Ne învăluie toamna în culorile ei strălucitoare, intensificate de sentimentul că totul este trecător. O ultimă ocheadă, o ultimă atingere, o ultimă miasmă… Ne aducem aminte că nu suntem nemuritori dar, atâta vreme cât putem simți natura, auzi foșnetele frunzelor de sub pasul nostru grăbit, vedea paradisul din fața ochilor, spectacolul toamnei, ne răsfățăm.     Mi-am făcut … Citește mai mult

Intrând de-a dreptul în subiect, spune-voi că, după Al. O. Teodoreanu, alias Păstorel, „fracul” lirismului ar fi sonetul; fracul, adică haina lui de gală, amintind, prin ştaif şi glanţ, armura. Fireşte, un costum ca ăsta (fie şi ca veşmânt postum) e mult mai suplu, în măsura în care-şi are (şi trebuie să-şi aibă) orice frac … Citește mai mult

1.Când Paul e supărat pe toată lumea      Nu cunosc om literar pe care să nu se fi supărat Paul Goma măcar o dată. Pe mine m-a iubit, m-a apărat și m-a ajutat. Tocmai asta l-a făcut să se simtă îndreptățit să se supere câteodată pe mine mai mult decât pe alții, să mă beștelească, … Citește mai mult

Isus al meu, de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas    Apropierea nu impune limite și nu le ascunde, ci le aduce în stările ei imediate, le face cât mai simțită prezența, le propune vederii și simțirii, iar mai departe îi putem cuprinde cât mai mulți din acești pași posibili spre înțelegerea lor și către noile adăugări care … Citește mai mult

   Viețile multora dintre noi ar fi fost altfel dacă, într-un moment sau altul al parcursului nostru, cineva nu ar fi văzut un grăunte de ceva în noi. Cine știe câte comori ar fi rămas ascunse dacă nu erau aceste întâlniri providențiale, cine știe câte comori au rămas ascunse din lipsa unor întâlniri de acest gen? … Citește mai mult

   În doze mici, urâtul poate fi expresiv. Hai, și în doze moderate. Problema apare atunci când urâtul devine normă.     Am văzut Blonda, ecranizarea romanului omonim semnat de Joyce Carol Oates și publicat în 2000. Însă cum n-am citit cartea, voi vorbi doar despre film. Un film care mi s-a părut greu de privit. Ceea ce … Citește mai mult

   O amintire care și acum, după 30 și de ani, îmi dă fior, gândindu-mă că doar așa am putut ține minte ceea ce mai toți care nu au avut o experiență directă cu poliția, securitatea, acum au uitat sau dau în derizoriu orice povestioară care n-are legătură cu trăirile lor… Corect până la un … Citește mai mult

   Ce e probabil pentru noi să putem cunoaște cu adevărat? Ne aflăm aici, printre multe lucruri întâmplătoare și ne dorim să cunoaștem mai bine ce este lumea aceasta, precum și lucrurile din jur. Vrem să cunoaștem ceva care să rămână constant, în mijlocul acestor lucruri ce se perindă prin jurul nostru, care apar și … Citește mai mult

sertarul. liniște ascultare și dor apropiate de corpul uitat în această tăcere, lăsat în păienjenișul ce mut și transparent s-a strecurat dinspre vis, dinspre rotocoalele lui împuiate cu rosturi, culori și arome în acest somn mâna mea a rămas suspendată în mirarea tăcerii. degetele s-au atins într-un zvâcnet tăios corpul își privea și își asculta … Citește mai mult

Viața e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu. – Fiodor Dostoievski       Frații Karamazov este cel mai complex roman al lui Dostoievski. Este povestea scrisă genial, în același timp, despre un paricid și o meditație filosofică asupra întrebărilor esențiale ale umanității: existența lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectivă a vinei și … Citește mai mult

   Prin viețile noastre curg necontenit întâmplări care fie ne înțelepțesc, fie ne îndârjesc ori ne smeresc. Cred că rareori se întâmplă să nu ne schimbe ceea ce s-a petrecut.     Se înnoiește ceva în conștiință, se scrie ceva printre sentimentele proprii, se clădesc ori se demolează convingeri, simțiri, atitudini. Avem înscris în judecata noastră capacitatea de … Citește mai mult