Un gând către casă prin revista România TA! Corespondență din Italia

În primul rând transmit un salut călduros tuturor târgoviștenilor și bineînțeles, dâmbovițenilor. De la plecarea mea în Italia, în 8 iunie 2013, am trecut prin multe greutăți, nu mi-a fost ușor, nu am avut un job stabil dar am continuat cu proiectele. Dar să știți și că citesc des Gazeta Dâmboviței ca și celelalte publicații din Cetatea Chindiei, am instalat și Minisatul pe mobil, pe tabletă, peste tot, ascult mereu Kiss FM, sunt ca și cum aș fi acolo, aflu iute ce se petrece, dacă nu aflu întreb, oricum chiar dacă trăiesc în altă țară, inima mea a rămas la Târgoviște. Nu îmi pasă că unii ar putea spune că sunt patetic. Nu e așa. Străinătatea, te transformă, mental, sufletește…

  În luna iunie, am lansat pe platformă digitală revista România Ta (Diaspora), ca număr pilot, intrând apoi în normalitate și legalitate, cu primul număr oficial din luna iulie, atunci când am afișat și codul ISSN luat de la Biblioteca Națională a României. Din biroul meu de acasă, am început o muncă pe viață și pe moarte, singur, din nimic, fără niciun euro, fără niciun sprijin, fără tehnoredactor etc. Iar când a trebuit plătit ceva, am muncit împreună cu partenera mea de viață inclusiv la ea la fabrică, o zi, două, nu contează. Aici în Italia nu îți dă nimeni NIMIC dacă nu te descurci.

Motivelele pentru care am fondat revista România Ta au fost trei: În primul rând ca să îmi asigur un loc de muncă de ”rezervă” și să fac ce îmi place, să scriu, scrisul e ca un drog. În al doilea rând ca să încerc să promovez românii din lume, ce fac ei frumos dar și țara. În al treilea rând ca să continui proiectul intercultural ”Speranța Unui Vis”, demarat cu expediția pe jos la Roma, în octombrie 2012, după cum se știe deja și care se va întoarce în forță cu o caravană unică în lume undeva în primăvară. Va fi agitație frumoasă atunci, la întoarcere și cei ce vor trata cu superficialitate expediția retur vor regreta iar eu nu vreau asta, căci minim două mașini cu români și italieni, jurnaliști, artiști, etc, vor sosi la Târgoviște…dar toate la vremea lor..

Au fost nopți nedormite, cum mi-am mai revenit cu sănătatea m-am ridicat cu îndârjire, era vorba și de supraviețuire, nu mă feresc să vă spun, în stilul caracteristic personal, că viața te obligă să faci ceea ce știi mai bine sau să accepți compromisurile de moment ca să poți trece mai departe. Prin compromisuri înțeleg să te duci la muncă, la orice, în România este numită UMILINȚĂ  munca la curățenie, la cules de struguri, etc. În Italia se numește ONOARE  și inspiră respect, aici inclusiv patronii muncesc deseori cu anjajații, cot la cot, chiar și primarii se duc la cules de fructe, la curățenie, la voluntariat, omul este apreciat aici după efortul de a munci ORICE  legal și bine, nu după sumele de bani din conturi. Dealtfel, oamenii de afaceri din Italia au deseori cheltuieli  minore, ca tot omul, mă rog, nu toți, dar oricum, cei din România mai au mult până să lase nasul mai jos cu toții. Un fermier modest din Miane, de unde sunt eu, simplu, după vorbă, după port, este poate mai înstărit decât patronul unui hotel mare din Târgoviște…și nu bravează…e un exemplu banal numai…nu vreau să aduc nimănui vreun afront…

