1.De la CCR…
„Autoritățile nu mai pot impune masca în aer liber, iar angajatorii nu mai pot decide telemuncă fără acordul salariatului în starea de alertă, după ce Curtea Constituțională a declarat, marți, neconstituțională o ordonanță de urgență din 2020.” Rămâne, totuși, o întrebare: dacă astfel de decizii, după doi ani de frustrare societală, o să crească încrederea în autoritățile țării? Sau dimpotrivă?
2.Marți, 15 februarie…
Ucraina – Rusia, azi… Ce concluzie putem trage din știrile de la granița lor? Chiar se retrage armata? Fără nici un cal troian lăsat în urmă? Sau încă nu e timpul concluziilor?
Întrebare, de Ziua Națională a Lecturii (a lecturii pe hartă, în acest caz): nu-i așa că vrem egalitate, „dar nu pentru căței”?
Rog pe cei care citesc, zilnic, știrile (și poate chiar mai aruncă o privire și pe hărți…) să cuteze un răspuns la această dilemă geopolitică: dacă a ieșit atâta frison după ce Rusia a dus cca 130 000 de oameni la granița unei țări pe nume Ucraina, din Sud-Vestul ei, pentru un „exercițiu militar”, oare ce s-ar putea întâmpla când și dacă Rusia va face un alt „exercițiu militar”, tot cu 130 000 de oameni, la granița cu țara pe nume China., din Sud-Estul ei?
Și nu pare că poetul Grigore Alexandrescu (1810-1885) avea dreptate, în nemuritoarea lui fabulă „Câinele și cățelul”, de acum un secol și jumătate?
Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.>>
Aşa vorbea deunăzi, cu un bou oarecare,
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelu Samurache, ce şedea la o parte,
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capriţii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
<<Gândirea voastră – zise – îmi pare minunată.
Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.>>
– <<Noi, fraţii tăi? răspunse Samson, plin de mânie.
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?>>
– <<Dar ziceaţi…>>
– <<Şi ce-ţi pasă ţie? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.>>
Acestea între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.”
Da! Încă actuale, aceste fabule!
(foto: anideșcoală.ro)
3. Din august 2015…
Generația cărții la nisip… Târgul estival „Carte la nisip” din Mangalia a împlinit 25 de ani. Anticul Herodot – care este stră-străbunul istoricilor, reporterilor, sociologilor etc. – spunea că o generație înseamnă 20-25 de ani, adică vârstă la care un bărbat are propriul său prim copil. Mai aproape de noi, Alexandre Dumas făcea din cei 20 de ani simbolul și răstimpul schimbărilor majore din viață (probabil că și-ar fi putut intitula romanul „După 25 de ani” – dar ar fi fost puțin cam mult, dat fiind că timpul curgea atunci mai încet iar durata medie de viață era notabil mai mică!). Și adevărat este că, din fericire sau nu, în 25 de ani se schimbă o mulțime de lucruri! Un sfert de secol… sau aproape o treime din viața unui om norocos… oricum ai numi acest fragment de timp, cuprinsul său este împovărător și impresionant totodată. Pe acești 25 de ani poți să-i numeri în bani, în kilograme sau în riduri. În case, în copii sau în prieteni. Ei bine, dacă ați ajuns să citiți aceste rânduri faceți parte dintre cei care veți număra acești lustri în cărți. În 25 de ani ne-au trecut prin mâini o mulțime de cărți, dintre care multe bune. Și, grație poetului Gigi Todor, în toate verile acestor ani am vorbit despre frumoasele cărți la Mangalia, bucurându-ne de ele, de mare și de nisip. Timp în care marea și nisipul, insensibili la scara măruntă a lamentațiilor sau deliciilor noastre, abia dacă au clipit odată.
ADRIAN CIOROIANU este profesor universitar, reputat istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; a fost ambasador al României la UNESCO și este manager al Bibliotecii Naționale a României…