JUNGLA ORBILOR – Alexandru RÎBINSCHI: GORBACIOV, PĂRINTELE ILUZIEI DE FERICIRE ȘI DE BUNĂSTARE

Ultimul conducător sovietic, Mihail Gorbaciov, are probleme tot mai mari cu sănătatea. Deşi se bucură de un mare prestigiu în Occident nu acelaşi lucru se poate spune despre modul cum este perceput în Rusia, unde mulţi îl consideră vinovat de haosul moral, social şi economic, după prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice, dorindu-i moartea, motiv pentru care nu a fost dezvăluit locul unde a fost spitalizat. Actualmente, Gorbaciov,  de peste o săptămână, pentru a fi menţinut în viaţă, este conectat la aparate. În ciuda acestui fapt, a avut totuşi puterea de a declara că, în ciuda diabetului de care suferă şi a deteriorării stării sale de sănătate, va continua să se lupte cu boala pentru a rămâne în viaţă. Deteriorarea stării sale fizice a început să se accentueze din iunie 2013 când a fost internat pentru analize. De fapt, primele semne a agravării stării de sănătate au apărut încă din aprilie, acelaşi an, când starea tot mai accentuată de oboseală fizică şi psihică l-a împiedicat să participe la funerariile fostului prim-ministru britanic, Margaret Thatcher. Pentru a evita prăbuşirea economică a URSS-ului din cauza escaladării războiului rece, în 1985, Gorbaciov a demarat o serie de reforme sociale, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, mersul evenimentelor interne şi externe scăpându-i de sub control. De asemenea, dispariţia sistemului politic socialist şi comunist, din Europa de Est, au privat fosta URSS de o importantă piaţă de desfacere şi vânzare a produselor ruseşti, dar şi de o însemnată bază de procurare de materii prime ieftine, totuşi vitală pentru economia sovietică. În plus, prin prăbuşirea sistemului comunist din Europa de Est, s-a restrâns dramatic, pentru Moscova, sfera sa de influenţă politică în Europa şi în lume, în compensare crescând cea a Washingtonului. Deşi nu se recunoaşte oficial, declanşarea de către Gorbaciov, a prăbuşirii URSS-ului, fără voia acestuia, deoarece nu intenţia sa reală a fost aceasta, el dorind prin reformele sale doar să echilibreze raportul internaţional de forţe dintre URSS şi SUA, deci prin dispariţia Uniunii Sovietice, printre altele, Gorbaciov, involuntar a produs explozia traficului cu carne vie rusească şi a creat din plin cadrul optim pentru cel cu arme, la vremea respectivă, furnizor de armament pentru traficanţi fiind chiar armata sovietică, scăpată parţial de sub control, Vladimir Putin fiind cel care va pune capăt acestei stări de fapt, prin ajungerea sa la putere. De fapt, Putin este cel ce are meritul de a fi oprit decăderea economică a Rusiei. Dar, revenind la Gorbaciov care, acum, a început să se zbată între viaţă şi moarte, dispariţia sa definitivă de pe scena politică rusească a avut loc pe 25 decembrie 1991, când, într-o emisiune televizată, şi-a anunţat demisia din cauza semnării unui acord, fără ştirea sa, între Rusia, Ucraina şi Belarus, prin care Rusia recunoştea independenţa celor două state, ceea ce constituit, la vremea respectivă, o grea lovitură economică şi chiar militară pentru Moscova, deoarece prin acest act Rusia pierdea Crimeea unde exista o puternică bază militat navală a Rusiei, bază pe care va reuşi s-o stăpânească din nou abia în 2014, prin organizarea unui referendum ce o consfinţit desprinderea Crimeei de Ucraina şi realipirea sa la teritoriul rus, referendum ce a declanşat războiul civil din Ucraina care, la rândul său a dus, deocamdată, la prăbuşirea economică definitivă a Kievului.

În toată această perioadă, începând cu 1992, Gorbaciov a trăit de pe urma pensiei ce i-a fost acordată în calitatea sa de fost preşedinte de stat, plus sprijinul material acordat de Occident şi SUA, materializat sub forma publicării de cărţi, la edituri din Vest sau americane, cu subiecte prin care încerca să-şi justifice reformele sau analiza evoluţia politică a lumii, la care se adăugau veniturile de pe urma conferinţele ţinute, ca invitat, în diferite centre universitare de prestigiu. În 1990, în perioada când începuse agonia sa politică, într-o ultimă tentativă de a salva prestigiul său în ochii ruşilor, i s-a acordat premiul Nobel pentru pace, dar acest gest nu l-a scăpat de momentul inevitabil al demisiei. În paralel, în ultima perioadă a vieţii sale active, Gorbaciov şi-a făcut auzită vocea în cadrul întrunirilor internaţionale, dar părerile sale nu au mai avut mare putere de influenţare, el fiind, sub aspect diplomatic, mai mult un element decorativ. De asemenea, prin intermediul Fundaţiei Gorbaciov, ca expresie, poate, a remuşcărilor sale tardive, a iniţiat o serie de programe caritative şi educaţionale care nu au adus totuşi modificări substanţiale în planul redresării morale a Rusiei.

Totuşi, se pune întrebarea: de ce reformele lui Gorbaciov nu au avut finalitatea scontată de acesta? De ce au contribuit din plin la deteriorarea puterii Rusiei. Unul dintre răspunsuri ar fi, printre multe altele, că oamenii de rând, care sunt baza volitivă a unei reforme, sunt permanent suportul unei moralităţi şi conştiinţe dubioase, lucru care s-a văzut din plin şi în România de după 1989, totul pornind de la deficienţele grave în funcţionare a celor două sisteme de bază pentru dezvoltarea societăţii: cel educaţional şi cel al sănătăţii publice. Primul, dacă nu funcţionează bine, produce mai mult indivizi agramaţi şi inculţi, cel de-al doilea, oameni disperaţi să fie sănătoşi, care, lovindu-se de zidul indestructibil al indiferenţei faţă de ei, dezvoltă sistemul dezastruos, economic şi moral, al mitei.