire    Picături de ploaie alunecă pe pleoapa serii, liniștea lor strigă șoaptele de dragoste târzie. – Hai de vino, iubito din poezie! – Stai, stai … Citește mai mult

impasto culori îngroșate și netăiate de lama cuțitului subțire și lung. nerisipite, nici întinse de pensulații ascunse de nuanțe în acoperirea descrisă de vis. scriere grea dusă la capăt de întinsa această pastă decupată din noapte, așezată ca semn indiscret pe jumătatea ascunsă din lună nod, și el îngroșat de enigmatica umbră lumină ca pastă … Citește mai mult

   Așadar, cum putem să găsim o ordine, prin timp – cu ceilalți? Și cum putem să regăsim o ordine – prin timp, în relațiile cu persoanele semnificative din viața noastră? Aceste întrebări apar. mai ales. atunci când privim înapoi la întâlniri și legături care ne-au marcat, dar care     s-au schimbat sau s-au încheiat. Trăim … Citește mai mult

*** Când fi-vom, oare, scutiţi de premisa majoră ca unii ce, domnilor, nu corespundem, având, noi, vocaţie (chiar dacă nu suntem) de minoritari, de minut fără oră.   Noi nu suntem toţi-indivizii-sunt-muritori, noi suntem Socrate, fie şi dacă,-ntre dublii cilindri ai logicii autocrate, vom fi fiind laminaţi de n ori.   Când fi-vom, oare, scutiţi … Citește mai mult

   Am locuit, de când mă știu, la bloc. Și în România și în Canada. Viața la bloc e foarte diferită de cea din casele care au curți, unele cu flori, altele cu grădini de zarzavat. În România, lângă lift, la parter, era un panou pe care se afișau anunțurile scrise de mână ale administrației, care … Citește mai mult

Papucii și gâscanul „Un gâscan cu pene lucii/Cum trecea pe pod prin sat/Şi-ntr-o mân-avea papucii,/Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat/Că papucii lui căzură,/Ce păcat, o, ce păcat!/Căci erau cu-alesătură,/Fără leac de tivitură –/Ce păcat!/Gâştele-auzind cum zbiară:/«Auleo! Păpucii mei!»/Într-un suflet alergară/Şi-ntrebau mirate ce-i?/«Am rămas, plângea gâscanul,/Păgubaş de patru lei!/Iată-mă desculţ, sărmanul!/Ce mă fac acum, golanul,/Fără ei!»/«Haideţi toţi, … Citește mai mult