Pentru Ticuţǎ– pentru cǎ a fost şi Paul-Mircea –pentru cǎ n-a știut…
„Nothing human disgust me unless is unkind, violent.”
(Hannah, in The Night of the Iguana)
Când te naști ți se dau
două șanse: să fii fericit
ori să te sinucizi.
Majoritatea le ignorăm pe amândouă…
Andy sau El însuși (III)
Insula nu este mare, dar este mult mai mare decit ar fi necesar unei populatii de 101 oameni ca sa traiasca in pace unul cu celalalt, fara sa se incomodeze, cunoscindu-se. Astfel ca in pilcurile de padure de orice marime, puteai striga, implora, zbiera de frica si, sincer, nimeni nu te-ar fi auzit. Austriacul se gasea intr-o astfel de padurice alergind printre copaci. In mina avea o sticla sparta, iar in celalata o lanterna care, probabil, nu mai avea bateriile bune, deoarece nu se observa nici o lumina pornind dinspre el in afara. Parea insa cumva foarte agitat. Poate nemultumit. Poate doar cauta ceva important.
“Nu mai pot s-o car,” zice Andy si-o trinteste pe femeia cu smoala pe piept, dar fara catarg, acum, pe iarba. Andy isi indeplinise misiunea de erou civilizator cu femeia care raspundea in mod normal la numele de D a n a. Cu femeia care am fost eu pina nu demult.
Nu simtea ceva special cu sufletul sau, o inaltare sau o mintuire a inimii, a capului sau a oricarei alte parti a corpului sau, ci-si indrepta doar spatele obosit de atita carat si culese de pe jos chitara din desaga. Ii era frig si se gindea sa faca un foc. Iar in fata focului gindurile nu pot fi alungate decit cu bautura, femei sau muzica. Si a ales chitara. Intre un Love Me Tender si un Breathless s-a hotarit la Knowing Me Knowing You/ Is the best thing I can do. Femeia care fusese corpul meu a inceput sa geama. Ce-i drept e drept, dezbracata, ca o bastinasa cu un simplu sal aruncat peste piept, femeia avea ca vesmint doar o banda verticala de smoala, ce se prelingea de pe piept pina la organul genital, separindu-i trupul in doua jumatati perfecte, probabil ii era frig.
“Vrei sa te pun mai aproape de foc?” intreba Andy. Femeia raspunse doar cu un miriit. Cumva ca un ciine aratindu-si coltii, i se paruse lui, asa ca o lasa sa mai prinda puteri ca sa-l insulte, pentru ca se astepta sa fie tratat drept vreun violator, doar era femieia aceea idioata cu capul la fund si fundul la cap, nu-i asa? isi explica situatia cacacioasa in care singur se puse, Andy. Mai cinta Desperado, si cind femeia continua sa geama, se ridica de la locul lui si se apropie de ea.
“Au!!!, ce-ai, ai inebunit?”
Femeia il muscase de ureche.
“Uite, daca esti…” si Andy se trezi cu fundul in foc.
Femeia o luase la fuga prin padure tipind, “ma violeaza. ma violeaza.”
Urechea lui singera. Andy s-a ridicat cit de repede si-a permis din foc si a inceput sa-si caute prin desaga un unguent dezinfectant si un pansament. Nu umbla niciodata fara o improvizatie de trusa medicala, pai un asta, pai o aia, nimicurile i-au salvat de atitea ori viata. A gasit ceea ce cauta si s-a mai linistit. Lobul urechii nu fusese vatamat decit superficial. A gasit si sticla cu alcool de folosit pe cale bucala si dupa ce l-a gustat, hotarind ca nu este atit de rau precum se astepta, isi continua ce incepuse, sa cinte. Urma Summer Time si Funny Face.
