Iubitul meu lacustru
La marginea ploii strecurăm
sentimentele înghețate și frunze ude
dintr-o existență lacustră,
din care am evadat într-o toamnă
fără culoare
ucisă prea devreme.
Te caut printre vorbe.
Gesturile uitate mă împing
să fac pasul clandestin,
chiar dacă pe drum ne cad imaginile
una câte una și culorile se șterg.
Ne îngheață cuvintele nerostite
la un colț de toamnă.
Mă așteaptă iubitul meu lacustru
care șterge strigătul strivit
dintr-o ploaie inventată
în calendarul din perete…
Început fără culoare
Lasă-mă să-ți mângâi sufletul,
pe rând, petală cu petală.
Vreau să-l dezgolesc pentru mine
în taină,
nu pot să-ți povestesc
ce culori am ales pentru astăzi.
N-o să ai niciodată culoarea asta,
decât lângă mine,
încălzește cerul care iată,
a început să picure
bucuria din lacrimă.
Nu știu cum să o numesc,
dar vine o vreme când
îi vei da un nume și
nu ai să te miri când
vei recunoaște zâmbetul
așteptat și fierbinte.
Ia-mă de mână și arată-mi
începutul fără culoare…
Facebook
WhatsApp
TikTok
