Iunie. Am luat premiul întâi şi am primit o carte. Amintirile din copilărie… E prima zi de vacanţă, e cald, e soare. Acasă, trag până jos jaluzelele verzi şi în întunericul plăcut al camerei, stau în pat şicitesc.
Iunie. Am luat premiul al treilea. Lacrimile îmi şiroiesc pe obraji de supărare. Nu ştiu care e supărarea mai mare, că am luat doar premiul al treilea sau că voi pleca în vacanţă la bunica, împreună cu sora mea mică, undeva, departe de tot. Îmi ascund lacrimile în spatele unor ochelari de soare cu lentile-oglindă. De-ar putea ascunde şi tunsoarea scurtă pe care mi-am făcut-o de bunăvoie, dar pe care o regret amarnic… Sunt anii ’90, e iunie şi e vacanţă iar…
Iunie. Mă aşteaptă o lună întreagă de vacanţă la bunica. Drumul cu trenul, împreună cu sora mea, e lung, în tren e cald, aglomeraţie, citim reviste ne pregătim bagajele şi ieşim pe culoar după ce trenul iese din ultimul tunel. Vara va mirosi a tei şi stânci încinse, zilele sunt lungi, luminoase, ploile scurte sunt o plăcere răcoroasă. Vacanţa e minunată….
Iunie. Din nou, mirosul florilor de tei…. E sesiune. Cum să mai vrei să înveţi când totul miroase a vacanţă. E cald, prea cald, oraşul e încins şi betonul dogoreşte zi şi noapte. Vacanţa e aproape, totuşi, e iunie.
Iunie. Vacanţele au rămas undeva, în urmă. Bunica ne aşteaptă cu cireşe, căpşuni, ne oferă flori, legume din grădină. Zilele sunt la fel de parfumate şi parfumul verii e la fel de îmbătător.
Iunie. Gladiole, garofiţe, tei, ploi scurte, fulgere, soc, trandafiri, cald, răcoare, umbrelă, verde, albastru, galben, sandale, caise, terase, ziua cea mai lungă, doar o bunică… E acelaşi iunie, e iunie din nou…
Facebook
WhatsApp
TikTok
