Când plecam
de la tine
eram mereu
îm urma mea cu
un pas
ammélie gautier (2)
Ești ca o rochie
frumoasă de seară,
pe care
n-a purtat-o
nici o femeie.
Și moartea
se prelinge în tine
ca sperma altui bărbat.
E o zi
suficent de anostă
ca să nu fie notată
în nici o agendă.
crochiu
Alergi
prin ploaie
fără umbrelă.
Și fiecare
picătură de
ploaie
devine
atunci
un ciob de
oglindă
în care
te privești
lung
Sângele meu
te găsește atunci
în spatele frunzelor.
rugăminte
Nu mă obliga
să spun
mereu
adevărul,
lasă-mă
câteodată să
mint.
Altfel
n-aș fi femeie
un poem
Un poem trebuie să fie
vertical,
ascuțit,
penetrant.
Nu e
un simbol falic
Doar sa vă facă
să sângerați.
Un poem
vorbește
doar prin propria-i
goliciune.
Și se naște
din bărbat și
femeie,
din sânge și
corp.
o noapte cu p…
Dacă vrei
voi fi a ta
totdeauna
Vreau în schimb
doar viața ta
În definitiv
ai făcut și afaceri
mult mai proasre
ca asta.
Numai tu
eşti tânără în
camera asta
care seamănă cu
o nuvelă de
cehov. Ceainicul
clipoceşte domol.
Frica s-a făcut o pisică
albă şi foarte pufoasă.
Curăţăm amândoi
cartofi pentru cină.
In curând
vântul ca un
mecanic bătrân care-şi zornăie
sculele ruginite
va aduce miros de lemn
putred in casă.
Patul din colţ este roşu
ca al soţilor arnolfini. Acolo
o să-ţi sărut toată noaptea
umerii albi cu tristeţe.
În camera asta până şi moartea
are aerul unui anestezist obosit.
Fac dragoste
şi pe urmă
stau în
capul oaselor şi
vorbesc.
Ca doi peoni cu
picioarele murdare de praf
care aşteaptă
intr-o gară uitată de lume din mexic
trenul de vera cruz.
Ca doi deportaţi
care beau ceai
într-o izbă siberiană
sub fotografia îngălbenită a
ţarului.
Puţin înainte
de ora închiderii,
când tace orchestra şi se aude
doar vocea (puţin
raguşită) a
unui bărbat
povestind
cum a murit janis joplin
şi de ce
era nefericită
piaf.
Suntem in
ţesătura
unui covor
şi nu suntem
nimeni.
Facebook
WhatsApp
TikTok
