O precizare, mai mult pentru mine însumi, pentru o autoclarificare. În martie 1981, cu prezentarea lui Țoiu, debutam literar în România literară cu proza „Un taifas obișnuit”: povestea unui ins revoltat, prins de matahala colectivității care-l îndreaptă fără întoarcere către moarte, poate chiar îl omoară. Un erou tragic. M-am gândit de multe ori la … Citește mai mult

   Acest oraș, pe care atâta l-am urât și pe care atâta l-am iubit, continuă să mă surprindă. Spre rușinea mea, habar n-am avut că există în Târgoviște, de ani buni deja, pe lângă Teatrul Tony Bulandra, și Teatrul Odiseu. A cărui sala, amenajată într-unul dintre beciurile Hanului Pitiș și dispunând de doar 32 de … Citește mai mult

Poezie de primăvară… To pagóni/ Pérasma eram semeț și eram mîndru, mai fudul ca un păun, colorat pe dinăuntru, ca un curcubeu pe dinafară – cel dintîi în bătălie, primul la vin, fruntaș la sărutări, la nașterea zilei, în amiaza fierbinte, pînă către seară, dar vremea mi-a șoptit la ureche, mi-a șoptit îndelung, legea e … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult

Doamna Bovary        Flaubert scrie că iubirea trebuie să vină pe neașteptate, cu tunete și fulgere, uragan din cer care se prăbușește peste viață, o schimbă total, smulge voințele precum frunzele și târăște cu el în furtună inima. Mărturisesc, tocmai de aceea, că erau cuvintele pe care le aveam în minte, în seara de primăvară … Citește mai mult

Jean Giono, scriitor francez, cunoscut la noi prin câteva romane, printre care Otava, s⁠-⁠a născut și un timp a locuit la Manosque, unde eu am fost la un festival de literatură. Organizatorii m⁠-⁠au așezat într⁠-⁠o căsuță din inima unei grădini splendide, rămășița unei păduri. Pe casă scria Le Giono. Fusese casa de vacanță a scriitorului, … Citește mai mult

Șovãia-la -la armoarului   Un armoar cu museline, pălării, bucle măline… Mai golaș, dar plin de sine. Se crispează-n iz de pâine – scoate game asasine! De la subțiori, trei șine s-au sucit să nu leșine! Saltă strâmb din copertine, pierde visuri și rutine, a uitat briliantine, șarade, vals de cortine… Șade să se mai … Citește mai mult

Tu ești rusul cel bun, de Maria Pilchin, Editura Prut Internațional Poezia impune subtil o întâlnire continuă, un dialog neobosit, o permanentă căutare și rostire despre sine, despre mișcări, gesturi și memorări ale lor în și pe teritoriile lumii care îi (re)cunoaște cuvintele, cuvintele adunate de gânduri și mai departe spuse, scrise, aduse în fiecare … Citește mai mult

   În Persona, filmul lui Ingmar Bergman din 1966, necesitatea iluziei nu e transpusă într-o viziune sau vedenie, ci confirmă raportul filmului cu impresia de realitate, i.e. cu o „irealitate reală” care la rândul ei reproduce realitatea impresiei, acea sintagmă ludică pe care teoreticianul Christian Metz[i] (sub influența psihanalizei lacaniene) o folosește în legătură cu … Citește mai mult

Claire Eșarfa roșie-arămie    Încercând să nu supere pe nimeni, Joelle îndepărtează pe toată lumea. O găsești zilnic pe Rue de Rivoli cu un aparat de fotografiat într-o mână și cu cealaltă ținându-și bicicleta în echilibru. Poartă mai mereu o pălăriuță urâtă și pleoștită de sub borurile căreia se văd doar pe jumătate doi ochi … Citește mai mult

Hărțuirea morală      Gabriel Andreescu publică în Noua revistă de Drepturile Omului (NRDO), nr. 1, 2024 o analiză foarte binevenită consacrată „Cazului Sorin Antohi”. Am avut opinii foarte diferite de cele ale lui Gabriel Andreescu, atunci când a analizat alte cazuri de această natură, cu atât mai mult simt nevoia să recomand textul său de acum. … Citește mai mult

Moartea nu e o „idee clară şi distinctă”, o noţiune bine definită (putând fi, însă, pentru unii, de-a binelea definitivă), – una despre care (să) crezi (câte) ceva. Ea e o experienţă, o trăire.  Enunţul „moartea este o trăire” aduce a oximoron; şi chiar şi e o astfel de figură. Cum să împaci, altminteri, aceşti … Citește mai mult

Recent, am avut parte de o experiență artistică de care am fost profund mișcată și care a sădit în mine gânduri despre cât de adânci pot ajunge rădăcinile patimilor și cât de mult pot pune stăpânire pe cugetul și pe faptele noastre. Cea care m-a inspirat să scriu aceste rânduri a fost Năpasta, singura dramă … Citește mai mult

   Ce doruri și amintiri trebuie că mă aduc înapoi la orașul unde m-am născut?  ,,De ce-om fi făcând voiaje atâtea lungi, de la mii de km depărtare, ca să ne revedem orașul?’’ – se întreba o doamnă cu look european, urcând treptele scării în spirală ale Turnului Chindiei. ,,Avem și în Franța castele și curți … Citește mai mult

Chinezul înțelept    Bună dimineaţa poate începe cu o glumă bună chiar dacă ea, gluma, provine din îndepărtata Chină.    Ora cinei se apropia iar invitatul sosise călare. Gazda, în faţa curţii pline de raţe şi de pui, zise oarecum jenată: ,,Îmi pare foarte rău, dar nu vă putem cere să rămâneţi cu noi la … Citește mai mult