1.Mai 1988 – Poemul care mi-a salvat viața…      Într-un interviu, a fost evocat un lung poem, scris în mai 1988, Urlu. Despărțirea de lume. Un testament, despre care spuneam că mi-a salvat viața. Sau măcr integritatea mintală. Și așa este. De altfel, deși a circulat printre prieteni, cu greu l-am socotit un … Citește mai mult

O posibilă referire la natura artei? Athenaios, sofistul, ne spune despre un jongleur, Matreas din Alexandria care mărturisea că îngrijeşte un animal ce se hrăneşte din propriul trup… Chiar aşa, un animal care se şi construieşte cu de la sine forţă, dar se şi devoră pe sine – opera artistică. Iată-l pe Gherea, prototipul criticului … Citește mai mult

Câteva argumente…    Le alegem din vârful puterii de azi. Logice și elocvente, nu-i așa?    „Iată că toate acestea (n.m. – problemele din învățământ) ne duc, cu siguranţă, la ideea nevoii unei reforme, dar reforme s-au tot făcut. Reforme s-au făcut în fiecare an aproape şi problemele au rămas, în mare, aceleaşi. Din acest … Citește mai mult

Despre căldură, despre modurile ei de așezare în cuvinte, în cuvintele poeziei care coboară firesc în toate modurile de scriere și în toate aceste așteptări ale lor Diana,      Unu: Ai o deosebită desfășurare de empatie și de exuberanță în fiecare apariție a ta, în aproape oricare mod în care te lași dominată de … Citește mai mult

In memoriam – Valentin Feyns   Pe 28 octombrie  s-a stins un om extraordinar și un prieten de neînlocuit. Dispariția lui Valentin sărăcește o vastă comunitate epistemică și umană. A fost să se întâmple într-o toamnă.   Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e șesul cu mătasă. Norilor … Citește mai mult

Ajuns acasă, după lunga zi de muncă, bătea, chiar din antreu, din palme. O făcea în felurite chipuri: o singură dată, pentru câinele Azor (alintat cu numele de Azo), care-i aducea în dinţi papucii de pâslă verde sau de pluş grena.    De două ori, pentru acelaşi personaj, care, însă,-i aducea acum gazeta, tot în … Citește mai mult

Roma Bizantină, de Teodor Baconschi, Horia Bernea, Editura BASILICA    Proprietatea de a trece anumite praguri și de a reuși să vezi și să înțelegi ce este dincolo, mai departe de ele, se poate muta firesc în stările lungi și niciodată sfârșite ale interogației, ale permanentei și neobositei îndepărtări care încurajează continua căutare a deschiderii, … Citește mai mult

Speranța este unul dintre factorii care ne ajută să mergem mai departe de-a lungul vieții, în ciuda tuturor dificultăților la care suntem supuși sau în ciuda șanselor de izbândă reduse. Pe unii, speranța i-a salvat la propriu în anumite situații care păreau fără ieșire, determinându-i să nu renunțe și să nu-și piardă motivația. Cu toate … Citește mai mult

Se spune că „în viaţă nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături”, adică familia şi prietenii devotaţi. Per­fect adevărată maxima lui Aristotel, în sensul că „nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii”. Între naştere şi moarte, cele două mari evenimente ale vieţii pământene, omul este înconjurat de oameni, … Citește mai mult

   Câteva elemente și gânduri despre realitate … Lucrurile cele mai importante și tainice sunt ascunse cel mai adesea în locurile cele mai la vedere și mai obișnuite. Divizarea unui obiect la nesfârșit, în sensul micro-materiei, implica „nimicul”? Avem o idee despre nimic? Materia se află într-o completă ordine, atunci înseamnă că totul a fost … Citește mai mult

ezitări ezitarea este o stare care (con)duce firesc la tristețe. mai departe inima se lasă împrejmuită și ascultată de gând, iar visele toate năvălesc și se așază în orbitoarea lumină care le șterge, care le arde orice urmă și semn. corpul rămâne mai departe adormit în poveste, în cuvintele ei rănile mici, dureroase își propun … Citește mai mult