POVESTITORUL – Radu PĂRPĂUȚĂ: Soba

Că tare se mai pricepea la toate moș Leon! Făcea ori dregea tot ce vrei: căruțe, vermorele, hornuri, sobe. Ne-o făcut și nouă o troacă de piatră așa de trainică c-o avem și-n ziua de azi. N-o pot urni din loc cu râtul nici patru dihănii de porci de o sută de kile fiecare. Numai că era cam grăbaci moș Leon. Făcea toate în fugă și se întâmpla să rămâi, când ți-era lumea mai dragă, cu osia ruptă în mijlocul drumului; sau să înghesui mortul în sicriu și să-l așezi cam pe-o parte, într-o rână, că făcuse sicriul prea îngust și nu încăpea răposatul cu fața în sus; sau să cadă soba în aceeași zi în care o făcuse. Așa s-o întâmplat la mătușă-mea Aurora. După ce-o făcut soba în bucătărioară, o sobă la marele fix, cu fumuri ticluite meșteșugit, cum numai moș Leon știa să facă, s-au pus cu toți la masă. Și când să cinstească un păhăruț de rachiu, ca să ude soba, se vede treaba că aceasta, soba adică, a vrut și ea să cinstească și s-a aplecat olecuță înspre masă: uuu-șurel, ca un om chiurluit, întinzându-se către păhărelul plin. Și deodată leop! cade soba în mijlocul bucătărioarei. Au rămas toți cu îmbucătura în gură și cu păhăruțele în mâini. Doar nenea Traian a lu’ mătușa Aurora a dat repede rachiul pe gât și a zis că altădată Leon trebuie să facă în felul următor: După ce termină soba, s-o proptească cu spinarea și acolo, dar numai acolo, să ceară prețul pentru munca depusă. „Gospodarule, ia vină încoace și fă-mi plata la fața locului”, să-i zică. Și atunci, făcându-se că nu „se împacă” cu omu’, să se dea repede la o parte și să lase soba să cadă popâc pe podea.
Pe urmă moș Leon s-o apucat să facă soba din nou. Ș-o făcut-o chiar în seara aceea: și mai repezit ca de obicei, dar la marea știință. Numai că, bat-o s-o bată de sobă, scotea fum. În loc să scoată fumul afară, soba parcă trăgea toate vânturile pământului înăuntru; și era o fumăraie în bucătărie de nu se vedea om cu om. Moș Leon spunea că asta-i din cauză că n-au avut lampă „de opt focuri”, ci numai „de cinci focuri” și nu se vedea așa de bine când să facă fumurile. De aceea. Dar nenea Traian a lu’ tanti Aurora zicea că „las că-i bine, afumăm slănina chiar în bucătărie, nu mai avem nevoie de afumătoare. Hai să mai bem un păhărel pe chestia asta”. Ar mai fi spus el multe și mărunte nenea Traian, dar tanti Aurora i-o luat sticla.