La pensiune tripletul adormise. Una avea o mina intre picioare, alta dupa ureche si a treia se mai credea copil de tita. Stateau nevinovate intr-o recamiera in camera de zi, ca si cum s-ar fi uitat la televizor. Rula un film despre Ziua Z/ The Day D/ Le jour J. DIn bucatarie se auzea un sfiriit. Nimeni altul decit un greiere uitat pe pervaz. Frigiderul fusese uitat deschis si din el curgea un lichid viscos, purpure, probabil vreun soi de vin gen pinot noire. Destinatia pririiasului era capul lui Falstaff, si el adormit pe un raft al frigiderului. In sala cu masinile de spalat si de uscat un zgomot mecanic persista. Poate cineva isi spala rufele, poate era doar vreun zgomot venit de afara. In primul dormitor in care dadeai, cel al capitanului, capitanul zacea cu capul plin de singe in baie, nu-si terminase de facut cada. Cumva ca si cum nu i se permisese sa fie curat, cumva ca si cum nu se sfirsise nimic, ci doar era o pauza scurta luata de vreun actor in timpul repetitiei pre-finale, cind are toate recuzita ca sa se obisnuiasca sa includa toate obiectele, inclusiv cele perisabile, intr-un joc cit mai natural. Nici nu-i cursese prea mult singe, apa din cada nu era toata rosie, ci doar parti, ca si cum singele lui ar fi fost uleios si se strinsese doar in bule, plutind prin apa. Aproape ca era ca intr-un banc sarac cu Bula, unde si singele trebuia recuperat. Capitanul nu parea ca a inteles ce i se intimpla in ultimul moment de inspiratie: ca ce va expira este tot restul, dar absolut tot restul ce mai este de schimb, un troc intre diferite calitati de aer. Ori poate era doar senin din fire si nimic nu-l deranja mai putin ca neprevazutul, calatoria…
Andy statea cu fata luminata de flacarile focului turceste. Chitara si-o aruncase peste jar. Nu mai avea lemne la indemina si-i fusese sila, lene ori poate frica sa paraseasca acel loc, ca sa caute altele. Corzile faceau un zgomot parelnic ca de soarta rupta fara nici un preaviz dat de vreo uzura. Nu se auzea nimic. Decit geamatul unei femei.
Femeia nu fusese in stare sa alerge prea departe motivata doar de spaima de violator, cind nu-si mai amintea ce facuse in ultimile 24, ii explicase ea lui Andy, iar lui nu-i pasa oricum de nimic, asa ca nu i-a pasat de e singur ori nu, caci in afara unui zgomot, acel geamat, Femeia nu se exprima articulate. Putea fi orice vietate a naturii, si pe ele nu te poti supara, eventual le alungi sau le domesticesti, daca nu vrei sa fugi de acolo. Iar Andy a continuat sa se uite in foc, neatent la nimic altceva neatent la Femeia de linga el.
“As putea bea si eu niste wisky sau ce este aici?” intreba timid ea. “Am un fel de frisoane, si nu stiu ce-i asta de pe mine, s-a lipit ca o coaja si parca nu pot s-o mai dau jos de pe mine, se va transforma in blana, am inebunit cu adevarat sau am murit, nu mai sint in viata? nu mai traiesc? si am doar 27 de ani,” medita ea putin mai incolo de urechea lui Andy.
“M-am plictisit,” rosti el intr-un tirziu. “Plec spre vas, acelasi sau altul, trebuie sa parasesc locul asta. Nu tu apa curenta, nu tu W.C.-eu, nu tu cada sa-ti faci o baie la sfirsitul zilei, nu tu pat, nu tu televizor, intelegi, Dana, m-am plcitisit si vreau sa plec. Tu ramii caci esti mult prea istovita si n-are rost sa te mai tirasc dupa mine, caci eu te-am carat de la vas pina aici, iar ce-i pe tine este smoala. S-au distrat fetele, ca de obicei, intelegi.” Si plecă.
“Unde pleci? ti-ai uitat desaga,” striga dupa el Dana. “Poti s-o folosesti, ti-o dau de tot. E a ta.” Apoi lua desaga de pe jos. “Pot sa ma acopar cu patura?” mai incerca Dana o intrebare dupa ce incepu sa scotoceasca prin desaga. Nu mai era nimeni sa-i raspunda.
