Dimineți fără cuvinte
Îmi arăți cuvintele înșirate,
ca și cum le-ai trage la sorți,
astea da, astea nu…
Și pot spune că-ți place.
La distanța sărutului,
respirația se cutremură,
nu mai recunoaște starea
de dinaintea începutului..
Totul se cerne și umple golurile
dintre gesturile frânte prea devreme.
Iubite, vino și arată-mi cum sunt
diminețile fără cuvinte
pe care le pierdusem,
stai lângă mine și îndulcește-mi cafeaua.
Anotimp
Spune-mi unde-mi ascunzi bucuriile,
petale de soare stropite cu rouă
de lacrimi tăcute?
Spune-mi unde se sparge tăcerea,
să calci pe cuvinte și șoapte
și talpa ta rănită, să o vindec eu,
în noaptea rămasă nedeschisă între noi…
Te adulmec, te clădesc, celulă cu celulă,
după tiparul inimii mele,
cu multe by-pass-uri, în vreme,
până când vom ajunge în unicul anotimp
netocit, iubirea, restanță netrecută de vreme.
Te caut în toate anotimpurile
ca și cum ai fi începutul,
iar eu primul tău spectator
într-o piesă care se cheamă, dorință…
Facebook
WhatsApp
TikTok
