Zbucium sau dor
Răsucesc cheia sentimentelor
nespovedite, păstrate
în umbra gîndurilor
uscate de neputință.
Te rugasem să le împletești,
cunună să împodobească crucea
dimineților tămăduitoare.
Iarăși se pornesc furtunile
când nu mai am cu ce acoperi
durerea care iată, curge
fără să mă întrebe unde
fac ultimul popas
hotărât de înaltul
zbucium sau dor,
nu au îngenunchiat cuvintele.
A nins
A nins iarăși cireșul
fără să obosească.
Mă miră dimineața lui,
când eu am nins atâtea vise
nedeschise,
pe la tâmple
și am obosit să le ascund.
Aproape bucurie
Se așterne în mine primăvara asta,
aproape bucuria florii de cireș
care sparge liniștea serii
și trece peste recele alb,
al anotimpului nerecunoscut
și alungat.
Floarea caldă, tulbură liniștea
aproape nerostită
a unei primăveri de care-mi
era teamă că nu mă va mai găsi.
Simfonie tulburată de preaplina
bucurie, a mereu
începutului de cale.
Verdele trup, îmi scoate la licitație
neputințele și construiește căi
de acces spre locul de visare,
așternut în prima floare de cireș,
recunoscuta melodie, care-mi odihnește
netocita iubirea, așteptând,
început sau sfârșit.
Perla
Pașii mei neumblați
își șterg tălpile pe ultimul vis
despachetat și neînțeles.
Ce mai contează colbul
de sentimente, când nu ajung să fie
pulbere stelară sau lavă fierbinte,
pentru fiecare altceva.
Nimeni nu mi-a ocrotit pasul
sau visul, când el era doar
pentru mine, crin alb întâi.
Nimeni nu a văzut perla
acoperită de omăt
pentru că a apucat să strălucească
foarte târziu, în altă noapte,
când închiseseși
și ușa și fereastra.
Cine sunt
Eu sunt copilăria desculță,
pierdută
în pasul rece al serilor nedecise
să treacă spre noapte.
Sunt fulgerul viu,o intersecție
a gândului și suava amintire…
care-și cere plata
pentru reverberarea ecoului de sentimente
răvășite.
Poezia abia născută, oglinda
sensibilă a apei netulburate
de arogante pretenții
și nevoi mărunte.
Sunt zborul lăuntric
într-o ploaie de petale albastre…
sunt prea mult dor neucis cândva.
Ȋn altă limbă
Am un clopot neȋnceput pentru tine iubite,
ȋn fiecare dimineaţă bate ȋntȃiul meu gȃnd
ȋn altă limbă.
Indescifrabilă.
Uneori şi mie mi-e greu să-i descifrez bătaia
şi să susţin ritmul frȃnt de multe ori
la primele măsuri.
Se opreşte, uită pasul, dar continuă ȋn alt grai.
Melodia asta nu este din inima mea, nici din a ta,
dar temeinic ȋnvăţăm curgerea ȋn altă dimensiune,
cȃt nu se opreşte clopotul.
Mă mir de ce-şi mai frămȃntă atȃta zbaterea
cȃnd melodia spartă ȋn mii de bucăţi,
este pe altă limbă, uitată ȋn cealaltă viaţă,
cȃnd ȋmbrăţişarea era altă dorinţă,
pe limba noastră.
Facebook
WhatsApp
TikTok
