Înãlțimi   Nimeni nu poate cãdea atât de jos decât dacã are o adâncime mare.  – Carl Jung   Douãsprezece mulțimi au luat, pe rând, cuvânt din zare, din înãlțimi, și au dat pe crezãmânt.   ˜™   Ianus Ianuarie – Gerar, o lună cu două fețe, știe orice cărturar; cerne daruri și binețe.   … Citește mai mult

Chantal    „Spune-i să tacă!”, asta auzise toată copilăria. Vorbeau ai ei. Singurele cuvinte pe care și le spuneau. În rest era o liniște uriașă. Liniștea făcea țurțuri de gheață. Stalactite și stalagmite. Casa devenea o peșteră întunecată. Între stalactitele de gheață care coborau din tavanele camerelor în care cei doi părinți ai fetei se … Citește mai mult

Mama domnului Breban și generalul Pleșiță (I)    Partizanii radicali ai eticului și cei ai esteticului găsesc rareori o cale care să-i apropie. Eu, unul, cred că opera nu salvează omul, salvează doar opera – o carte excelentă șterge urmele cărților slabe. Nici omul nu salvează opera – oricât de integru ar fi omul, dacă … Citește mai mult

Atunci când, de Anca Chimoiu, Editura Vellant    Cuvintele poartă și păstrează îndelung stări și exprimări ale lor după care le continuă cât pot de mult mișcările în imaginile lumii, în acelea păstrate și continuate mai departe în fiecare text scris și așezat în oglindă, pe suprafața care să le definească, să le desăvârșească și … Citește mai mult

Motto: Cu toţii se screm crem.   O, perete, – operete multe (genul preferat al doamnei Blumenstrauss) s-au proiectat pe alba-ţi suprafaţă, ca pe pânza unui cinematograf! O, zid, – o zi din viaţa noastră, cel puţin, va fi fost una închinată ţie. O, mur, – o murdărie de muscă văduvă ori de ţânţar strivit … Citește mai mult

   În Era Proiectoratului, nesiguranța e întărită printr⁠-⁠o tendință de rafinare a absurdului, adus din literatură în viața curentă. Un mod de supraviețuire, în societatea opresivă, de tip dictatorial, de exemplu, în comunism, printre altele, era și acela de a fi yes man, de a accepta orice absurditate. Circula chiar un banc despre omul bătut … Citește mai mult

   Săptămâna aceasta m-a inspirat muza să scriu versuri, m-am gândit că nu e rău dacă sparg puțin ritmul tabletelor…   Solar Ți se strecoară o caldă umbră printre stări și chipul ți se modelează în jurul unui zâmbet, iar tu, cu ale tale cristaline căutări, îți lași să cadă anii de pe umeri. Nu … Citește mai mult

Aristotel şi raţele    Bine v-am găsit, dragii mei! Ce mai faceţi, cum o mai duceţi ? Vă plângeţi de vreme sau staţi şi cugetaţi cum o să ajungeţi acasă şi o să daţi iama prin frigider? Remarcaţi domniile-voastre că, pe orice vreme, fie cald, ploaie sau chiar frig, eu am chef de glumă. Fiecare … Citește mai mult

„Sfânta” ipocrizie – genul epistolar predilect al „cărunteții” de la malul mării    N-aș fi scris acest text pe o temă și un subiect atât de mizerabil, după ce în cel anterior am așezat o lacrimă și o bucată de suflet pe amintirile despre Părintele Anania. Dar când vorbea despre personajul de la Tomis, Părintele … Citește mai mult

   Aceleași secvențe le întâmpinăm în fiecare zi și ne întâmpină și le venim în întâmpinare, tot timpul. Sunt aceleași locuri, în care ne petrecem fiecare zi, aceiași oameni îi avem în preajmă, printre care ne aflăm.    Ziua de ieri e trecut, azi e mereu o nouă zi, o nouă reîntâlnire, o nouă punere … Citește mai mult

îngerul îngerul este cel care mă poartă discret în adâncimea acelor necunoscute tăceri din căutările firii. mut este zborul care transportă aceste mișcări desenate de gând și extinse, expuse vederii de aceste mișcate, neclare cuvinte desenat în mișcare sau ca un corp adunat într-o statică stare îngerul este cel care mă face atent la rătăcirea … Citește mai mult

În mâna destinului se odihnește zborul sinelui. Printre acorduri divine primăvara salută privirea virgină a florilor îmbrăcate cu roua zorilor. Prin ochii cerului degetele iubitei mele mângâie fruntea ridicată spre Înalt, se apropie în vârful picioarelor și-ntr-o splendidă atingere pictează ziua în verde-lumină, în lumină-viață, în viață prin dansul sinelui.    Unde să te păstrez, … Citește mai mult

   Alexandru cel Mare este o carte scrisă de Valerio Massimo Manfredi și a fost publicată de editura ALLFA în anul 2001. Cele trei volume poartă următoarele titluri: Fiul Visului, Nisipurile lui Amon; Căpâtul Lumii. Valerio Manfredi este un istoric, arheolog, scriitor, eseist, jurnalist italian și prezentator TV. Talentul său narativ și gustul pentru intrigile … Citește mai mult

   Încă mă mai întreb dacă ne cunoaștem bine și mă aștept ca mulți să răspundă afirmativ. În general, în multe conjuncturi, oamenii știu ce vor, ce așteaptă, ce le face bine ori ce și-ar dori să le facă bine. Mulți dintre noi exclud eventualitatea tragediilor, încercărilor eșuate, respingerilor pentru că avem nevoie de certitudini … Citește mai mult