Românul s-a născut deștept. S-a născut cu povara cunoașterii și a înțelegerii fiecărui lucru și am realizat până la anii ăștia, că e o maladie națională. Nu ne putem abține când cineva ne întreabă (sau nu) ce părere avem despre x,y,z, căci noi avem părere despre orice, oricine, oricând: știm de ce a făcut cutărică … Citește mai mult

Poezie de primăvară… Simțurile toată viața am avut simțurile explozive, în alertă, toate, imaginile oscilează între sublim și monstruos, violente, culorile de trecere stau asunse în spatele celor tari, ca și sunetele, parfumurile, gusturile, atingerile epidermice…   tija de jad caută grota adumbrită totuna cu atragerea unui obiect cosmic într-o gaură neagră, o atracție irezistibilă … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate … Citește mai mult

Când este o zi frumoasă? Când o zi este frumoasă? Lumea e o zi frumoasă!   Un drum lung… Mai mult înalt!   Purici. De unde iei o zi frumoasă?   De afară. Nu se știe De unde sare iepurele!   Sau din frumos? Doar n-o sări Din gura mea…   Nu, iepurele sare Din … Citește mai mult

   Semiotica amenințării cuprinde o zonă largă de manifestare, fixată într⁠-⁠un timp al probabilității, un viitor pervers și imprecis, căci amestecă valențele unei promisiuni cu funcțiile pedepsei, având în același timp percutanța unei predicții malefice.    Cel mai adesea, teama este alimentată de ceea ce ar putea să se întâmple și nu de prezentul întâmplării, … Citește mai mult

O rochiță galbenă, ca o lămâie bine coaptă, de Horia Corcheș, Editura POLIROM    Cuvintele fac sau refac conexiunile necesare între viață și lume, între lume și poveștile ei, între lume și vis iar mai departe tot ele construiesc și asigură necesarele praguri care fac cunoscută și vizibilă fiecare trecere dintr-o zonă în alta, dintr-un … Citește mai mult

Elegie la pasărea Emanuelle   Nu te mai presimte nimeni, Înălţimea Ta, de parcă aripile tale nici n-au existat; nu te mai aşteaptă nimeni, nu te mai invocă, de parcă n-ai fi trecut niciodată pe-aici.   Copiii s-au vindecat: nu mai înalţă zmee; cerul s-a vindecat: nu mai primeşte hârtii colorate; pădurea se usucă văzând … Citește mai mult

   Stratagema Domnului Fermat (dacă de-o stratagemă-i, totuşi, vorba) e reductibilă la vechiul topos al încheierilor aleatorii sau abrupte (de soiul: punem punct aici acestei scrieri, căci, iată, se întunecă a noapte).    Considerându-şi insolubilă, pesemne, – pentru, cel puţin, un şir de veacuri – marea problemă, „le Prince des amateurs” a pretextat că n-are … Citește mai mult

Raquel și Diego. Joelle și Antoine. Eșarfa albă de iarnă      În timp ce Joelle coborâse la cafenea pentru zilnica ei noisette, Parisul se acoperea de luminițe, brazi de Crăciun și fesuri colorate. Însăși Joelle își oferise cadou de sfârșit de an un fes caraghios cu reni și steluțe de zăpadă.    Printre clătitele … Citește mai mult

   Există, de-a lungul trecerii noastre prin lume, unele întâlniri care ajung să ne schimbe cursul vieții și să-și pună amprenta în mod decisiv asupra noastră. Sunt acei oameni ale căror chipuri, cuvinte, sfaturi, gesturi se fixează în galeria interiorității noastre și care ne ghidează chiar și atunci când ei nu sunt lângă noi, când … Citește mai mult

   Am cunoscut veri călduroase. Veri în care ne ascundeam la umbra copacilor din grădina de pe Calea Câmpulung, când mergeam la ștrand cu mama sau când ne așezam pe asfaltul fierbinte ca să vedem proiecții de filme pe Centrul vechi. Când, toropite, nici muștele nu se mai oboseau să facă zgomot cu aripile lor … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke  s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga și a murit pe 29 decembrie 1926, în Elveția. A fost unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană. a scris și povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor … Citește mai mult

Evanghelia lui Luca este singura în care se spune că, în ciuda primirii entuziaste ce i se face la Intrarea în Ierusalim, „Iisus dacă s-a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns-o” (Luca 19, 41). Aşadar, ne putem pune întrebarea de ce nu zâmbea Mântuitorul în faţa unei asemenea unanimităţii covârşitoare? De ce dând ochii … Citește mai mult

Este ceva ce, din tot ce e în lume și tot ce nu mai e, la un moment dat, să nu poată trece pentru noi și să putem să nu lăsăm să treacă? Viața noastră e timp și timpul o desenează sau modelează și-i dă ceea ce constituie structura și substratul ei. Viața se află … Citește mai mult

Un capitol din istoria culinară românească    Doamnelor şi domnilor ne este dat să parcurgem împreună un capitol din istoria culinară românească şi în acest sens am ales un fragment din romanul neterminat al lui Mihail Kogălniceanu, pe care autorul l-a intitulat Tainele inimei.    Unul dintre personajele romanului se dovedeşte a fi un aprig … Citește mai mult

Cuvinte dintr-un vis uitat fragment O simțea atât de aproape iar ea chiar se apropia. O visase imediat ce ea i-a însuflețit gândurile cu vocea și mai târziu cu imagini ale ei delicate, și mai departe cu invitația ei de a se privi amândoi, de a se vedea împreună și de a simți lumina și … Citește mai mult

   Într-o verde primăvară iubesc cuvântul peniței și mă găsesc filozofând despre fericirea Lui, a Eului. Răspund prezent verdelui crud al anotimpului renașterii, culoare prin cuvânt, prin recunoștința față de metafora timpului trăit în vâltoarea vieții. Deschid nasturele zorilor să pot săruta roua dimineții, îi este sete dorului, buzele sunt uscate de nerăbdarea îmbrățișării, brațele … Citește mai mult