Pentru Ticuţǎ– pentru cǎ a fost şi Paul-Mircea –pentru cǎ n-a știut…
„Nothing human disgust me unless is unkind, violent.”
(Hannah, in The Night of the Iguana)
Când te naști ți se dau
două șanse: să fii fericit
ori să te sinucizi.
Majoritatea le ignorăm pe amândouă…
Epilog
De ce-am urmat cursurile de actorie?
Din frică.
De ce nu am renunțat la vis?
Din frică.
De ce nu mi-am păstrat locul în rând?
Din frică.
Se pare că în 1994 am făcut totul din frică.
Anul 1994 nu are nimic mai specific decât simplul fapt al trecerii, și felul în care se petrece îi marchează pe toți cei care s-au întâmplat să-l petreacă. La fel cum sari șotronul sau coarda sau joci oină.
Toți invitații mei s-au jucat cumva trist și cumva mereu la fel și nu știu încă dacă e mai bine să te joci sau să te oprești spunând că ai obosit și ai vrea un pahar cu apă. Invitații mei niciodată n-au cerut un pahar cu apă rece. Poate au greșit. Poate nu le-a fost sete. Sau poate așteaptă ca barul lor preferat să se deschidă.