LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ: MĂTUȘA CHIBERTA

Mătuşa Chibeta (Elisabeta) dixit : „Şi-ntr-o bună zi, era chiar de Ovidenie, cade la pat: zace şi zace… C-aşa-i omul: astăzi joci, mîne zaci. Că, ştii vorba: Şi fierul rugineşte, cît lumea nu trăieşte. Şi treci zi, treci noapte, apropie-te moarte. Parcă omul ştie cînd moare? Nu ştie
. Nu ştii unde ţi se crapă pămîntul… Că moartea nu are moarte cît îi pămîntul. Vezi cît de nalt îi copacul, da’ tot îi cad frunzele la pămînt.
Şi gogeşte ea, şi gogeşte. Dormea, dormeaaa… parcă somnul de pe urmă dormea, un somn rupt din moarte. Că, se ştie, somnu-i oglinda morţii, gemănare cu moartea. Şi azi rău, adăuza şi mai rău, că mi-am zis: Ehei, Mărioaro, ţi-o bătut ceasul. Nu te mai vindeci tu decît cu zamă de clopot. De aici înainte lopatinul şi gropatinul ţi-s doctoriile. Nu mai vezi tu iarba verde la primăvară. Acuşi ieşi cu tălpile înainte şi o să faci larg în casă. Popa o să-ţi cînte aleluia, neamurile o să dea colac şi lumînare şi…gata.
Firul rupt nu se mai toarce cîtu-i lumea! C-aşa-i făcută lumea asta. Astăzi mîncăm şi bem, şi mîne nu mai sîntem. Cîndu-i să te ia dracu’, te ia şi din pragu’ bisericii.
…Acu’ şi pentru mine tot una-i. Am ajuns o rogojină veche pe care nici cînii n-ar roade-o. Ce să mai trăiesc?! Sapa şi lopata ş-o mînă de ţărnă-n ochi. De-acuma copiii şi nepoţii să-mi trăiască şi să se bucure de lume, că eu mi-am trăit traiul, mi-am mîncat mălaiul”.

RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator  rafinat  și talentat  și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…