Imersiuni   întunericul intră pe geam și se furișează în colț ca o sălbăticiune tăcută. ești atât de departe.   atâta liniște a căzut pe pământ în seara aceasta au rămas înzăpezite secundele-n ceas.   aș putea să te aud cum respiri (George Geacăr-Întâmplări cu creierul meu)    Puterea și însușirile ei sunt întotdeauna de … Citește mai mult

   Nu îmi aduc aminte momentul în care am privit prima oară în oglindă, așa cum e posibil să nu îți amintești, cititorule, nici tu. Îți scriu cu ,,tu’’, pentru că te consider venit cu bine în lumea realității din oglindă, alta decât cea realtrăitoare sau virtualexprimătoare, deci putem fi conoglindători.    Îmi aduc aminte … Citește mai mult

femeie tu ești din nisip făcută cearcăne triste îți înconjoară ochii dar în privirea ta e-o bucurie mută cînd mă privești prin faldurile rochii ce-ai dezbrăcat-o-acum întîia oară lăsîndu-ți sînii să-mi mîngîie văzul cînd chipu-ți peste chipu-mi se coboară să-mi fii tu viața și să-mi fii călăul doar noaptea asta mai avem de adăstat mîine … Citește mai mult

De bună seamă, este dificil să identifici factorii care ar fi putut contribuit, într-adevăr, și în mod semnificativ, la ceea ce se întâmplă cu democrația autohtonă, în aceste zile. Mai mult, lucrurile ar deveni și mai complicate dacă s-ar încerca o ierarhizare a pomeniților factori. Ori, așezarea acestora în firidele de timp potrivite. Și care … Citește mai mult

Mi-a curs peste caiet ceva cafea Și-acuma curg și literele-n jos. Aveam în titlu scris „melancolie”, Și-acum o am pe fustă, păcătos.   Apoi am scris în titlu „nostalgie”, Și nici asta n-a stat, că era ud; Ci s-a prelins în fire de espresso, Scriam la nord și ea curgea spre sud.   Am încercat … Citește mai mult

cui i se închină o societate dacă nu unui rege?   cui i se închină un rege dacă nu unui dumnezeu?   ai putea spune că lanțul se încheie-aici   dar cui i se închină un necredincios?   cum poți deține controlul asupra cuiva care nu crede în nimic?     Sabin RUSU este proaspăt … Citește mai mult

1.Trei poeme de decembrie   Poeții nu mor niciodată   fără vreo legătură cu dimensiunea lor, poeții nu mor niciodată, asemenea fulgilor pe care ni-i amintim nostalgic în vara toridă, cîtă vreme în urma lor rămîne o poezie, o metaforă, o imagine sau un singur cuvînt, și-au cucerit nemurirea, nu e un premiu, nu este … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie 14. Dialogul a doi tineri români. Nu mai analizați starea învățământului românesc. Doar ascultați aici. – Fă, cum se scrie „jmecher”? Cu S sau cu J? – Cu S, mă! – Adică nu cu J… – Nu, cu S: „Jmecher”. – Deci, fă, Jmecher, cu S! – Da, mă, prostule! Cu … Citește mai mult

   Am mai scris aici despre lipsa de speranță; subiectul este, din păcate, mai actual decât oricând. Vă povesteam cândva că, după părerea Asociaţiei Americane de Psihologie, lipsa de speranţă reprezintă sentimentul pe care îl avem atunci când credem că nu vom experimenta emoţii pozitive sau o îmbunătăţire a stării noastre. Când se vorbește despre … Citește mai mult

Bărbați singuri, de Ileana Popescu Bâldea, Editura Școala Ardeleană    Fiecare pas al scrierii își (con)duce autorul în fiecare dintre straturile adâncimilor care îi primesc, care îi recunosc explorările și în continuare pe fiecare dintre suprafețele pe care se desfășoară excursia aceasta sofisticată a (des)facerii poveștilor care încap și se lasă văzute, citite, cunoscute și … Citește mai mult

Cercul de prieteni   La masa cu prieteni, rotundă, ca un soare, Ham și Miau, muzicieni, au locuri de onoare.   Cip-Cirip și Chiț, din deal, au și ei talent! Invitați de papagal, acompaniament.   Foamea, veche partitură, încercuită, ca un ceas, se întoarce în natură, neavând nici chip, nici glas…       Măscărici … Citește mai mult

   Sunt, în viața fiecăruia dintre noi, oameni pe care nu-i putem uita, oameni care au însemnat ceva special în vremuri trecute, dar pe care-i păstrăm în amintirile noastre. Azi este despre un mare poet, pe nedrept uitat, de la moartea căruia au trecut, iată, șapte ani. „Suie târziu semn de răcoare peste câmpie / … Citește mai mult

gândul e palpabil închipuindu-mi-l, prinde contur și doi ochi superbi asemenea unei picturi care a existat întotdeauna, sub formă de gând, acum a devenit un tablou înrămat cu speranța secolelor viitoare mâinile mele sunt foarte curioase vorbesc zilnic una cu cealaltă despre gând ele știu că vor face echipă bună în ziua în care gândul … Citește mai mult

Livada portugheză 1. Zile vin, zile trec. Xavier din Tavira    Drum nesfârșit înainte. Drum nesfârșit înapoi. Oriunde ar fi ales să meargă era drum lung de străbătut. A ales să meargă înainte stând pe loc. Ce era înapoi văzuse deja. Și ce rost mai are să te întorci de unde ai plecat pentru că … Citește mai mult

Șoapte și strigăte vizează un portret al morții ca ideal matern simbolizat de brațele Annei cu muribunda Agnes pe genunchi în celebra scenă Pietà, întrucât la Bergman moartea apare de cele mai multe ori sub chipul protector al femininului. Rareori cu chip patern, deoarece tatăl reclamă îngrădirea în backgroundul luteran, cu accente pe determinare, luptă … Citește mai mult

Tom Waits – Stille Nacht… – 23 decembrie    Numărul celor nefericiți crește. Această voce este mai ales a lor și tot mai ales lor să la urăm un Crăciun cu liniște și speranță… Pentru unii, printre care mă număr, Stille Nacht rămâne etalonul de platină al cântecelor de Crăciun – prin liniștea și speranța … Citește mai mult

PIERRE… PONGE „O poezie neagră, o poezie dură, O poezie de granit…” (B. P. Hasdeu)    …Granit în care nitul nu intră cu grandoarea cu care  intră-n alte roci, acompaniat (sau nu) de-o trâmbă de impalpabile scântei; în care orice cui se strâmbă, – se strâmbă, evident, la tine, care încerci să transgresezi o graniţă … Citește mai mult

   Cum peste tot se vorbește despre alegeri, aproape că mă simt vinovată să stau de vorbă cu Zavaidoc despre cântece vechi și despre iubiri de pe vremuri. Tocmai de⁠-⁠aia i⁠-⁠am zis hai să coborâm bulevardul, cândva plin de lumini și de lume veselă, să citim împreună afișele cam neglijente, din care ne zâmbesc domni … Citește mai mult

   Oricât am fi sau nu de dispuși să o recunoaștem, viețile noastre sunt dominate de incertitudine. Chiar dacă putem parcurge perioade relativ mari de stabilitate, care să ne dea iluzia unei liniarități, factorul necunoscut își poate face simțită prezența oricând, luându-ne prin surprindere, putând chiar să ne destabilizeze.    Totuși, există și niște mijloace … Citește mai mult