JUNIOR DE WORCESTER – Bogdan VLĂDUCĂ: UN SIMPLU EXPERIMENT

Probabil că aţi observat că în ultima periodă, articolele mele au căpătat o tentă economică foarte puternică. Nu o să spun eu de ce este economia importantă, ci voi cita pe James Carville, persoana care s-a ocupat de campania electorală a lui Bill Clinton în 1992. Acesta a pus trei puncte de atins în campanie:

“Change vs More of the same”;

“The economy, stupid”;

“Don’t forget health care”…

Presupunând că m-am făcut înţeles în legătură cu importanţa economiei, voi trece direct la subiect. Una din ramurile acestui domeniu, cea care se ocupă cu probleme precum inflaţia, recesiunea sau şocurile financiare este cunoscută drept Macroeconomie. Mai exact, macroeconomiștii sunt cei care apar de obicei în ziare şi vorbesc despre buget s.a.m.d.

Însă, pe lângă macroeconomişti, mai există o specie undeva în umbrele societăţii, şi anume (probabil că aţi ghicit numele deja) microeconomiştii. Ei caută să înţeleagă alegerile pe care le fac indivizii, de la ce produse cumpără până la cât de des se spală pe mâini. Însă unii dintre aceşti microeconomişti nu îşi limitează cercetările la rasa umană.

Keith Chen, absolvent de Stanford, şi profesor de economie la Yale a decis să facă o cercetare bazată pe una din zicalele părintelui economiei, Adam Smith: „Nimeni nu a văzut niciodată un câine să facă schimb de oase cu un altul. Nimeni nu a văzut vreun animal care prin gesturi să indice ăsta e al meu, ăsta e al tău; sunt gata să îţi dau ăsta pentru ăla”… Cu alte cuvinte, Smith era sigur că umanitatea este singura care a făcut vreodată troc.

Dar avea oare el dreptate?

În economie, ca şi în viaţa reală, nu vei găsi răspunsul la o întrebare până când nu eşti gata să întrebi. Oricât de stupidă ar fi întrebarea. Ce s-a întrebat Chen a fost: „Ce s-ar întâmpla dacă aş învăţa nişte maimuţe să folosească banii?”

Alegerea sa au fost Capucinii, o rasă mică de maimuţe cu o coadă foarte lungă. “Capucinii au un creier mic şi sunt în general interesaţi doar de mâncare şi sex”… (Asta, din câte ştim, face capucinii să semene destul de mult cu un număr mare de oameni, dar e o discuţie pentru altă dată). „Practic, capucinii au un stomac fără fund. Vor mânca atât cât vor putea, vor da afară, şi se vor întoarce pentru mai multă mâncare”. Pentru un economist, asta face din capucini un subiect perfect de cercetare.

Astfel, într-un laborator, s-au adus 4 femele şi 3 masculi, masculul alpha fiind denumit Felix, favoritul lui Chen. Maimuţele trăiau împreună într-o cuşcă, iar alăturat s-a construit o cuşcă mai mică în care se făceau experimentele. Ca monedă, Chen a ales un disc argintiu mic, asemănător banilor chinezeşti. Primul pas a fost să înveţe maimuţele că banii au valoare. Astfel, ei au dat fiecărei maimuţe câte un disc, pe care neinteresate, maimuţele l-au aruncat pe jos. Cercetătorii însă au repetat procesul dându-le discul şi arătându-le o gustare. A luat ceva vreme însă maimuţele au învăţat că pot cumpăra gustări cu monezi. Eventual fiecărei maimuţe i se dădeau zilnic 12 monezi şi aveau diverse tipuri de gustări din care puteau alege, toate cu preţuri diferite. Astfel s-a observat şi că prin creşterea preţului scădea cererea, iar prin coborârea să, cererea creştea (una din legile de bază ale economiei).

Însă, într-o bună zi, Felix, în loc să cumpere mâncare cu monezile sale, spre surprinderea cercetătorilor le-a adunat şi le-a aruncat în cuşca lor comună după care a fugit după ele. A urmat haos, maimuţele încercând să ia cât mai multe monezi, ştiind ce valorează acestea. Cercetătorii  s-au dus din nou la ele cu gustări pentru a lua monezile înapoi, însă Chen a observat ceva cu totul diferit la una din maimuţe. În loc de a-şi da moneda pentru mâncare, aceasta a dat-o unei femele. Cercetătorii observaseră în trecut gesturi altruiste la maimuţe, oare acesta să fie un spontan act caritabil?

După câteva secunde în care cele două maimuţe s-au curăţat una pe alta-bam!-cei doi capucini făceau sex.

Ce a observant Chen nu fusese un gest altruist ci primul act înregistrat de prostituţie în lumea maimuţelor. Ulterior, doar pentru a dovedi cât de bine asimilaseră capucinii conceptul bănesc, femela capucin s-a dus la unul dintre cercetători şi a cumpărat un strugure cu moneda primită.

Voi încheia această relatare la fel de subit precum experimentul nostru şi în loc să trag eu o concluzie, vă voi lăsa pe voi să o faceţi. Nu pot decât să sper că abordarea unui subiect relativ taboo nu a fost o alegere total greşită.

MIHAI  BOGDAN  VLĂDUCĂ  este  student  la  Universitatea  din  WORCESTER, absolvent  2013  de  CARABELLA  și  viitor  specialist  în  afaceri…