Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult

Roșu ca sângele,  când rupi un trandafir. Galben ca pepenele ce se vrea soare. Albastru,  cerneala unei semnături, leagă cerul de acasă.   Liniștea stă la cort. Oamenii vânturilor și oamenii focurilor  se încheagă în forme de care copiii râd.   Orașul zboară și se umflă,  cuprins de semizei, figurinele lor vor să ajungă  mai … Citește mai mult

O tensiune eternă: individ vs. mulțime Desen © DION      Hărmălaia campaniilor electorale ne fură atât de tare, încât nu realizăm momentul când din individualitate împovărată de spaime am devenit parte a unei mulțimi eliberate prin iluzii. Câteva momente de liniște și meditație ne pot ajuta să înțelegem de ce și cum devenim gloată și de … Citește mai mult

Linia Kármán, de Andreea Răsuceanu, Editura POLIROM    Poveștile ne propun călătorii din care lectura lor nu ne scoate niciodată definitiv, din ale căror teritorii și reliefuri nu se mai poate ieși decât pentru a (le) continua, pentru a ne muta în următoarea, în aceea care păstrează și amplifică ce s-a început parcurgând-o pe cea de … Citește mai mult

   O piatră care se rostogolește nu prinde rădăcini, îi spuse Iliaș cu blândețe Lișcăi, încercând să o facă să se răzgândească. Să nu se mai întoarcă la București. În casa mare de pe Strada Regală a Brăilei, colț cu Griviței, toți se pregăteau de zaiafetul de primăvară. Lișca ținuse să aranjeze chiar ea masa mare … Citește mai mult

   În 1965, la vârsta de 59 de ani, Samuel Beckett realizează singurul său film pentru cinema: Film (cu regie de Alan Schneider, scenariu S. Beckett, aprox. 17 minute).Autoreferențialitatea beckettiană nu ar trebui să ne mire nici în acest context: deși este plasat în 1929, Beckett decide să facă un film la începutul anilor ’60, într-o … Citește mai mult

De⁠-⁠a lungul vieții mele s⁠-⁠au produs câteva schimbări, deloc neglijabile, una dintre acestea fiind atitudinea față de străini. Într⁠-⁠un studiu dedicat simbolismului străinului Derrida îl fixează în ipostaza de oaspete și de dușman. Străinul este cel obligat să se identifice, dar și cel care poate să pătrundă în universul sinelui – în mod abuziv (ca … Citește mai mult

„De ce dl. Ministru, de care depândâ acest stabiliment public, nu-şi dă osteneala ca să viziteze o ramură ce atârnă direct de ministerul său? Suntem oare într-un regim constituţional sau suntem mai rău decât am fost? Şi dacă suntem regim constituţional, atunci în ce stă răspunderea miniştrilor?” (Gazeta „Dâmboviţa”, 1859, nr. 61)   Șerban FOARȚĂ  … Citește mai mult

   Aș vrea să cred că fiecare celulă ce ne compune este câte o versiune a noastră, una care se duce înfrigurată pe stradă după cineva abia cunoscut, una care își ține vioara la gât după concert și cântă până la epuizare și până când portarul vine și o dă afară, una care se duce să … Citește mai mult

   În plină epocă în care tehnologia este în permanentă dezvoltare, atunci când aproape orice informație sau sursă de cunoaștere se află la un click distanță, având posibilitatea să le accesăm instantaneu, ne-am transformat percepția așa încât am ajuns să dorim să obținem totul în viață aici și acum. Tendința e cu atât mai accentuată cu … Citește mai mult

   Într-un august am început să ne gândim să schimbăm agentul de asigurări care, când camioanele lui Manolo dăduseră brânci zidului de piatră al proprietății noastre, pe partea unde se învecina cu el (urcând el camino comunal) și îl lăsaseră așa, dărâmat, la sol, agentul nu se învrednicise să ne spună că și lor le făcuse … Citește mai mult

sertarul. visele vii. înțelegeri  înțeleg și simt că visele rămân de tot în corpul care le-a creat și stau în acest adăpost pentru totdeauna vii, dar nemișcate, ascunzându-și tremurul ce le-ar putea dezvălui și le-ar obliga să își (s)pună povestea din nou de la capăt. înțeleg și simt că visele rămân așezate în sertarul niciodată … Citește mai mult

„Aș, v-ați scumpit de tot!”      Doamnelor şi domnilor, la fel ca şi dvs., am auzit, văzut şi simţit la buzunare cum se scumpeşte mâncarea, lumina, gazul, benzina, cum cresc preţurile din cauze diverse, de secetă, de politică, de câte şi mai câte, de te apucă ameţeala. Am început să fac socoteli, să mai renunț, … Citește mai mult

   Totul pornește cu o mărturisire auzită, făcută cuiva: „Nu am nicio amintire reală cu tine. Am doar toate amintirile mele în care ai fost, cu mine, dar, despre tine.” Consider că, pentru început, suntem cu toții în mintea și în gândurile cuiva. Pornim, adesea, cu cele mai pure intenții în viața pe care vrem să … Citește mai mult

     Rainer Maria Rilke  s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga și a murit pe 29 decembrie 1926, în Elveția. A fost unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană. a scris și povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor … Citește mai mult

   În ziua prezisă am primit lumina care mi-a arătat drumul, calea spre acel mâine așteptat de ieri. Sunt atât de liber în Leagănul Sorții, într-o parte și alta a clipei, zâmbet, nostalgie, surâs, melancolie. Mă simt ancorat în profunzimea Eului și mă descopăr în Credința Divină, sunt cu mine în dragostea pentru Creator. În ziua … Citește mai mult