Austriacul-argentinian se rezemase de-o tufa si incepu sa stranute. Asa l-a gasit Andy. Cumva s-a impiedicat in zgomotul stranutului. Si cind s-a uitat mai atent a vazut o mogildeata cu ochii stralucind. Omul-lup nu putea fi, gindea Andy, deoarece nu-i luna plina. S-a uitat pe cer sa se convinga, dar era plin de nori deasupra capului. Si-a amintit ca orbecaise tot timpul.
“Cine esti?” il intreba in engleza. (Who are you?) Nu primise nici un raspuns si nu se sinchisi sa-i fie mai mult teama de acea aratare. Incerca sa adulmece sarea si se indrepta intr-o directie considerata de el cea mai scurta spre malul apei.
“Stai!” aude o voce venind din mogildeaţă..
“Stai?” intreba Andy uimit, repetind cuvintul spus de mogildeata, “sa ma opresc? bine, ma opresc,” continua tot in engleza Andy.
Austriacul se ridica in picioare si dadu sa se apropie de el. Lui Andy nu-i trebui mult sa inteleaga situatia. Si fugii. Austriacul se lua dupa el strigind doar “Halt! Halt”! Andy ar fi putut fuga şi să se scape in pantaloni, din pantaloni sa curga pe jos, iar inamicul sa alunece pe rahat precum in filmele cu Stan si Bran, dar Andy nu reusi sa indeplineasca ce a incercat sa-si imagineze. Asa ca au alergat unul dupa altul.
Au ajuns intr-un tirziu in fata pensiunii. Andy s-a codit dar tot a ocolit-o. N-a vrut sa mai deranjeze tripletul cu neintelegerea lui cu Buldozerul. Ce sa mai scol si nenorocitele alea din somn, se gindea domestic Andy. Unde mai gasesc ele certificat de casatorie, atit de necesar pentru prosperitatea circiumii?!
Inauntru era ce-i drept liniste. Dar nimeni nu sforaia. Falstaff, in fata frigiderului, se uita inauntru si nu intelegea ce-i cu sticla aia plina cu singe in mina ei. Si din cap i se scurgea singe, ca si cum cineva ii sparse capul cu sticla si apoi i-o umpluse cu propriul sau lichid, dintr-o dorinta sincera de-a i-l pastra, de-a nu i-l risipi. Falstaff nu se dezechilibra si nu simti nevoia sa se sprijine de nimic. Se indrepta spre camera de zi, unde-si amintea ea ca se afla fetele, care, in mintea ei, aveau caderea sa-i dea o explicatie pentru cosmarul care i se intimpla. Intra pe usa larg deschisa, si auzind televizorul mergind, se indrepta intr-acolo. Nu era nimeni sa se uite la televizor, in afara de capitanul cu capul spart, care ridea cumva prosteste la informatiile CNN: se spunea despre probabila invazie in Haiti, aprobata in principiu de consiliul de securitate O.N.U. pe motiv de restabilire a democratiei. Nu se preciza modelul de democratie de folosit, cel de la Atena, de la Paris sau New York. Falstaff citise despre democratia la greci o multime de carti vechi, adica scrise in greaca veche. Se preocupa de politica. Se uita primprejur si nu vazu fetele, asa ca se duse sa le caute in camera lor, tot cu sticla plina ochi in mina. Iesi din camera de zi si se indrepta spre scarile de dincolo de bucatarie, si dadu se urce la dormitor. Cazu pe scari lata, dupa ce aluneca pe o coaja de ceapa, gatise austriacul o tocanita de vacuta cu multa ceapa. Falstaff incepu sa strige pe toti ai casei pe rind, incluzindu-i si pe Andy si Dana. Cind striga Dana, Dana intra pe usa.
“Prezent,” raspunse voios ea. Dar Falstaff lesinase si mai mult ca probabil nu auzise nimic din cele rostite de ea.
