Nepereche   Perechea de noi botine și perechea de sandale, încolțind două patine, râd, sărind pavaj cu dale…   Încântate – al lor fel nu provoacă hazul, ca dovlecel și caramel, râd până îngheață iazul…   O poveste veche despre legăminte spune că e nepereche mersul înainte.   Lanț de munți te sprijină. Din tine … Citește mai mult

Elefantul de hârtie, de Riri Sylvia Manor, Editura Tracus Arte Timpul în ale cărui alcătuiri poți scrie este acela în care știi că ești mereu prezent, că te poți vedea și citi într-o autobiografie continuă, într-o poveste mereu în căutarea completării cu cât mai mult se poate spune și scrie despre tine, despre mișcări ale … Citește mai mult

am pierdut trenul, microbuzul, tramvaiul și am pierdut metroul de nenumărate ori am pierdut câțiva dinți în copilărie am pierdut oameni care s-au dus prea devreme am pierdut concerte memorabile am pierdut multe slujbe de duminică am pierdut finalurile multor filme pentru că adormeam am pierdut ieșiri în oraș, am pierdut examene am pierdut competiții … Citește mai mult

Livada de meri 2.   Grădinile romane, bizantine și otomane ale Istanbulului. Întâlnirea.    Bătrânul și-a dorit toată viața o livadă de meri. A tot strâns bani din micul lui salariu de la fabrica Bomonti. Oricare altul în locul lui ar fi renunțat la visul acela care părea tot mai greu de realizat, pe măsură … Citește mai mult

De acum șapte ani… Îmi plac multe dintre sculpturile francezului Etienne. În 2012, „Conversația” a fost donată de Vittorio Perrotta orașului Havana și amplasată în Plaza San Francisco de Asís. Sper că se află tot acolo și după vizita uraganului Irma. Nu de alta, dar lumea are o cumplită nevoie de dialog.       … Citește mai mult

   Pe-o bancă, într-un scuar, odată, în preajma unei domnişoare mai în floarea vârstei decât mine cu aproape douăzeci de ani, – ea, fără niciun preaviz, m-a întrebat cam ce s-ar întâmpla cu noi dacă ne-am aminti, brusc, tot ce ştim.    – Cred că am face, i-am răspuns, explozie.    Sau, poate, că nu … Citește mai mult

   Multe dintre tâmpeniile pe care le auzim ni se par incitante, în ciuda faptului că sună aiurea. Au în ele ceva manipulator, ca și jocul donquijotesc. Prin toamnă, i-am rugat pe niște studenți să scrie o recenzie despre o carte străină, citită recent. Cei mai multi au scris despre un roman de succes. Deja … Citește mai mult

  Altar     Coboară-mă de pe piedestal, din înaltul cerului sau din amintirea unui ideal și cuprinde-mă, fără margini de piatră sau reci rătăciri. Lasă purpura să cadă, coroana să se frângă și mâinile să se frământe într-o perpetuă căutare. Nu-ți  fie teamă de muchiile sinelui, de explozivele ciocniri, de neînduplecata fire care așteaptă … Citește mai mult

   Care este modalitatea relaționării eu-ceilalți? Aceasta e întrebarea… Relaționăm cu ceilalți, suntem prin relație cu ceilalți, în chip esențial. Putem „realiza” întâlnirea cu celălalt? Putem să „ratăm” întâlnirea cu el? Am putea să vrem, în mod intenționat, acest lucru? Sau putem să lipsim dintr-un loc, în general, pentru că nu ne-am aflat în acord … Citește mai mult

Introspecții, melancolie și mereu necesarele intensificări ale căutării      Unu: Căutarea, apropierea, introspecția sunt gesturile care treptat, treptat se adaugă firii și felului de a fi ale unui invadator, ale persoanei care privește și prospectează pentru a putea să vadă în adâncimile, prin mișcările și activitățile prinse în ele ale lumii iar din această … Citește mai mult

   Toți avem secrete. Mai mari sau mai mici, „schelete în dulap”, spune englezul. Când cineva deschide ușa dulapului, îți imaginezi cum scheletele acelea vor aluneca afară, falangă cu falangă. Secretele, uneori, sunt protejate cu ,,white lies’’, adică minciuni care au scopul de a nu îl șoca pe interlocutor. Îl protejăm. ,,Lasă că e mai bine să nu … Citește mai mult

F r a n c i s  J a m m e s   * * * Ăstora chiar li-s mari, mari într-aievea, faptele : ăl care,-n pajişti, vitele, cam până pe la şapte, le păzeşte, ăl de toarnă-n doniţe albe laptele, ăl de culege,-n mirişti, spicul ţepos al grâului, ăl de-mpleteşte coşuri pe, reavăn, … Citește mai mult

Prima carte de bucate    M-am gândit –vai ce lucru complicat – ca atunci când vorbim despre fiziologia gustului să nu mă rezum la o reţetă pe care dvs. să o încercaţi după ce aţi auzit-o la radio, ci la o istorie în mic a desăvârşirii gastronomice de-a lungul secolelor. Acum totul pare o poveste … Citește mai mult

duet. patru în culoarea ochilor tăi am văzut strălucirea aceea discretă irisul lor era ca un smalț întărit și lucios ca un zgomot electric albastru, tăios unul scris în formule și criptat într-un vis apropierea înseamnă un gest aromatic crud și amar, cu iz analgezic precis m-am ascuns și am încercat să înțeleg frângerile nopții … Citește mai mult

   Rama tabloului pictat de destin este din zâmbet și din cuvânt divin. E sărbătoare în suflet de scorpion, nesomn și așteptate, visare și trăiri neîntâmplate, totul e scris Acolo Sus, în destinul divin din neuitare. Cursorul vieții se plimbă pe Calea Luminii, nu se odihnește pe banca indeciziei, El aleargă neîncetat pe culoarul care … Citește mai mult

   Tot cu silă, tot cu lehamite și cu resemnare? Spuneam că, de multe ori ni se pare că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă ne vom îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred că e așa… Și mai afirmam că lumea noastră e … Citește mai mult