De curând, s-a încheiat cu succes un alt episod din Şcoala Altfel. O săptămână interesantă, diversificată şi plină, la sfârşitul căreia, neuronii mei au picat laţi de oboseală, dar de-altfel satisfăcuţi. Am pictat ouă cu copiii, am împletit brăţări, am croşetat cu andrelele, ne-am întrecut la Ziua Sportului, am jucat şah şi badminton şi personal, m-am căptuşit cu câteva vânătăi strigând cu foc ‘Ţară, ţară, vrem ostaşi!’.
M-am mai deşteptat odată cu elevii mei la orele de educaţie pentru o viaţă sănătoasă şi am devenit mai chic şi mai versaţi după atelierul de educaţie vestimentară.
Pentru cine îşi dă interesul şi mai ales pentru cei care au norocul să lucreze cu elevi entuziaşti, acest ‘altfel’ educativ se dovedeşte a fi o experienţă benefică pentru toţi cei implicaţi.
Din păcate însă, tranziţia spre altfel nu este întotdeauna de bun augur. Vin Sărbătorile Pascale şi românul intră în transă, robotizat mai ceva ca Terminatorul. Goana după miel şi de-ale gurii întrece cu mult fervoarea prospectorilor din Vestul Sălbatic. Dăm din coate, ne scărmănăm de ultimul bănuţ şi ne îndopăm haotic, avizi de colebile, doar ca apoi să leşinăm uimiţi şi revoltaţi prin sălile de urgenţă. Se merge şi la biserică, dar nu datorită chemării spirituale şi nici pentru a celebra Învierea lui Isus, ci pentru că este la modă. Dă bine, pare-se, să te vadă comunitatea cum filezi pios garderoba vecinelor în timp ce îngaimi prefăcut o rugăciune à la Mr. Bean – dacă ştiu refrenul, m-am scos ! Preocuparea altfel de top este ce faci în noaptea de înviere ? Cu ce fiţe să te mai etalezi ? Tinerii dezmăţaţi care dansează frenetic prin cluburi printre sticle de tequila şi pe care anumite televiziuni binevoitoare sunt amabile să ni-i arate în toată splendoarea, îmi dau stomacul peste cap mai rău decât o tavă întreagă cu drob şi friptură de sezon. În curând, vom da mielul pe meniuri raw vegan (a se citi ‚buruieni crude’), vizita la biserică va fi probabil virtuală şi computerizată, cât să te închini de trei ori şi nu vom mai ciocni ouă ca să nu încălcăm drepturile cotcodăcitoarelor.
Singurul lucru altfel faţă de tradiţiile creştineşti neaoşe, cu care am crescut şi pe care îl cultiv în continuare fetelor mele, este venirea Iepuraşului. An de an, în fiecare sâmbătă, mergeam cu tata în livadă şi împodobeam un coş cu fire de iarbă şi flori de primăvară. Peste noapte, Iepuraşul lua iarba şi ne lăsa în schimb mici atenţii dulci. Câteodată îl ajuta mama, care le atârna prin copaci, provocându-ne la o expediţie matinală de neuitat. Pentru cei grăbiţi să judece ‘practica comercială’, documentaţi-vă puţin în privinţa legendei cu Isus şi iepurele şi mai ales în privinţa importanţei acestui animal în arta ecleziastică medievală şi în religia Nord Europeană. Obiceiul cu origini germane este totodată un prilej de apropiere şi comunicare între părinţi şi copii, contribuind la dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii celor mici.
Totul devine altfel….dar hai să rămânem noi la fel, oameni buni, cu sufletul mare şi mintea deschisă!
Sărbători tihnite !
ALEXANDRA VLADOVICI BÂRSAN este profesoară de limbi moderne, a locuit la Sibiu, dar s-a întors acasă și este, mai ales, absolventă de CARABELLA…
Facebook
WhatsApp
TikTok
