JUNGLA ORBILOR – Alexandru RÎBINSCHI: Un premiu oferit din prea multă naivitate

Nu toată lumea este mulţumită de felul cum se decernează premiul Nobel pentru Pace.  Motiv pentru care, sud-coreenii au decis să acorde şi ei o variantă de premiu pentru pace. Deci, în 1990 au instituit Premiul pentru Pace din Seul pe care îl acordă din doi în doi ani. În afară de artefactul simbolic, câştigătorul mai primeşte şi 200.000 de dolari. Anul acesta, fericita câştigătoare a premiului în dolari a fost Angela Merkel. Motivul? A recunoscut public responsabilitatea permanentă pe care o au germanii pentru crimele nazismului. Conform argumentului oferit de juriu, Angela Merkel a contribuit foarte mult la formarea unei conştiinţe mondiale a demnităţii umane, cerând iertare şi asumându-şi responsabilitatea pentru crimele comise în timpul războiul. În ultima vreme, nu a fost lună în care Angela Merkel să nu amintească, indiferent de subiectul discursului, că datoria germanilor este să lupte împotriva antisemitismului.

Acum, vă rog să faceţi un efort minim de imaginaţie. Angela, acasă, punând, să zicem, pe şemineu premiul obţinut în Coreea de Sud… De el sprijină şi cecul cu 200.000 de dolari. Se aşază în fotoliu, îşi aprinde pipa şi se uită mulţumită la premiul sud-coreean, încadrat de portretul lui Marx şi al lui Hitler. Oftează şi, zâmbind, priveşte prin cercurile de fum premiul şi cele două portrete. În penumbră se iveşte fantoma lui Honecker care începe să râdă în hohote, fără ca Merkel să schiţeze un gest.

Oarecum, este o prostie să-i obligi pe germanii de azi să se simtă vinovaţi pentru bestialităţile criminale comise de părinţii şi bunicii lor. Germanii de azi trebuie să se simtă vinovaţi pentru laşitatea de care a dat dovadă aproape un popor întreg, mărşăluind în urma lui Hitler, ucigând la îndemnul său. De asemenea, germanii de azi, de etnie evreiască, trebuie să se simtă vinovaţi pentru faptul că unii dintre ei l-au susţinut financiar pe Hitler, până a ajuns la putere, schimbându-le apoi evreilor starea de agregare.  Aştept, nu cu nerăbdare, ci cu calm să vină vremea când Angela Merkel le va spune germanilor că este ruşinos, nedemn pentru ei să se amestece în treburile interne ale altor state din Europa de Răsărit, sprijinind un preşedinte ce corespunde intereselor germanilor, dar nu poporului din respectiva ţară. Ar fi un exemplu de demnitate mondială ca Bruxelles-ul să acorde un premiu anual pentru neamestecul în treburile interne ale statelor.

Sud-coreenii i-au dat lui Merkel premiul deoarece au văzut în discursurile sale o aluzie la Japonia imperialistă care uită sistematic să-şi ceară scuze coreenilor, şi celor din nord, şi celor din sud pentru că, din 1910 până în 1945, au încercat cu brutalitate să-i niponizeze sau să-i extermine deoarece samuraii îi considerau o rasă inferioară.  Premiul pentru Pace din Seul, de-a lungul timpului, i-a fost acordat şi lui Havel, dar s-o pui pe Merkel alături de scriitorul şi disidentul ceh, ce va deveni preşedinte de stat, este o exagerare ce stă sub semnul linguşelii penibile. Când a dat fuga la Bucureşti, Angela Merkel nu  a avut niciun gând umanitar la adresa românilor, nu a murit nici de dragul lui Băsescu. Merkel a vrut doar să salveze banii pe care-i aveau de recuperat oamenii de afaceri germani. Practic, Merkel nu a venit, în realitate, ca şef de stat, ci ca recuperator.

Pe de altă parte, sud-coreenii au cocoţat-o prea sus pe scara valorii morale. Prin spațiul în care a locuit, în fostul RDG, şi prin anul în care a văzut lumina zilei, 17 iulie 1954, Merkel fostă Kasner, fostă membră a Tineretului Liber German, echivalentul UTC-ului, fostă profesoară de fizică, fostă…, fostă…, este de fapt, ca structură psihică un amestec inconştient de mentalitate comunistă, nazistă şi evanghelistă. Că Angela Merkel a tot insistat ca germanii de azi să se simtă vinovaţi pentru masacrarea inumană a evreilor de pe tot cuprinsul Europei, nu ţine nici de umanism, nici de un dezvoltat spirit justiţiar. Atitudinea ei, ce i-a încântat pe sud-coreeni, ţine de mercantilismul politic actual, la fel de valabil ca şi în secolul trecut. Germania de azi, la fel ca Germania de ieri are nevoie de marea finanţă evreiască, la fel ca şi Statele Unite, de altfel. Doar aşa poate fi puternică Germania. Desigur, sud-coreenii înţeleg mentalitatea europeană, mai ales pe cea de tip german, aşa cum o percepem noi pe a lor: după ureche.

ALEXANDRU   RÎBINSCHI  este   absolvent al Facultăţii de limbi şi literaturi străine, Universitatea Bucureşti, scriitor de proză s.f., a publicat în Almanahul Anticipaţia 1990 și este jurnalist…