Iubind, ne întâmplăm cu grijă și ne dăruim fără măsură.    Iubind, n-avem preget sau regret și ce era al nostru, nu ne mai aparține.    Iubind, dispar dorințele ascunse, căci toate au luat chip de om – chipul tău de om.    Iubind m-am făcut mare și tot iubind, și tu te-ai făcut … Citește mai mult

ce naiv din partea ta să crezi că există o singură versiune a ta în tot acest univers vast   ce egoist să crezi că există un singur tu când nici măcar acest univers nu este unic   cine crezi că te îndrumă spre locuri spre oameni?   cine crezi că îți plantează în minte … Citește mai mult

1.Poezie de octombrie   Toska, toska, toska… nu doar către moarte avem viteze diferite în trecerea noastră prin văgăunile timpului, în competiții, în splendida lene se întîmplă la fel, în dragoste de pildă, tu ai ars etapele, iar eu am rămas statornic, încăpățînat pe cale… nu e doar melancolia, depresia sau angoasa, sînt toate laolaltă … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie   10.   Plin de afectare, mărturiseşte: – Soţia mea câştigă bine, 2000-3000 de euro lunar. – Şi? Ce-i cu asta? – Am timp să citesc, să-mi văd de ale mele, să mă perfecţionez citind. (privire „importantă” către mine). Mă întreține, nu mi-e rușine. Muncește-n Londra. – Remarcabil… Dar poţi să … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult

Ursul din oraș Ursul nu mai are casă, a plecat greu prin oraș ca ființă maiestuoasă, nu-l lua de drăgălaș! Nu-l lua artist din fire, mersu-i fin, de dansator, e celesta mistuire, darul său de vânător. Poate-l iei trofeu, în casă… Iei două vieți în pielea lui? Ca să vezi ce fioroasă e micimea omului. … Citește mai mult

Identitatea melancolică la Søren Kirkegaard, de Flaviu Câmpean, Editura ȘCOALA ARDELEANĂ&Editura EIKON    Imaginea se propune adâncimilor disponibilizate de privire pentru a-i scoate spre și în lume aspecte ale rădăcinilor ei, ale acelor ramificații vii puțin văzute dar care împrumută părților vizibile din ea tot acel tremur necesar și obligatoriu al mișcării, necesar acelor mișcări … Citește mai mult

Surprinzătoare în film mi se pare insistența funestă a lui Miyazaki, închistarea într-un univers oceanic opac, ce rezonează cu senzația de eternitate a sentimentului oceanic descris de Romain Rolland într-o scrisoare către Freud în 5 decembrie 1927. La Miyazaki este vorba despre un univers oceanic aproape lipsit de luminozitate sau grație, precipitat pe măsura apariției … Citește mai mult

Livada de cireși amari – 2.      Totuși cam prea mult romantism, s-a gândit Alain privind cu atenție culoarea pietrelor cubice de pe caldarâm. Avea să se răzgândească însă odată ajuns la apartamentul părinților Katerinei. Parcă ar fi intrat în povestea altuia. Povestea unui exponat de muzeu. Părinții și toate rudele fetei l-au îngropat … Citește mai mult

Noaptea trecută l⁠-⁠am visat pe Gassendi! Desigur vă întrebați cine e tipul? Un fizician, filozof, de prin secolul al XVII⁠-⁠lea, fost rival al lui Descartes. Dar nu l⁠-⁠am visat de⁠-⁠asta, ci pentru că Freud povestește despre el. Pe când nu ajunsese celebru, viitorul psihanalist freca menta printr⁠-⁠o cafenea. Era doctorand, în sesiune. Vară. Dimineață. Tineri trăncănind … Citește mai mult

1.Trei gânduri… Aflate la ananghie, multe națiuni și-au găsit un colac de salvare. România – un ciolac…   Aseară la Teatro Real, Madrid, Manon Lasconi; Regie – Mihai Gadea…   „Help me make it through the night…” Din păcate, a sosit singura noapte pe care Kris Kristofferson o va înfrunta de unul singur…     … Citește mai mult

„Tel, inutile et si claustral n’est pas le lin!”  –  (Mallarmé, Hérodiade) „… vêtu de probité et de lin blanc…”  –  (Hugo, Booz endormi)     Ineficace (ca noi toţi – e cazul să o recunoaştem, – fie că practicăm, fie că nu, religia Turnului de Fildeş) şi, ca atare, inactual; inacceptabil, dragi colegi, de … Citește mai mult

   Mânați de propriile noastre dorințe și aspirații, ajungem să fim atât de prinși în planurile noastre de viitor, pe care ni le facem în mod obsesiv, încât uităm să mai fim în clipa de acum. Nu de puține ori, fie avem tendința să ne pierdem în mrejele nostalgiei sau regretelor trecutului, idealizându-l sau supraanalizându-l, … Citește mai mult

Toamna se coc roadele pământului. O prietenă îmi povestește că a fost cu familia la cules de prune. Prune grase, prune de tuleu, prune din luncă, prune de la vale… Și a făcut magiun. Când vine toamna, îmi aduc aminte și mai mult de mama, care a murit pe 8 Noiembrie, la 59 de ani. Nu a apucat să ne vadă cu adevărat … Citește mai mult

   Deseori poate ne gândim că timpul nostru aici se va termina, iar nici noi nu o să mai fim. Și atunci, cum mai putem să privim cu sens tot ce este? Lumea va fi și după ce noi vom înceta să mai fim. Timpul va curge, lăsându-ne uitării. De fapt, cine am fost? Nu … Citește mai mult

Filosofia şi friptura      Sunteţi de acord, doamnelor şi domnilor, că de cele mai multe ori unda de iubire trece şi prin stomac? Ce să facem dacă suntem oameni şi tot ceea ce este omenesc ne este aproape! După atâtea feluri de mâncare, eu cred că din când în când vine un moment în … Citește mai mult

campania de calificare la campionatul de singurătate s-a concretizat cu prima participare din istoria ființei mele, deși speram ca VAR-ul să întoarcă în favoarea mea eliminarea prin cartonaș roșu a vieții în doi prin multele goluri din stomac cauzate de anxietatea ratărilor, am devenit cel mai bun marcator al emoțiilor maligne   având un buget … Citește mai mult

Jean de La Fontaine   Greierele și furnica   Greierele, într-un cântec, O ţinuse până toamna, Când simţi un hău în pântec, Şi-atunci, hai de grab’, la doamna De alăturea, amica Vechea-a dumnealui, Furnica, – Suflet tot atât de darnic Pe cât era el de harnic… Întâi strigă şi,-apoi, blândă Şi mieroasă voce-şi face: „Dă-mi … Citește mai mult

duet. unu promisiunile întâlnirii nu sunt puține și de obicei rămân vizibile toate armurile se fac din nou auzite în timpul îmbrăcării lor de către zei spadele își dau tăișul la ascuțit iar scînteile fac lumea să spere sub lumina împrăștiată de ele corzile arcurilor se întind, săgețile își arată vîrfurile oțelite, luciul lor înțepător … Citește mai mult

   În graba-mi înceată înnoptez în cuvinte pentru a fi prezent la concertul viselor. Ca mod de viață, iubirea mi-a hărăzit fericirea, o sădesc în poezia existenței, Ea este ceea ce sunt, e datoria mea între Pământ și Cer, între ceea ce se vede și mister. Mâinile îmi sunt pline de anotimpuri, cu pana sufletului … Citește mai mult

   Tot cu silă, tot cu lehamite și cu resemnare? Spuneam că, de multe ori ni se pare că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă ne vom îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred că e așa… Și mai afirmam că lumea noastră e … Citește mai mult