DOUĂ…
Amăgește-mă
Mai lasă-mi vara la masă
și spune-mi că mă iubești,
mai spune-mi că sunt frumoasă,
toamna citească-mi în cești.
Cuprinde-mi parfumul și dorul,
recită-mi povestea din mers,
pe frunzele moarte ce-aleargă,
afară nu-i vânt, nici omăt.
Culoarea topită mă-mbracă
și curge-n păgână dorință.
Mai spune-mi când gândul
m-apasă, că toamna-i departe
mai lasă-mi dorul pe-acasă,
să nu văd cât e de târziu.
O floare pe suflet
Mai pune o floare pe sufletul meu,
o durere, un cântec de poți,
mai pune cuvântul
îl aștept, îl înalț,
rugăciune să știu că va fi,
mai taie veșmântul anilor grei,
aruncă furtuni peste ei,
să curgă de vrei, lumină,
și cântec și dor.
Aruncă obiceiuri, neputințe,
cuvinte golite de sens,
rămână iubirea și gândul de ieri
când totul era început
de gând.