Am luat legătura prin rețelele de socializare cu câteva persoane cunoscute care știam că trăiesc în alte țări, apoi am cunoscut altele, le-am explicat ce vreau să fac și au venit alături de mine. Astfel, într-o revistă interactivă, am strâns nu mai puțin de 18 autori din vreo 16 orașe ale Europei. Țin legătura cu ei prin skype, facebook, viber, watzzap, email…sau chiar ne vedem… E fantastic să răsfoiești revista și să vezi chipul și mereu alt oraș în dreptul unui autor…să vezi pe o pagină Milano, pe alta Arezzo, pe alta Londra, pe alta Atena, Piacenza, Sacile și așa mai departe, fără să lipsească, bineînțeles Târgoviștea mea dragă. E adevărat, unii sunt jurnaliști profesioniști, aici, în Diaspora, alții sunt români simpli, dar aproape toți muncesc din greu, aparte de revistă, de exemplu cineva a avut în august grijă de o familie, altcineva la nu știu ce muncă de noapte ca îngrijitor în spital, e un colectiv redacțional mai original, în sensul că se îmbină în revistă materiale mai elaborate, puțin cu cele scrise de amatori pe care-i mai sfătuiesc eu, sunt singur la machetare, la corectură, mulți nu scriu cu diacritici, alții nu știu să pună spații după virgule sau alte semne de punctuație ori amestecă involuntar limba țării de adopție cu cea română.., dar în asta stă farmecul. Practic, revista este un amestec de povești de viață reală, care spun românilor din alte țări prin ce au trecut ori cum se trăiește într-o anumită țară cu informații consulare, sau redare de evenimente socio-culturale. Mai oferim și rubrici personalizate, unde fiecare scrie în largul lui ori povestește ceva despre un anumit loc de atracție din țara noastră. Promovăm românii, viața lor, originile lor, încercăm să le aducem aminte cine sunt, ce lucruri frumoase oferă totuși un conațional prin ce face sau ce e de vizitat în țară, istoricul, tradițiile. Facem în așa fel ca românii să se simtă ca acasă atunci când o răsfoiesc.

O să trimitem la momentul tiparului reviste și la voi. Eu nu am uitat pe nimeni, nici pe cei care mi-au fost alături și nu am nimic cu aceia care, după cum știți, au manifestat neîncredere față de mine. Eu le transmit tuturor tot binele din lume, nu facem politică DELOC  în această revistă, remarcați că inclusiv Ambasada României la Roma a publicat numărul trecut al revistei. Mai adaug faptul că le sugerez autorităților de acolo, mai ales cele județene,  să uite puțin de politică, să își deschidă sufletele către lucrurile pe care le facem, eu am vorbit mereu în presa italiană regională de Târgoviște, de locurile noastre, iar dacă am fost pus în puțină încurcătură vis-a-vis de sprijinul mai marilor din CJD, ei abia acum află că am transmis salutul lor, cu amabilitate, deși nu l-au rostit niciodată, nu am ținut cont de aspecte caracteristice politicii dâmbovițene. În afara țării trebuie să fim uniți… Primăria din Târgoviște este văzută foarte bine. Eu am lăudat pe toată lumea, inclusiv pe aceia care m-au ironizat. M-am schimbat puțin, uneori mă simt metamorfozat.  E altă lume aici și spun răspicat că și în afara țării, deși au suflet mare, românii predomină în a se certa între ei…va mai dura boala asta la noi…dar cu puțin efort, putem elimina în timp măcar parțial asemenea lucruri.

Mi-e foarte dor de Târgoviște, de ai mei, de colegi, poate voi nu realizați asta, pentru că sunteți acolo, dar eu sunt într-o țară străină, când au venit city managerul Gabriel Cioacă și consilierul Florentina Fășie la aeroport în Treviso, în martie, aveam emoții maxime…veneau ai mei…abia m-am ferit să nu îmi vadă lacrimile de emoție… erau TÂRGOVIȘTENII MEI, veneau de ACASĂ.  Iar cât voi trăi, nu voi înceta să vorbesc de Târgoviștea mea dragă, indiferent cine va fi primar sau la putere, spiritualitatea, istoria, sufletul, nu au treabă cu politica. România TA , ca revistă, încearcă măcar puțin, să aducă tuturor casa mai aproape, oriunde s-ar afla, dar să creeze și acel sentiment de bunătate, de mândrie, de înțelegere…e o revistă care spune lucruri ce fac parte frumos din viața noastră…nu mai avem timp de rivalități, de bârfe, avem prea multe de făcut și totul e posibil atunci când înțelegi ce citești în publicația lunară România Ta.

În final, revista România TA ( Diaspora) va crește frumos. Deja mai ales românii simpli au venit prin donații cât de mici alături de noi… O vom purta în cât mai multe orașe europene, în avioane, în autocare, pe viitor, vom reuși, uite că am așa multă treabă ce mi-am provocat-o singur că nu știu de unde să încep..sincer, vă spun că abia aștept să se facă dimineață să mă apuc de treabă…mă enervează că există noaptea…că trebuie să dorm..vreau să fac mereu ce e de făcut..dar această noapte, e una a Speranțelor și sunt fericit că trăiesc prin toate astea.

Vă îmbrățișez.

Adrian Melicovici, scriitor, fondator România TA Diaspora, Miane, Italia.