Dana era mult prea fericita ca vorbise cu o femeie, intotdeauna la ananghie cind auzea o voce feminina se simtea mult mai in siguranta. “N-aveti niste alcool, acetona sau mai stiu eu ce alt dizolvant pentru ce-i asta de pe pieptul meu?” (Dana nu stia in engleza echivalentul pentru smoala.) “As vrea cumva sa ma spal, sa ma curat de murdaria asta, auzi sa vin eu pina aici si sa ajung in halul asta, ce vor spune doamnele care m-au angajat, care au avut atita incredere in mine incit mi-au lasat vasul la dispozitie, stiti ca puteam pleca pe ocean, numai eu si americanul ala cam slab de minte? Ca nu degeaba li se zice americanilor ca sint naivi ca niste copii…ca au inima buna au, m-a carat pe spate in padure, ca de, nu ma puteam tine pe picioare, dar apoi ca plata vroia sa ma violeze, sa ma violeze pe mine, pe mine, care niciodata nu ma-am culcat cu nici un barbat daca nu am vrut, ca la toti le spuneam, ce daca nu mai sint virgina, ce asta inseamna ca sint bun public? nu, asta inseamna ca fac ce vreau, cind vreau si cu cine vreau, femeia voluntara cu un spirit si o inteligenta masculina, rara avis, ha, ha, daca m-ati fi vazut in tinerete, stiu si acum sint tinara, dar cind eram mai voiasa, mai proaspata, mai plina de dorinta, ca si dorinta trece…ma asez linga dumneavoastra ca am obosit, ce sa fac, am venit spre prima lumina vazuta, ce mai conta unde nimeream, à propos, aveti… imi iau asta, fata de masa, pina una alta, sa-mi acopar trupul despicat, nu-i asa, parca as fi despicata in doua ca o vaca la abator, ce bine ca nu ati trait razboiul, ma gindesc la al doilea, dar banuiesc ca si in Vietnam, si in Coreea si in nordul Africii cind s-au eliberat algerienii, de exemplu, nu prea stiu eu multe, dar am o mare abilitate asociativa si speculativa, cu asta am trait toata viata, nu se cunoaste? oricum ma bucur ca nu am trait razboiul, poate, ce poate sigur m-ar fi omorit legionarii, cine sint legionarii? niste oameni, ha, ha, le-as spune niste gorobeti, ce mai conteaza, ce-a fost a fost, lumea uita si totul se-ngroapa si ciclul continua, uite asa, ca o moara de vint, si cind vintul se opreste? moara tot se mai invirte pentru un timp, scuzati-ma daca am vorbit cam mult dar simt ca ma apuca ameteala intr-un mod foarte diferit de ce-mi inchipuiam eu ca trebuie sa fie ameteala, stiu ca nu am cum sa mor, pentru ca nu se moare asa dintr-o data, se moare incet, si fiecare stie cind va muri, si tata a stiut, sint sigura, credeti ca mortii pot vorbi cu cei vii? eu sint sigura, de exemplu, tata, dupa ce a murit era foarte atent cu mine, ar fi vrut sa ma indrume, sa ma calauzeasca in ce faceam, dar acum, de vreo doua saptamini parca ar fi intrat dracii in el, tot ii vine sa ma sperie, ba sa ma apuce de mina, ba sa iasa de pe vreun paravan si sa strige bau, si uita cit de sperioasa sint, ce dracu’, tata, ii mai zic, tot de sotii te tii, hai fii mai serios ca ai implinit 65 de ani anul asta in august, ori ziceti si dumnevaoastra, Falstaff, la 65 de ani te mai porti ca un copil, mai ales dupa ce ai murit? Dar cred ca va este rau de nu vreti sa vorbiti cu mine nimic, aha, am inteles, engleza mea nu este foarte inteligibila, imi pare rau, zau, regret din tot sufletul ca am filosofat atita de pomana, poate ne-am fi cunoscut mai bine si ne tineam de urit… stiti ca nu mai pot sa ma misc? vorbesc serios, de ce rinjiti in halul asta la mine? va rog, nu ma speriati, parca ati fi un barbat, asa si este sinteti nerasa de cam mult timp, si unghiile va sint negre, aveti singe inchegat pe fata, vai! sa chem un doctor…”
Si in sfirsit tăcu.
Facebook
WhatsApp
TikTok
