A mai trecut un an de când am schimbat foaia. Dacă e să fiu sincer totuși, cred că mai mult m-am schimbat eu decât foaia. Mi se pare foarte interesant cum oamenii nu realizează cât de mult se schimbă, cel puțin nu până când te uiți la ceva ce ai făcut cu ceva vreme în urmă. Dacă mă întrebai acum un an dacă eu cred că m-am maturizat, ți-aș fi spus că da, că sunt perfect matur și că nu știu ce dezvoltare personală aș putea să mai am de-acum încolo. Însă, recitind articole mai vechi de-ale mele realizez că m-am schimbat în acest an poate mai mult decât m-am schimbat în oricare an al vieții mele. Dacă e în mai bine sau în mai rău, asta rămâne pentru alții să judece. Ei bine, tot așa s-a schimbat și mica noastră gazetă. După cum apare și la titlu, astăzi e mare sărbătoare, suplimentul nostru cultural aniversând jubileul. Bine, definiția cuvântului jubileu este modificată deoarece în loc să reprezinte 50 de ani de activitate, reprezintă doar 50 de ediții. Dar asta nu înseamnă că nu putem spera la ziua când vom folosi cuvântul cu sensul său original!
Și se poate și vedea cum s-a schimbat suplimentul nostru de-a lungul edițiilor. În primul rând, doar ca număr de scriitori. Știu că s-a început cu 8 în prima ediție. Știu și că pe-atunci eu nu mă numărăm printre dânșii deoarece treceam prin chinurile bacului. Acum, din ce-am văzut suntem cam 28 (incluzând și pe subsemnatul). De-a lungul timpului a apărut „Picătura chinezească” împreună cu alte articole cu tematică literară și cu fiecare contribuție, suplimentul cultural a devenit din ce în ce mai… cultural. Deoarece cultura este (prin definiție) o totalitate. Cu cât mai multe tipuri de articole la supliment, cu atât ne apropiem mai mult de cultură în sine.
Eu știu că am fost „recrutat” pentru a trimite detalii și comparații. Despre acasă și aici. Și după un an, am realizat ceva. Diferențele nu sunt prea mari dacă stau să mă gândesc. Acasă e bine…și aici e bine. Bun, știu că sărăcia apasă și că sunt foarte multe persoane care ar sări revoltate de faptul că spun că e bine acasă, sau vor spune că am uitat cum e. Ceea ce trebuie înțeles este că acest bine poate însemna mai multe lucruri. Bun, poate nu este bine din punct de vedere material însă (fără a încerca să sun ca Dan Puric) România este o țară fenomenal de spirituală și mai presus de toate tradițională. Lucrurile sunt mai simple și simplitatea asta este ceea ce le dă frumusețe și carismă.
Este puțin ca în replica pe care căpetenia indiană „Doi Vulturi” a dat-o unui birocrat din guvernul USA: Ai observat omul alb de mai bine de 90 de ani. Ai văzut războaiele sale, dezvoltările tehnologice pe care le-a făcut. Ai văzut progresul său și daunele făcute de el. Căpetenia a aprobat din cap cele auzite. Birocratul a continuat: Având în vedere toate aceste evenimente, ce părere ai, unde crezi că a greșit omul alb? Căpetenia s-a uitat fix la birocrat și a răspuns: Când albul a găsit pământul ăsta, noi indienii îl stăpâneam, n-avem taxe, n-aveam datorii, aveam bizoni din belșug, castori berechet, apă curată. Femeile făceau toată munca, Vraciul era gratuit. Bărbatul indian își petrecea ziua vânând și pescuind; făcea sex toată noaptea. Apoi șeful s-a lăsat puțin pe spate zâmbind: Numai omul alb e suficient de prost să gândească că poate îmbunătăți un astfel de sistem.
De ce credeți că Prințul Charles vizitează de atâtea ori țara noastră? Pentru că vă spun eu, nu datorită orașelor. Marea Britanie este plină de orașe, și până și „satele” de aici au un caracter extrem de urban și de… betonat. Se spune că Prințul și-a cumpărat o reședință în țara noastră, însă ați căutat vreodată să vedeți ce fel de casă este? Nu este una din vilele pe care le fac „căpșunarii de Italia și Spania”, este o casă bătrânească 100%. Lumea în care trăim se modernizează. Zi după zi, natura este înlocuită de beton și fier forjat, iar oamenii par câteodată ca niște copii care vor să devină adulți cât mai repede și pun prea puțin preț pe copilărie.
Câteodată nu realizăm cât de mult anumite lucruri ne-ar putea lipsi până nu le mai vedem. Eu unul pot jura că aș prefera să fiu sărac în România, decât să fiu sărac în orice altă țară. Însă, până ne îmbogățim, măcar putem îmbogăți suplimentul nostru. Doar lecțiile de viață nu se cumpără, se trăiesc. La mulți ani și la cât mai multe ediții, dragul nostru supliment!
MIHAI BOGDAN VLĂDUCĂ este student la Universitatea din WORCESTER, absolvent 2013 de CARABELLA și viitor specialist în afaceri…
Facebook
WhatsApp
TikTok
